În ultimii doi ani, majoritatea dintre noi am fost preocupați de situația pandemică și implicațiile ei, astfel încât alte aspecte ale cotidianului aproape că nu le-am mai sesizat. Cu toate acestea, chiar și în comunitățile mici, o serie de lucruri și de oameni și-au continuat parcursul, lucru absolut lăudabil, dacă privim contextul general actual. Spre exemplu, la Târgu Neamț, printre oamenii implicați și devotați domeniului lor de activitate, îl regăsim și pe arheologul Vasile Diaconu, cel care, de ani buni, se străduiește să ne ofere nouă, publicului larg, amănunte dintre cele mai interesante, pe care pământul le-a ținut ascunse vreme de secole sau milenii.
“Muzeele trebuie să interacționeze direct cu publicul”
– Domnule Diaconu, s-a încheiat de puțin timp anul 2021. A fost o perioadă dificilă, dar totuși, în sectorul muzeal, am văzut că lucrurile s-au desfășurat onorabil. Care a fost situația de fapt?
Aveți dreptate când spuneți că anul trecut a fost unul dificil, însă nu la fel de complicat ca 2020. Într-o perioadă în care multă lume privea cu îngrijorare efectele pandemiei, noi am încercat să ne ducem la îndeplinire proiectele, cu toată responsabilitatea, dar și cu limitările aferente. Recunosc faptul că în primăvara anului trecut, când am putut relua activitățile interactive cu elevi la muzeu, am avut un sentiment de maximă mulțumire, pentru că, în fond, munca noastră trebuie să ajungă la public, în orice formă. Totuși, în ciuda străduințelor noastre, contextul pandemic general a făcut ca publicul să fie mai rezervat, inclusiv față de ceea ce înseamnă sectorul cultural. Atât cât am putut, am încercat să compensăm printr-o prezență mai susținută în mediul virtual, însă eu sunt de părere că realitatea este cu mult mai fascinantă și de aceea ne-am bucurat de fiecare vizitator în parte, care a venit în instituția noastră.
– Credeți că pe termen scurt muzeele ar putea să se adapteze situației actuale și să mențină legătura cu publicul mai mult în mediul online?
În situații de criză trebuie să ne adaptăm, iar muzeele cu siguranță ar putea să facă asta. Am însă ferma convingere că muzeele și instituțiile de cultură în general, trebuie să interacționeze în mod direct cu publicul. Desigur, respectând anumite măsuri de siguranță sanitară, instituțiile muzeale reprezintă încă o alternativă culturală viabilă. Mediul virtual are beneficiile sale de necontestat. Este o lume atractivă și accesibilă pentru copii și tineri și atunci există și garanția că mesajul cultural ajunge la un auditoriu mai mare. Dar cultura este o componentă care se bazează foarte mult pe interacțiune directă, pe relaționare socială. În plus, audiențele cuantificabile în mediul virtual, nu reflectă fidel adevăratele preocupări și interese ale grupurilor umane. Însă atunci când, spre exemplu, un grup de elevi sau de adulți trece pragul unui muzeu, al unui teatru sau al unei biblioteci, atunci există o garanție mai mare a adevăratului interes cultural.
– Ce s-a întâmplat nou la Târgu Neamț din perspectiva activității muzeale în 2021?
S-au întâmplat și lucruri noi, dar ne-am continuat și proiectele mai vechi, pentru că încercăm în mod constant să atragem public. De aceea, atât colegii mei, dar și eu am pus în aplicare mai multe proiecte educaționale și expoziționale, în special la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț și la Muzeul Cetatea Neamț. Am înregistrat și o premieră, în sensul că, în toamna anului trecut, am organizat prima ediție a Nopții Cercetătorilor Europeni, eveniment despre care putem spune că a fost un real succes, mai ales prin prisma numărului mare de participanți. Am constatat cu acest prilej, odată în plus, că elevii din Târgu Neamț au nevoie și apreciază activitățile interactive extrașcolare.
– Am văzut în mediul online diverse imagini din timpul unora dintre cercetările arheologice pe care le-ați realizat anul trecut. Ce ne puteți spune despre acestea?
