interviu cu Nicolae Șapcă, redactor-șef al săptămânalului „Monitorul bucovinean”, din regiunea Cernăuți, Ucraina
– Din punctul dumneavoastră de vedere, care este scopul şi intenţia comasării trupelor ruseşti la graniţele Ucrainei?
Nu cred că Rusia întâmplător a concentrat puzderie de armată la frontiera Ucrainei. Rusia dorește să influențeze teritoriile fostei Uniuni Sovietice, și aceasta cel puțin. Mai mult, cred că și-ar dori reconstituirea imperiului și, probabil, acesta este un vis al lui Putin. Este cunoscut faptul că Rusia a început războiul împotriva Ucrainei în 2014, odată cu anexarea Crimeei. Apoi a urmat și continuă să-și mențină armata în Donbas unde mor oameni. Fără îndoială, că Rusia are un interes deosebit față de Marea Neagră, pe care ar dori s-o controleze pe întreaga suprafață a fostului URSS. A pus ochiul pe Marea Azov, dar și o trecere terestră la Crimeea îi lipsește foarte mult, mai ales pentru aprovizionarea regiunii cu apă. Asigurarea regiunii cu apă potabilă era problematică chiar și pe timpul URSS. La mijlocul anilor ’80 mi-am făcut serviciul militar în termen în Sevastopol. Era o situație despre care nu se vorbea oficial, dar noi o cunoșteam. Oricum era mai simplu, deoarece era o țară atunci. Mai mult, Rusia declară că este îngrijorată de extinderea NATO spre răsărit. Astfel Ucraina a devenit zonă de tampon între două blocuri militare și ambele puternice. Regretabil rămâne faptul, că nu se ține cont de doleanțele Ucrainei, care se dorește în UE și NATO. Astfel, cunoscând din istorie încăpățânarea Rusiei, concentrarea armatei la granița Ucrainei prezintă pericolul unei noi intervenții în cadrul războiului care în curând va avea opt ani.
– Care e starea de spirit în rândul populaţiei din Cernăuţi în această perioadă? Dar a comunităţii româneşti?
Momentan lumea este preocupată de sărbătorile de Crăciun. E liniște și pace, dar nu putem spune că nu se discută și pe această temă atât de prezentă în mediile ucrainene. Dar cei care conștientizează ce ar însemna un nou război, omenește probabil, sunt ceva alarmați și aceasta e normal. Citeam zilele trecute într-un sondaj de opinie că doar unul din trei ucraineni este gata să ia arma în mână și să plece la război. Opinia care predomină este că Ucraina trebuie să aibă o armată profesionistă, bine pusă la punct și să facă parte din Blocul Nord Atlantic. Ucraina își dorește acest lucru deosebit de deranjant pentru Rusia. Nu pot să spun că pe românii din regiunea Cernăuți nu-i preocupă acest conflict. Din discuții cu oameni cu care ne întâlnim noi, ziariștii, fie în cadrul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, fie pe la sărbători în cadrul întâlnirilor private, lumea se întreabă ce va fi oare cu războiul. Or, românii mai au în măduva oaselor urmările celui de al doilea război mondial. Dar în prezent în comunitatea românească starea de spirit e degajată, după mine. Lumea a sărbătorit Crăciunul pe stil nou, acuma sărbătoresc ceilalți pe stil vechi. Oricum se conștientizează că, ferească Dumnezeu de o mobilizare totală, nimeni nu se va uita la naționalitate. Ești cetățean al Ucrainei – respectă legea statului! Așa cred eu că se va pune problema. Dar trăim cu speranța că spiritele se vor liniști.
„Consider că Ucraina cam dă cu oiștea în gard cu legea lingvistică”
– De cine depinde stoparea acestui conflict? Cine poate opri acest conflict? Şi de unde porneşte acest conflict?
Stoparea oricărui conflict, în primul rând, depinde de cel care l-a ațâțat și tot el îl poate opri. În acest caz, inițiatorul este Rusia, care și-a concentrat armata la granița Ucrainei, independența și suveranitatea căreia a fost recunoscută de toate statele lumii, inclusiv Rusia, în granițele ei de la 1991. Asta este! Acuma Rusia se vede din nou bastionul popoarelor din împrejurimi. Ce-i drept, și Ucraina nu este fără de păcat în această ordine de idei: un argument cu care vine Rusia este protejarea populației de etnie rusă din Ucraina, mai ales, odată cu adoptarea și implementarea legislației lingvistice, care, de fapt, afectează toate minoritățile din țară. Din 2023 nu vor mai exista în Ucraina școli cu predarea totală în limbile minorităților naționale așa cum a fost până acum. Or, limba maternă își va avea locul în școală doar parțial, la predarea unui procent redus de obiecte școlare. Și dacă nouă, românilor, dar și maghiarilor, ni se mai bagă bumbac verde în ochi că limbile noastre sunt europene și am avea niște privilegii, ceea ce este absolut fals, adică nu avem nici un privilegiu, atunci școlile cu predarea în limba rusă practic nu mai vor exista în scurt timp. Consider că Ucraina cam dă cu oiștea în gard cu legea lingvistică și a educației. Nimeni pe aici astăzi nu pune problema ca să nu cunoască limba ucraineană. Este normal și chiar obligatoriu să cunoști limba statului în care trăiești, dar să nu fie impusă în detrimentul limbii materne. Însă aceasta-i altă temă de discuție.
