Faptul că se „moare“ de grija altuia a ieșit demult din zicala ce-l vizează și pe mamiferul ce suferă aceeași consecință după un drum lung. Pentru că, orice s-ar spune, singurele adevăruri care contează în tămbălăul de la antipozi sunt valoarea incontestabilă a sârbului (încă numărul unu mondial pe felia lui), faptul că nu s-a vaccinat și intransigența legendară a grănicerilor australieni care, în virtutea puterii dată de lege, te trimit de unde ai venit fără să clipească, dacă nu te încadrezi în anumite cerințe, fără a mai face uz de ceea ce declara cândva primul ministru al Australiei referitor la cei ce vin acolo – nu noi v-am chemat, voi ați venit. Prin urmare ori respectați ce este aici, ori plecați! Simplu.
Cu un aport mediatic suficient, gâlceava de la aeroport a devenit iute vârtej ce i-a cuprins nu numai pe cei implicați în mod direct, ci și o cohortă de spectatori (a se citi gură cască), întâmplător contemporani cu prima categorie. Astfel o speță despre care știm ceea ce ne spun cei de acolo și apoi de autohtoni, s-a lăsat cu strigăte, chiuituri, declarații care mai din care, judecăți care fac casă bună cu tâmpenia, ca să nu mai pomenim despre emanațiile ciurdelor de experți în științe juridice, tenis și ciorbă de burtă. Ba la Sibiu a ieșit lumea-n stradă de parcă sârbul ar fi fost cel puțin cumătru cu cei de acolo. Pe scurt, lumea a luat-o razna.
Este clar că se ciocnesc niște aspecte ale vieții civile, pe de-o parte se iau măsuri pentru limitarea extinderii pandemiei, pe de altă parte, se dă libertate cu porția, uneori ignorându-se prima categorie. Sunt voci care extind amploarea incidentului de la Melbourne în disputa dintre vaccinați și nevaccinați, care, în opinia mea, pun o cărămidă serioasă la temelia lipsei de credibilitate a demersului național și internațional de stopare a pandemiei prin vaccinarea popoarelor. O eventuală ieșire sub scut a sârbului din procesul cu Australia va da apă la moară, și pe bună dreptate, celor ce contestă măsurile anticovid. Păi, dacă e pandemie, nu e pentru toată lumea? Asta una. Doi. Pentru ce să ne vaccinăm? Că, uite, merge și fără. Lumea se izolează, se păzește cum poate de frica gărgăunelui și când colo? Fix pix. Este un iz din povestea lui Petrică și lupul, nu-i așa?
Astfel, vrăjeala asta cu vaccinarea are o tendință vădită spre desuetudine, indiferent de cifrele ce ni se dau, de studiile ce s-au făcut sau se vor face, de condiționările administrative și de orice fel, pentru că frica nu face casă bună cu libertatea. Mai mult, când frica va fi asemeni regelui păcălit cu straie invizibile, adică dezbrăcat la nudul gol, libertatea se poate manifesta dincolo de limite și evenimente similare celor din Olanda pot fi și-n alte părți, unde nu i se cere socoteală poliției că dă cu gaze ori cu bastonul.
Și uite așa, în loc să ne punem întrebări serioase despre ceea ce ni se petrece nouă, pierdem vremea de grija lui Nole, care-i din alt film, nu flirtează cu Halep, nu-și face concediile la noi, nu știe românește și nici nu are rude îndepărtate în preajma Carpaților. Circul (amendat și de Nadal) făcut în jurul incidentului de care am vorbit a făcut rău tenisului, organizațiilor aferente, dar și familiei tenismenului, ca să nu mai vorbim despre expunerea absolut gratuită a oficialităților sârbe, mă tem foarte puțin informate și bântuită de un naționalism deșănțat, nesusținut de rațiune. Ce va urma? Agreez ceea ce a spus un alt tenismen – Nole, fă bine de ia trofeul anul ăsta și nu mai veni deloc la viitoarele ediții. Bun și cu premiile de câteva milioane ce facem? Deja nu mai vorbim de sport.
Pe mai încolo! (G.D. PATRAUCEAN)
Un comentariu
Dacă nu-i rudă cu tac’tu, atunci te doare-n 14 în cazul în care asiști la o nedreptate, nu? Și dacă el pățește ceva (deocamdată el fiind cel mai bun tenismen din lume) nu te duce gândul că tu, un nimeni, o încasezi de ‘inșpe ori mai rău… Atât poți, nu-i bai 🙂 Rumân get-beget!