Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui Vasile Goldiș, militant pentru unirea tuturor românilor şi membru în Marele Sfat Naţional care a înfăptuit Unirea, ministru al Culturii, membru de onoare al Academiei Române. Vasile Goldiș s-a născut într-o familie de preoți la 12 noiembrie 1862, sat Mocirla, jud. Arad, astăzi satul Vasile Goldiș. Bunicul său a fost și el preot. Avea o inteligență sclipitoare și o voință de a învăța fără limite. A urmat cursurile Facultății de Drept din Budapesta, iar în anul următor (1882) s-a înscris la Facultatea de drept din Viena. A reușit să absolve studiile superioare în 1886, obținând diploma de profesor în istorie şi limba latină. La Braşov, unde a fost profesor i-a avut printre colegi și pe cunoscuții publiciști Valeriu Branişte şi Virgil Oniţiu. A fost dascălul elevilor Octavian Goga, Sextil Puşcariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Octavian Taslăuanu, Iosif Popovici. A fost un activist convins, teatrul său de luptă fiind cuvintele, ideile și idealurile românilor. A publicat articole politice în „Tribuna”, a ținut conferințe şi discursuri, și s-a luptat cu faimoasa lege Appony care ostraciza școlile românești. În 1911 a primit conducerea ziarului nou-înfiinţat „Românul” şi a Institutului tipografic „Concordia”. Sub conducerea lui Vasile Goldiş, ziarul Românul devine un „monitor general” al luptelor politice româneşti. La 18 noiembrie 1918 a publicat un nou manifest important, „Către popoarele lumii”, în limbile română şi franceză. Aici a arătat lumii civilizate hotărârea fără echivoc a naţiunii române din Transilvania de a se uni cu România. A redactat textul convocării pentru Marea Adunare Națională ce a avut loc la 1 decembrie 1918. Astfel, la 1 decembrie 1918, el s-a adresat „Măritei Adunări Naţionale” de la Alba Iulia, în uralele celor peste 100.000 de reprezentanți din toate ținuturile locuite de români. Vasile Goldiş a expus Rezoluţia Adunării de Unire cu România. S-a stins din viaţă la 10 februarie 1934 în locuința sa din Arad, în vechiul palat al ziarului „Românul”. I-au fost organizate funeralii naționale, iar ziua înmormântării a fost declarată zi de doliu naţional.