Unirea Principatelor ‐ și nu Mica Unire, cum aiurea este denumit, mai nou, evenimentul din 24 ale lunii ce tocmai apune ‐ trebuia, în virtutea tradiției, să unească mâinile intr‐un simbol al românismului, întâlnit și la sindrofii contemporane, respectiv hora. Răspomenitul „Hai să dăm mână cu mână…“ era să devină „hai să dăm mână cu picior… “, momentul solemn inițiat ad-hoc de George Simion nereușind să rămână în memoria participanților decât cu sintagma ‐ „… ai văzut ce cerneală i‐a tras?“. Liderul AUR, aflat intr‐un periplu național, a reușit în schimb să puncteze în plan virtual, cu toate strădaniile postacilor de a dilua forța momentului, fotografiile cu susținătorii mânjiți cu cerneală devenind în scurt timp la fel de virale ca și imaginea cu Simion plin de același fluid pe față.
Însă nu antepomenitul este eroul zilelor, ci stress‐ul declanșat de criza ucraineană, care a înfierbântat o seamă de creiere de pe social media, ce zic să ne pregătim de război. Sigur cuvântul este dur și nu are menirea să te liniștească, însă la cărți scrie că dușmanul stress‐ului este rațiunea. Și se pune fireasca întrebare „…dom`le, chiar așa o fi?“
Un răspuns la treaba asta e greu de dat, dar sunt suficiente premize ce ne pot ajuta la a ne face o părere matură despre ceea ce ni se petrece. În primul rând focarul conflictului este destul de departe, teatrul de operații fiind sărac în informații
referitoare la mersul evenimentelor. Știm că se fac exerciții, de amploare, dar au loc și mișcări diplomatice ce ne îndreaptă spre a judeca faptele momentului prin cheia clișeului „follow the money“. De asemenea, tot cartea spune, conflictele de tipul celui ruso‐ucrainean se amplifică pe
măsură ce ne îndepărtăm de focar. Ce înseamnă asta? Locul informațiilor veridice este luat de judecăți abrupte sau ticluite cu meșteșug în anumite scopuri. Prin urmare, dacă vreți să nu vă gândiți la livretul militar și s‐adormiți cu gândul la romanul lui Camil Petrescu (ăla cu ultima noapte de dragoste și prima de război), faceți o selecție a surselor din care vă informați. Dați la o parte tabloidele cu titluri din prepuțul gândirii, presa consacrată în fake‐uri și alegeți posturile publice, agențiile internaționale cu o credibilitate solidă și declarațiile liderilor ce au de a face cu acest conflict și nu ale celor ce și‐ar dori să facă parte din el.
Dracu`nu‐i chiar atât de negru, pentru că, să nu uităm, suntem sub protecția unui colos militar și parte a unei uniuni ce deocamdată este suficient de vocală și funcțională, ce ar trebui să ne liniștească. Vremea invaziilor a cam trecut și baricadele de doi stânjeni ori șanțurile de patru metri au haz doar dacă vrem să facem irigații.
Adevăratele amenințări pentru noi și pentru europeni vin din spectrul economic, energia din ce în ce mai scumpă zburlește părul pe spate la multă lume, care evocă tot mai des anii 2008, 2009, ca fiind destul
de blânzi comparativ cu ceea ce trăim. Așa cum am trecut peste precedenta criză, vom trece‐o și pe asta, pentru că știm să ne adaptăm. Iar adaptarea este o calitate a oamenilor deștepți. Crizele scot calitățile adevărate ale oamenilor, care nu sunt neapărat determinate de adrenalină, ci de o analiză corectă a ceea ce trăim. Așa că, vă recomand să fiți deștepți, chibzuiți, iubitori de carte și credință. Aveți încredere în ce sunteți și faceți.
Pe mai încolo! (GD Patraucean)
