În Gromovnic se spunea că în luna noiembrie „Soarele intră în numărul semnului cerului al Scorpiei, care este şi friguroasă”. Din bătrâni se spunea că se numește aşa pentru că este „veninată, cu dureri şi boale pentru nepotrivirea aerului, că dimineața este răceală, iar la miazăzi căldură şi zăpușeală”. „În aceste zile se recomanda să te ferești de leacuri şi nici într-un chip să nu te apuci de lucru nou. Întru acele zile, când Soarele se află în semnul «Scorpiei», de va fi tunet, pâinea se va scumpi, iar pe alte locuri va fi foamete. Iar de va tuna spre miazăzi în ţara Arabiei, vor fi ploi multe şi oamenii se vor îneca în mări şi ape. Iar de va tuna noaptea, multe oraşe şi sate se vor surpa şi fiare vor fi multe spre nenorocul oamenilor. Iar de va fi cutremur, pâine va fi multă, belşug de toate bunătățile. Iar dacă se va cutremura pământul întru miazăzi, atunci între împărați va fi pace şi dragoste”. Urmăriți știrile de dimineața!
Tradiții de Cosmandin
Întâia zi a lui Brumar este cunoscută în Calendarul popular sub denumirea de „Vrăcel” sau „Cosmandin”. În tradiția populară această zi era consacrată leacurilor băbeşti şi ritualurilor de medicină populară. Denumirea zilei provine de la contopirea numelor Sfinţilor Cosma şi Damian, „doctorii fără arginţi”. Despre aceștia se povestea că umblau prin lume şi îi tămăduiau pe bolnavi, fără a le lua acestora vreo plată. De aceea, acești sfinți creștini sunt adesea pomeniți în descântecele populare şi invocaţi atunci când se prepară leacuri din plantele tămăduitoare culese peste vară. În tradiția populară, 1 noiembrie era ziua când ciobanii coboară oile în sate. Se aprindeau multe lumânări, în special la mormintele din cimitire, ca să aibă morții lumină pe lumea cealaltă. Era considerată și ziua celor răi prin Transilvania. În popor, ziua era ținută deoarece țăranii considerau că se vor vindeca de toate bolile.
Moșii de toamnă
În acest an, Moșii de Toamnă sunt prăznuiți pe data de 30 octombrie. În trecut, în lumea străbunicilor noștri, Arhanghelii erau cinstiți pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Potrivit tradiţiei, prima zi de sâmbătă din luna noiembrie are o semnificație spirituală aparte. Biserica Creștin-Ortodoxă rânduiește în această zi pomenirea tuturor celor adormiţi întru Domnul. În popor, această slujbă specială, oficiată în toate lăcaşurile ortodoxe, este cunoscută sub numele de Moşii de toamnă. Tot din tradiţie, până în ziua praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în data de 8 noiembrie, fiecare creştin îi comemorează pe cei dragi, rude şi prieteni, plecaţi la viaţa de dincolo. În această zi, femeile împart de pomană, aprind lumânări, împlinesc rânduiala cuvenită „Moşilor de Arhangheli”, dar totodată se spune că toată lumea trebuie să aprindă o lumânare în această zi, pentru a-ți fi călăuză pe lumea cealaltă. Este perioada în care se aduc rugăciuni şi ofrande celor morţi în condiţii violente, pentru că tot acum „a fost omorâtă” şi vara. În aceste zile de sărbătoare, finii aduc daruri naşilor, întrucât cele două lumânări ţinute de naşi la cununie, reprezintă simbolurile Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavril.
