Un caz banal, cu un șmecher care, oprit de poliție în trafic, începe să-și arate mușchi și să amenințe, poate constitui un studiu de caz despre modul în care se soluționează dosare de acest tip. Mai ales că faptele s-au întâmplat chiar la Târgu Neamț unde, de-a lungul anilor, Poliția Rutieră a fost protagonistă în materiale de presă și dosare în justiție. În majoritatea cazurilor era vorba despre situații mai delicate pentru angajații serviciului, vizați cu precădere la capitolul luare de mită, sau cum se spune mai nou, dobândirea de foloase necuvenite.
De data aceasta, polițistul implicat avea un caz aparent simplu și clar, șofer, cu halenă alcoolică, îi face un dosar și lucrurile merg înainte. Totul s-a complicat în momentul în care au început, de față cu martori, amenințări la adresa polițistului și speța primește o altă încadrare, cea de ultraj. De aici încolo hârjoneala continuă în instanță, la Judecătoria Târgu Neamț, într-un dosar aparent beton pentru procuror. Aparent surprinzător, în ciuda dovezilor din dosar, instanța se dovedește extrem de blândă cu cel care a amenințat un polițist, găsind circumstanța atenuantă că ar fi fost provocat să amenințe.
Faptele și ”pedeapsa” amânată din primă instanță
Să prezentăm faptele care au dus la apariția acestui dosar de ultraj. În noaptea de 5 iunie 2019 agentul principal de poliție Bogdan Ferăstrăoariu, de la Serviciul Rutier al Poliţiei Târgu Neamţ, era de serviciu pe raza oraşului. La un moment dat, a fost observat un autoturism al cărui conducător, la vederea maşinii de poliţie, a frânat şi a virat brusc pe strada Nemţişor. Considerând suspectă manevra, a procedat la urmărirea autoturismului, l-a oprit, iar în momentul interacțiunii cu șoferul, Mihai Sandu, a constatat că acesta emana halenă alcoolică. A urmat procedura specifică în asemenea cazuri (testare etilotest, conducere la spital pentru recoltare probe biologice), după care șoferul, Mihai Sandu, a fost condus la sediul poliţiei. Acesta este momentul în care șoferul adresează, în mod repetat, poliţistului injurii și ameninţări cu acte de violenţă, o parte dintre acestea fiind auzite de doi martori, care au şi dat declaraţii ulterior. În același timp, polițistul a înregistrat totul pe telefonul mobil. Repertoriul este semnificativ:
”Când te-am prins, ţi-am rupt picioarele; 200 de milioane dau pentru tine; Omule, eu când te văd în civil, ştii ce-ţi dau?; Uite aici, îţi rup barba; Eu am făcut 4 ani de lupte. Eu, ca tine, mănânc; Nu te uita. Eu îţi rup gura toată. Ascultă ce-ţi spun eu. Să ferească…; Am făcut 4 ani de puşcărie, pe degeaba am făcut. Ca să ştii. Degeaba. Ca să fac bani la şmecheri. Dar degeaba eu nu mă duc la puşcărie, sau cum faci tu să-mi iei permisul”, sunt doar câteva dintre amenințările la adresa polițistului.
Toate aceste înregistrări, în format audio-video au fost depuse la instanță ca probe pentru ultrajul la care a fost supus polițistul. Dosarul și-a urmat cursul, a ajuns la Parchet, apoi în instanţă la Judecătoria Târgu Neamţ, dosar în care s-a constituit ca parte civilă și polițistul ultragiat. Care instanţă, pe data de 05.02.2021 dă o soluţie. Pe scurt, pe portalul instanței se poate citi că instanța l-a condamnat la 8 luni de închisoare pentru ultraj, dar în baza art. 83, alin 1 din Codul penal „…amână aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani”. Că nu a acordat daune morale polițistului instanța nici nu mai are mare importanță. Interesantă este sentința din punctul de vedere al amânării aplicării pedepsei, care înseamnă altceva decât suspendarea acesteia. Un judecător poate dispune amânarea executării pedepsei dacă, printre altele, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisori sau dacă, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată! Iar judecătorul este obligat să motiveze sentința. Cum ea a fost dată orice om cu capul pe umeri și încredere în justiție poate presupune că măcar aceste două condiții au fost îndeplinite.
