A trecut mai mult de o lună de când a fost demis guvernul Cîțu în Parlament, cu 281 de voturi, un veritabil record negativ pentru un Guvern din România, cum în mod corect au punctat adversarii politici. De atunci, două propuneri ale Președintelui Iohannis, mai mult sau mai puțin serioase, au fost anunțate și au eșuat cu brio. Dacian Cioloș nu a primit susținerea nimănui pentru a face Guvern și a picat la vot în Parlament, iar generalul Nicolae Ciucă și-a depus mandatul înainte de a ajunge la vot, conștient fiind că nu are o majoritate.
În acest timp, interimatul este asigurat tot de guvernul Cîțu. Pe lângă criza politică românii s-au confruntat cu cea mai gravă situație medicală din ultimii ani, în care spitalele sunt pline cu pacienți COVID, nu mai sunt locuri în ATI, alte intervenții „care nu sunt urgente” nu s-au mai făcut în spitalele de stat. Zilnic, erau declarate decesele a peste 500 de români. A venit și vremea rea, facturile majorate amenință portofelul cetățenilor și prețul la benzină și motorină ajunge la niveluri ce țin de cartea recordurilor.
Pe scurt, politicienii se ceartă și viața românilor a devenit foarte-foarte scumpă și (mai ales) nesigură.
După mai bine de o lună și ciondăneli continue, pare că o formulă de guvernare se conturează, PNL și PSD par să-și dea din nou mâna pentru a „scoate țara din criză” și a asigura „o guvernare stabilă”. Un fel de USL Reloaded!
Cine nu știe istoria, e condamnat să o repete!
La 5 februarie 2011 era semnat protocolul de înființare al Uniunii Social Liberale (USL), o alianță între PSD, PNL și PC. De fapt unul dintre actorii principali ai protocolului de semnare, președintele de la acea vreme al PNL, Crin Antonescu, a făcut o corectură: “Nu e o alianță între cele trei partide, ci o alianță pentru România, pentru români”. În rolurile principale atunci se mai regăseau Victor Ponta, președintele PSD, Daniel Constantin, președintele conservatorilor și, Dan Voiculescu care, doi ani mai târziu, spunea că el “a gândit USL-ul”.
Alianța de atunci dintre social-democrați și liberali era motivată tot de o criză. Atunci era vorba în principal despre una politică care purta un nume, Traian Băsescu. Lupta împotriva acestui personaj a unit tradiționalii rivali. Discursurile de atunci aveau o tentă grandioasă, dată probabil de emoțiile resimțite de participanți. Victor Ponta spunea: “Azi am răspuns la cele două întrebări pe care românii le puneau: «Ce faceți să ne scăpați de Traian Băsescu, Boc, Udrea şi PD-L?». Răspunsul îl dăm azi: «Ne unim». Și a doua: «Ce faceți pentru noi după ce ne scăpati de PDL?» Începând de azi o să începem să răspundem și la această întrebare. Am încredere în USL, în partenerii noştri și sunt convins că voi reusi. Mulțumesc și Doamne ajută!”, a conchis acesta. Nici partenerul de la PNL, Crin Antonescu nu s-a lăsat mai prejos: “Am înţeles cu toţii lecțiile anului 2010, am ascultat și am înţeles cu toții vocea celor mai mulți dintre români. Azi, mai repede decât s-ar fi așteptat oricine și mai durabil decât se așteaptă oricine, ne dăm mâna cu doctrinele, identitatea și istoria noastră, ne dăm mâna cu toții pentru prezentul și viitorul acestei țări, cu gând bun și cu Dumnezeu înainte”. Partea cu durabilitatea a lăsat de dorit, putem spune acum, având beneficiul de a privi în urmă. Iar întrebarea lui Victor Ponta despre ce vor face după ce scapă poporul de PD-L a rămas oarecum fără răspuns.
Dar dincolo de declarații, exista Protocolul, un document destul de general în privința activității de guvernare efectivă. Obiectivele principale ale noii alianțe erau: „1. Înlăturarea de la putere pe cale democratică a actualului regim clientelar-mafiot corupt și ineficient; 2. Revenirea României pe un drum politic, economic și social european; 3. Asigurarea bunăstării cetățenilor prin reforme și modernizare; 4. Asigurarea bunei guvernări; 5 Reprezentarea intereselor majore ale României în relațiile internaționale”. La acestea se adăugau credința susținută în valorile democratice, în piața liberă și proprietatea privată și nevoia de un stat „eficient”, un „Parlament întărit” și o „Revizuire a Constituției”. În afara obiectivului politic, pus la numărul 1, de acaparare a puterii pe cale democratică, toate celelalte elemente de „agendă politică” s-ar putea ușor rezuma sub dictonul „să fie bine ca să nu fie rău”. În fapt, agenda politică ocupa 5 pagini din cele 23 ale actului constitutiv al USL. Restul expunea însă, în foarte mare detaliu, funcțiile care urmau să fie primite de către fiecare partid, de sus până jos, de la candidatul la Președinție până la numărul de locuri pe listele de consilieri. Aici nu mai era loc de generalități.
