Ajunul Nașterii Domnului sau Ajunul Crăciunului este serbat pe 24 decembrie. În tradițiile încă vii de la sate, Moș Ajun dăruiește din marea și bogata lui traistă nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinte, prăjituri, bomboane și alte dulcețuri și mâncăruri plăcute colindătorilor. Iară Moș Crăciun le aduce haine, încălțăminte, jucării, cârnați, caltaboși și șorici de purcel copiilor care au fost cuminți peste an și adulților care nu l-au uitat. La toate ajunurile sărbătorilor de iarnă, tradiția cere să se pună pe masa două pâini, sare, pește, grâu și un pahar cu apă. Se credea că în noaptea de Ajun vin sufletele morților din familie și se ospătează. La Ajunul Crăciunului nu se punea rachiul pe masă, nici nu se servea, spunându-se că acesta a fost de la diavolul.
„Mesagerul de Neamț” urează mulți ani fericiți și sănătoși tuturor celor care își serbează onomastica de Sf. Mc. Eugenia! Obiceiul colindului de Crăciun
Din vechime se povestește că oamenii de altădată făceau foarte multe răutăți, din pricina că uitaseră de Dumnezeu. Pentru a-i scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an, la Crăciun, Numele cel Sfânt al Domnului să vină neapărat la urechile oamenilor și astfel să îi abată de la calea răutăților. Se spune că atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieși diavolii și astfel lumea va încăpea pe mâna lor
În seara de Moș Ajun, copiii de altădată se rugau părinților să le facă opinci, să le dea obiele și alte haine noi. Fiecare își pregătea ciomege de alun, pe care le despoia de coajă, le înfășură cu tei, în formă de spirală, le uda și le punea la fum. Copiii gătiți cu trăiști după gât, cu ciomege în mână, bine încălțați și bine îmbrăcați, se întâlneau cum începea să se însereze. Plecau în grupuri de pe ulițe și se întâlneau la marginea satului, la o cârciumă sau la vreun om mai al lui Dumnezeu, unde stăteau până la miezul nopții. Împreună aprindeau focuri, se încălzeau, cântau din fluiere, cimpoi ori la vioară. Se făceau hore și jucau, alții spuneau basme și alte povești, ca să le treacă mai iute vremea. Cum auzeau cântatul cocoșilor, cel mai în vârstă din colindători, care se numește vătaf și de care ascultau toți, dădea ordin de se strânge toți în curtea gazdei și începeau a cânta colindele obișnuite: „Bună dimineața la Moș Ajun“ sau „Bun Ajunul lui Crăciun“. Copilul, când mergea pentru întâiași dată să colinde, păstra de-o parte cel dintâi colindeț, colac ce a primit pentru colindă. Acela el îl păstra în ladă, mulți ani, spre norocul lui. Se spunea să păstrezi primul colindeț în fiecare an, deoarece era considerat aducător de noroc.
Obiceiuri pentru sănătate de Sf. Arh. Ștefan
A treia zi după Crăciun, calendarul creștin-ortodox consemnează praznicul Sf. Arh. Ștefan. Acesta este considerat întâiul creştin condamnat la moarte de autorităţile iudaice în anul 33 d.H. Numele său, de origine greacă, semnifică „coroană” şi face referire la faptul că Sf. Arh. Ştefan a deschis drumul unui nesfârşit şir de martiri creştini. Strivit de pietre, Arhidiaconul Ştefan a îngenuncheat, şi cu braţele întinse sub formă de cruce, s-a rugat lui Dumnezeu să-l primească în împăraţia lui.
În Tradiția creștină se recomandă ca persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate sau care se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, să aibă în casă o icoană cu Sf. Arh. Ștefan sfinţită în această zi.
Biserica face slujba de pomenire pentru cei adormiți și se dă de pomană. În unele zone se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. Ele trebuie sfințite la biserică în ziua praznicului şi apoi se împart copiilor săraci. De asemenea, de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
„Mesagerul de Neamț” urează tuturor celor care își serbează ziua onomasticii de Sf. Ap. și Întâiul Mucenic Ștefan multă credință, sănătate și curaj pentru a înfrunta aceste vremuri deosebit de potrivnice!