Din această perspectivă am avut un an plin. Am început cercetările arheologice încă din primele zile ale lunii februarie și am continuat, cu mici întreruperi, până la jumătatea lui noiembrie. Existența unui număr mare de proiecte investiționale, publice și private, în zona orașului Târgu Neamț a impus și cercetări arheologice acolo unde legislația recomandă acest lucru. Partea interesantă este că în multe dintre aceste cazuri chiar am descoperit vestigii cu totul deosebite. Fără să intru în detalii tehnice amintesc doar faptul că, în Târgu Neamț, am cercetat o locuință medievală, din secolul al XV-lea, la Văratec am identificat și cercetat parțial vechiul cimitir al mănăstirii, iar la Vânători-Neamț am făcut câteva sondaje în mai multe situri preistorice, unde am obținut rezultate interesante. Toate acestea se adaugă și săpăturilor arheologice sistematice pe care le-am continuat în situl de la Topolița. Și acolo am înregistrat o premieră în sensul că am beneficiat de participarea unor studenți ai facultăților de istorie din București și Suceava.
„Vreau să continui cercetările arheologice din zona Târgu Neamț”
– Știu că anul acesta se împlinesc 15 ani de când lucrați la muzeu. Sunteți mulțumit de realizările dv. din această perioadă?
Da, la începutul lunii februarie se împlinesc 15 ani de când lucrez în cadrul Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț. Faptul că nu am plecat în toată această perioadă cred că este un bun indicator al faptului că, în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț, am găsit un cadru profesional favorabil. Cât despre realizările mele, departe de a fi unele spectaculoase, eu sunt mulțumit, deși, poate, mi-aș fi dorit mai mult. Mulțumirea mea ar fi și mai mare dacă aș vedea că și instituția se menține pe un traseu ascendent, din moment ce colegii mei și cu mine încercăm să imprimăm această direcție. Dacă în primul deceniu de activitate aici la muzeu a fost un pic mai dificil, pentru că eram puțini oameni, în ultimii ani au venit și colegi noi, iar unii dintre ei chiar sunt oameni de perspectivă și sper că vor aduce plus valoare instituției. Pentru a sintetiza, aș spune că în acești 15 ani am adus o anumită contribuție atât segmentului expozițional al unităților muzeale din Târgu Neamț, m-am implicat în activități de educație muzeală, am promovat atât pe plan intern, dar și internațional patrimoniul arheologic și istoric al zonei, dar am făcut și un pic de știință.
– Pentru că ați amintit de știință, am văzut că, de curând, ați publicat o nouă carte. Despre ce lucrare este vorba?
Pe parcursul anului 2021, alături de alte obligații profesionale, am lucrat și la editarea unui volum intitulat „Fortifications and Defensive Systems East from the Carpathians. Strategies and Social Energies from Prehistory to the Middle Ages” (“Fortificații și sisteme de apărare la est de Carpați. Strategii și energii sociale din preistorie până în Evul Mediu” – n.r.), care a reunit o bună parte dintre lucrările unui colocviu național pe care l-am organizat la Târgu Neamț în 2019. În decembrie, volumul a ieșit de sub tipar, cu sprijinul financiar al Complexului Muzeal Național Neamț, fiind publicat sub egida a două edituri: „Istros” – a Muzeului Brăilei „Carol I” și „Constantin Matasă”. Am ales să public această carte într-o limbă străină tocmai pentru ca studiile incluse în paginile sale să aibă impact și asupra comunității științifice internaționale. În plus, subiectul este unul foarte generos, problematica fortificațiilor fiind una de actualitate. Nu în ultimul rând, am editat acest volum și pentru a valorifica o parte din potențialul arheologic al Neamțului.
– Chiar dacă poate fi considerată un stereotip această întrebare, am să vă întreb ce planuri aveți pentru 2022?
Din perspectivă instituțională, în planul de activități sunt incluse o serie de evenimente muzeale și expoziții temporare pe care vrem să le oferim publicului, iar aici își vor da concursul și colegii mei. Personal aș vrea să continui cercetările arheologice din zona Târgu Neamț și evident să le și valorific științific, mai ales că avem un potențial foarte bun. Mi-aș dori de asemenea să reușesc sensibilizarea comunității locale față de tot ceea ce înseamnă ideea de muzeu și să atragem oamenii să cunoască mai mult din munca noastră. Observ, cu regret, că oamenii tind să își neglijeze lărgirea orizontului cultural, iar la noi, unde posibilitățile nu sunt foarte variate, tendința acesta este foarte vizibilă. De aceea m-aș bucura ca în acest an să găsim mai multă deschidere la elevi și profesori să ne viziteze. Ca să ne îmbunătățim noi oferta, trebuie să cunoaștem și opțiunile comunității, ori lucrul acesta nu-l putem face decât printr-o legătură directă.
A consemnat Ciprian Traian STURZU