Și după cum se știe, nu diferențele de abordare ale politicilor sociale au dus la ruperea USL, ci contrele între liderii partidelor despre cine să fie Președinte și cine să fie premier. Amândoi protagoniștii alianței au plătit politic, Antonescu este „fată în casă” la Bruxelles, iar Ponta face curte PSD-ului, iar oamenii lui Băsescu au ajuns mai toți în PNL, la un pas să se alieze acum cu PSD-ul.
PNL+PSD din nou?
Au trecut 10 ani de la momentul USL 1, dar există însă și o asemănare între cele două momente care trebuie punctată. Conducerea PNL în 2011 a aprobat înființarea USL, un singur vot fiind împotrivă: Ludovic Orban. Acum, chiar în momentul în care se discuta despre noua alianță PNL-PSD, tot Ludovic Orban spunea că „singura soluție de guvernare este refacerea coaliției de centru dreapta, vrem să participăm la alianța cu USR. Nu vom vota un guvern PNL-PSD, să fie clar”. Trebuie apreciată consecvența în opinii, motivată politic bineînțeles, dar… totuși.
Înainte de moțiunea de cenzură împotriva guvernului Cîțu, părea că diferendele dintre PNL și PSD erau ireconciliabile. Florin Cîțu în 25 septembrie spunea că „PSD rămâne cel mai mare dușman al PNL. Cât sunt eu președinte al PNL nu vom face alianță cu PSD. Ne delimităm de acest partid toxic, îl ținem în opoziție acum, dar și după 2024”. De cealaltă parte, liderul PSD, Marcel Ciolacu la moțiunea de cenzură declara: „Domnule Cîțu, trebuie să plecați astăzi pentru că nu ați guvernat. Nouă luni v-ați bătut pentru șefia PNL și astăzi ați ajuns președinte peste un hoit politic. Tu, Florin Cîțu, ai eșuat «big time». România eșuată e singurul proiect politic care va rămâne în urma PNL”.
După o lună și un pic declarațiile s-au schimbat radical. Florin Cîțu spunea după întâlnirea cu Marcel Ciolacu: „a fost o discuție bună în care s-au discutat proiecte, obiective. Eu cred că am găsit în această seară multe lucruri care pot să ne unească. Avem o criză în sănătate și energie și pentru aceasta avem nevoie de o guvernare stabilă. Dacă vom reuși să facem acest lucru cu PSD este OK”. De cealaltă parte, liderul social-democraților se declara optimist după întâlnirea cu „domnul Cîțu, președintele PNL”, afirmând că „în acest moment de răscruce al României, nu avem altă soluție politică”.
Istoric vorbind, alianța la moment de răscruce între partide rivale din România nu este o noutate, s-a mai întâmplat. De data aceasta însă această schimbare în declarații vine în contextul în care nu multe lucruri s-au schimbat în intervalul în care ele au fost rostite. Acum o lună, la consultările de la Cotroceni, PSD, partidul care a câștigat ultimele alegeri parlamentare, venea cu propunerea alegerilor anticipate în primăvară, nicio nominalizare pentru funcția de premier. PNL se încăpățâna cu varianta Florin Cîțu, chiar dacă era imposibil de trecut. USR și-a declarat de numeroase ori disponibilitatea de a reveni la guvernare, chiar Dacian Cioloș declarând că premierul ar trebui să vină de la PNL, dar nu în persoana lui Florin Cîțu. Indispensabilul UDMR era singurul partid care aștepta să vadă cu cine va face alianță la guvernare.
Ce-i mână-n luptă spre o asemenea alianță politică?
Oficial, toată lumea va scoate din tolba generalului Gabriel Oprea „interesul național”. În realitate, sunt calcule cinice din partea fiecărui partid.
PNL prăbușit în sondaje, undeva între 14-20%, și dedulcit la banii de la buget, s-a văzut brusc fără posibilitatea de guverna. Toate promisiunile președintelui Iohannis s-au dovedit vorbe-n vânt și decât să critici din opoziție cum se cheltuie banii de la PNNR, mai bine să ai și tu o felie consistentă, atât cât se poate. PSD vrea la guvernare și atâta timp cât i se oferă nu vede de ce ar trebui să mai aștepte niște anticipate organizate de un guvern liberal disperat. Iar pe timpul campaniei apar victime de tot felul, mai ales la nivelul liderilor, că dosare există destule la sertar. O alianță cu un partid dezbinat și care și-a pierdut de curând liderul poate fi mai benefică decât o luptă electorală incertă. Mai ales că nimeni nu poate să prevadă cât de mult s-au enervat românii pe vechea clasă politică și cât de dornici sunt să voteze partide precum AUR, în creștere evidentă în ochii electoratului. PSD ar vrea ministere și prefecți și să ajungă înapoi la pușculița guvernamentală. Vrea bani pentru Consiliile Județene și primarii săi și are cea mai simplă cale să ajungă să facă asta.
Președintele Iohannis pare dornic la un compromis cu PSD, în condițiile în care se discuta deja posibilitatea suspendării sale, iar un sondaj apărut arăta că mai are încrederea a aproximativ 14% din populație.
USR și AUR probabil vor mai semna documente comune în opoziție, dar vor avea de înfruntat un guvern al interesului național, o alianță politică care, la nevoie, poate schimba tot, începând cu Constituția.
CARICATURĂ: Pawel KUCZYNSKI
Vlad BĂLĂNESCU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 514, săptămâna 11 – 17 noiembrie.