Săptămâna miriștei
Deoarece acum se termină însămânțările de toamnă şi începe aratul miriştilor pentru primăvară, prima săptămână din noiembrie se numeşte Săptămâna Miriştei. A doua săptămână are în centru sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cei cu puteri ocrotitoare asupra gospodarilor şi a turmelor de oi. Cea de-a treia săptămână este denumită tradiţional Săptămâna Filipilor de Toamnă, știindu-se că acum începe împerecheatul lupilor. Săptămâna a patra este Săptămâna Ovideniei (în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile şi vorbesc animalele). Ultima săptămână a lui „brumar” este Săptămâna Andreiului de Iarnă, care are în centru sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care se spune că îngheaţă apa şi coase răul. În această perioadă se făcea de către bătrânii cunoscători în ale „mersului timpului” predicțiile despre cum va fi iarna și culturile din anul ce vine. Se crede că, dacă cresc toamna târziu ciuperci pe imaşe, în anul viitor va fi multă roadă în secară. Se spunea că bureţii mulţi aduc iarnă grea. Dacă călătoresc rândunelele toamna, se ţine semn că se apropie iarna, iară dacă sosesc ele la noi, se crede că iarna a trecut şi primăvara se apropie. Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă. Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă. Când toamna sunt şoareci mulţi, e semn că iarna va fi mare. Când şoarecii adună spice va fi iarnă foarte grea.
Filonul luptătorilor români din Carpați
Regina Maria
„Nu-mi pot închipui o soartă personală separată de soarta ţării” – Regina Maria
Regina Maria, britanică prin naștere, a fost adoptată de sufletul poporului român. Și s-a dovedit mai româncă prin acțiunile ei decât majoritatea „patrioților” de atunci și de acum. Regina Maria a României a devenit soția Regelui Ferdinand I al României când avea doar 17 ani. Ea a devenit cunoscută în epocă drept principesa artist, regina scriitor, regina infirmieră, dar mai ales regina diplomat. Regina Maria a avut un rol esenţial în susţinerea intrării României în Marele Război de partea Antantei. După moartea Regelui Carol I şi încoronarea lui Ferdinand, aceasta a fost un sfătuitor de bază al soţului ei, care o consulta frecvent în treburile legate de stat. După intrarea României în Primul Război Mondial, Regina Maria a organizat, printre altele, spitale de campanie pentru tratarea soldaţilor răniţi pe front şi mai apoi a bolnavilor de tifos, a înfiinţat un serviciu de ambulanţă şi a reuşit să obţină donaţii, prin cunoştinţele sale din străinătate, pentru ajutorarea militarilor români de pe front. S-a îmbrăcat în haine de soră medicală, s-a implicat activ în ajutorarea soldaților, cărora le aducea şi mici daruri pentru a le alina suferinţa. În schimb, unii dintre ei nutreau să o vadă „împărăteasa tuturor românilor”. Iubirea și eforturile reginei în slujba poporului român a avut rezultat recunoașterea Marii Uniri şi a frontierelor României Mari prin tratatele de la Versailles (28 iunie 1919 – 21 ianuarie 1920), Saint-Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4 iunie 1920). Turneele diplomatice din 1924 în fostele state aliate, alături de regele Ferdinand, şi vizita acesteia în SUA şi Canada din toamna lui 1926 au conturat personalitatea sa charismatică, bucurându-se de o mediatizare internaţională deosebită. Interviurile acordate presei de-a lungul timpului, conferinţele de presă pe care le organizase, o înfăţişau ca pe un talentat diplomat ad-hoc, ea reuşind să ofere o nouă imagine României. Generalul Constantin Prezan a decorat-o pe Regina Maria cu medalia de război – Virtutea Militară clasa I, iar contele de Saint Aulaire – Ministrul Franţei în România, i-a dăruit Medalia de Aur a Epidemiilor şi Crucea de Război (La Croix de Guerre). De atunci, regina Maria a fost numită şi „regina soldat”. După o suferinţă prelungită, regina Maria moare pe 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor din Sinaia.
Presa internaţională a anunţat vestea morţii regine, publicând în engleză, franceză, spaniolă, germană vibrantul mesaj scris de regină, intitulat „Ţării Mele şi Poporului Meu”.
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 512, săptămâna 28 octombrie – 3 noiembrie.