– Unde-i este mai bine Ucrainei? Lângă Rusia sau lângă UE? Argumentaţi.
Eu personal optez pentru Europa. De ce? Cu Rusia deja am fost și i-am cunoscut „dulceața” deportărilor, a colectivizării, a dictaturii. Îmi doresc, și ca mine sunt mulți, să vedem cum e cu UE. Cu toate că, inițial nu va fi ușor. Sunt alte legi, alt mod de viață, nu e mai puțină birocrație, dar te simți mai om din punct de vedere al drepturilor civice, al infrastructurii, a stării materiale. Eu sunt conștient de faptul, că acuma mulți mi-ar sări în cap cu argumente că nu am dreptate. Dar aceasta e părerea mea. Să privim la nivelul de trai al țărilor foste socialiste, iar în prezent membre UE (Țările Baltice, Polonia, România, Bulgaria, etc) și Ucraina – cerul și pământul! Sunt de acord și cu părerea că Rusiei nu-i este convenabil să aibă în coaste mai multe țări prospere, ceea ce ar pune pe gânduri populația simplă a Rusiei, lucru neconvenabil pentru autoritățile Federației Ruse. Posibil! Cu toate că este cunoscut faptul, că și comunitatea românească este divizată în două – proUE și proRusia. Ca, de altfel, și întreaga populație a Ucrainei.
– Cât la sută dintre ucrainieni vor cu Rusia şi câţi cu UE?
Acum două luni, grupul sociologic „Rating” publica următoarele rezultate ale unui sondaj de opinie referitor la cursul de dezvoltare a Ucrainei: cel mai mult eurointegrarea este dorită în apusul Ucrainei (78% contra 18%), în centrul țării – pentru UE optează 65% față de 28%. În capitală (Kiev) pentru Europa s-au arătat 73%, împotrivă 24%. Cei mai puțini proeuropeni sunt în răsăritul Ucrainei – 41% contra 50%. Asta e!
„Sperăm că Europa și America vor reuși să liniștească Rusia”
– Care ar fi riscurile izbucnirii unui conflict? Ce previziuni aveţi pentru perioada următoare?
Riscurile există. Circula pe la noi un banc mai vechi, dar, după cum observăm, rămâne actual: La ora de geografie, profesoara îl întreabă pe elev: cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea, cu acela se învecinează, – a fost răspunsul… Să sperăm că Europa și America vor reuși să liniștească Rusia. Eu mai cred că Vladimir Putin nu va ceda atât de ușor. Nu-i în caracterul rusului cedarea necondiționată. Important este ca acest conflict să fie soluționat pe cale diplomatică și numai diplomatică! Nu se merită ca în secolul XXI să se verse sânge pentru teritorii de influență. Și aceasta ar trebui să înțeleagă și Rusia și SUA și UE la cel mai înalt nivel. Poate e o banalitate, dar fiecare țară e în drept să-și determine cursul de sine stătător. Nici în țară nu sunt toți de o părere, dar există alegeri și referendumuri. Nu cred că cineva trebuie să-și piardă viața pentru mofturile politice ale unor persoane. Dacă considerăm că trăim într-o lume dezvoltată și nu în evul mediu, când năvăleau unii peste alții cu bâtele. Acum se pune degetul pe câteva butoane și s-a pierdut planeta! Și? Deocamdată așteptăm rezultatele negocierilor din următoarele zile.
– Care ar trebui să fie rolul României în acest conflict? Şi spuneţi-ne dacă până acum aţi simţit că statul român s-a implicat în acest conflict şi dacă a contactat prin reprezentanţii săi comunitatea de români din Cernăuţi?
Deci, ca și mulți alții, aș putea face o poveste frumoasă despre rolul României. Hai să vorbim la rece: România este membră UE și NATO, având îndatoririle și drepturile sale în acest context. Cred că va face întocmai ce-i permite legislația. Și nu cred în prea mari devieri de la aceasta. Nu cred că în NATO e prea multă democrație și fiecare membru face ce-i place. Noi cunoaștem din presă că România sprijină integritatea Ucrainei. Asemenea declarații au fost exprimate nu o singură dată. Asemenea declarații au fost făcute de oficiali români nu o singură dată în fața reprezentanților mediului asociativ românesc din Ucraina pe parcursul anilor. Statul Român, prin Consulatul General al României la Cernăuți, este în contact permanent cu comunitatea românească de aici. Eu nu exagerez. Acest fapt vi-l poate confirma oricine dintre acei care cel puțin citește presa din regiune sau rețelele de socializare. Întâlnirile cu reprezentanții Statului Român sunt suficient de frecvente cu diverse ocazii. O întâlnire specială în contextul pe care îl discutăm nu cunosc. Sincer să fiu, deocamdată nici nu văd marea necesitate pentru o asemenea discuție, doar că așa, ca să stăm de vorbă. De la noi până la război sunt o mie de kilometri. Dar în orice clipă situația se poate schimba radical. Deocamdată, Slavă Domnului, încă e liniște și pace și ne dorim ca așa să fie întotdeauna.
A consemnat C.T. STURZU