Un procuror încăpățânat și o instanță răuvoitoare la adresa ultragiatorului
Nemulţumit de soluţia dată de către instanţa de la Târgu Neamţ, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ a făcut recurs la Curtea de Apel Bacău. Acesta a cerut instanţei de la Bacău condamnarea inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj la pedeapsa închisorii cu executare. Instanța Curții de Apel, după verificarea probelor şi a mărturiilor din dosar, dar şi după constatarea că în fişa cazierului inculpatului există numeroase menţiuni privind condamnări în România şi în străinătate, dă dreptate procurorului şi anulează decizia primei instanţe.
Iar corecția aplicată de judecătorii din Bacău celor din prima instanță de la Târgu Neamț este extrem de dură: ”Apare complet inexplicabilă afirmaţia primei instanţe referitoare la lipsa de antecedente penale pentru inculpat, în condiţiile în care fişa de cazier a acestuia este extrem de bogată, având condamnări multiple în ţară şi în străinătate, pentru care nu a intervenit reabilitarea”.
Diferențele de opinii între instanțe sunt explicate în continuare. Instanța din Târgu Neamț a considerat că filmarea discuției l-ar fi incitat pe inculpat. Instanța din Bacău are o altă abordare, probabil datorită distanței mai mari de orașul de pe malul Ozanei: „Afirmația primei instanțe – «discuția dintre părți ar fi putut fi evitată de partea vătămată, dacă aceasta din urmă, în raport cu calitatea de polițist a părții vătămate, cu gradul ridicat de instruire, cu experiența sa profesională și de viață, ar fi trebuit să acorde atenție doar întocmirii documentelor privind fapta comisă de inculpat, cea prevăzută de art. 336 C. penal și nu să-l incite pe inculpat cu filmarea pe telefonul mobil și cu întrebări…» – este hazardată și nu se verifică, din parcursul discuțiilor între părți, transcrise la dosar. Partea civilă adresează mai multe întrebări inculpatului din dorința de a obține înregistrarea spuselor acestuia, însă amenințările transmise de Sandu Mihai sunt rodul propriei dorințe de a se răzbuna pe polițist”.
Totodată, Curtea de Apel Bacău a apreciat că o pedeapsă a închisorii cu o durată mai mare de 8 luni ar fi necesară inculpatului, deoarece fapta este de o gravitate deosebită: ”Prin urmare, nici o stare, împrejurare sau circumstanță, reală sau personală, nu permit orientarea spre minimul special. Astfel, limitele speciale rezultate potrivit legii penale speciale se situează între 4 luni și 1 an și 4 luni închisoare, ceea ce înseamnă că pedeapsa aplicată de Judecătoria Târgu Neamț este orientată mai mult spre minimul special decât spre maxim. Dimpotrivă, dacă se ține seama că fapta a fost comisă cu scop de răzbunare, precum și atitudinea manifestă de dispreț față de lucrătorul de poliție (…) se impune condamnarea la o pedeapsă orientată spre maximul special”.
Acestea sunt o parte dintre motivele pentru care Curtea de Apel Bacău a dat următoarea soluţie: „Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 24 din 05.02.2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, condamnă pe inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 2 luni, desfiinţează sentinţa penală apelată în parte, înlătură dispoziţia de amânare a aplicării pedepsei închisorii, stabileşte termen de supraveghere pe o perioadă de 4 ani şi obligă inculpatul la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale”.
În loc de morală…
…doar câteva amănunte de coloratură demne de orașul de pe malul Ozanei, mic, în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Mihai Sandu, zis și Guță, este un lăutar din comuna Crăcăoani și care, întâmplător sau nu, este cumnatul unui mult mai cunoscut om de afaceri, vânător iscusit cu fond în administrare și cu numeroase peripeții cinegetice. Cumnatul este un om priceput în relaționare la toate nivelurile, administrative, juridice și politice, de la care ar fi avut ce învăța cel pedepsit la închisoare cu executare.
Valentin BĂLĂNESCU
C.T. STURZU
