Roboții fascinează și sperie în același timp. Tehnologia a ajuns într-un punct de unde orice direcție este posibilă, în bine sau în rău, așa cum istoria ne-a învățat. Un robot umanoid este visul vechi al unora și se pare că acum doar conștiința de sine mai desparte inteligența artificială de om. Un pas care stârnește îngrijorare și uimire. Tinerii văd, însă, lucrurile altfel. Cei cu care am stat de vorbă pe tema roboților sunt ageri la minte, creativi și dornici să facă lumea mai bună cu ajutorul roboților. Apărute în ultimii 10 ani, cluburile de robotică din școli sunt rezultatul pasiunii în primul rând. Nu este o activitate finanțată de stat, kit-urile sunt scumpe și accesoriile indispensabile.
Elevi și profesori rup din timpul lor liber pentru lucru în atelier, iar când robotul nu este gata la timp pentru competiție, se stă până noaptea. Privită din afară, o asemenea preocupare poate părea (doar) o joacă. Elevii și profesorii de la liceele din Neamț cu care am stat de vorbă au însă argumente care să susțină în orice moment că robotica trebuie promovată ca disciplină de studiu. Îmbină matematică, informatică, limbi moderne, fizică, electronică, autocunoaștere, dezvoltare personală, inteligență emoțională și exemplele ar putea continua. Periplul nostru în lumea pasionaților pentru acest tip de activitate fără de care viitorul nu poate fi conceput începe la Colegiul Național ”Petru Rareș” Piatra Neamț. Unde am văzut lucruri deosebite, elevi pasionați și profesori dedicați. Un mix care nu are cum să nu genereze performanță.
Rareșiști premiați pentru inovație
O performanță remarcabilă au obținut-o, recent, 7 elevi de la Colegiul Național „Petru Rareș”. Două echipe s-au calificat, alături de 25 din toate cele 242 de echipe de liceeni din țară participante la naționala primei ediții a concursului Solve for Tomorow by Samsung, din luna decembrie. Competiția dedicată inovării în domenii de actualitate a adus locul II echipei mPower formată din Darius Dimitrie Andronic, Maria Andronic, Alexandru Apostol și Smaranda Sturzu-Cosma, toți în clasa a XI-a B. Ei au realizat o aplicație pentru elevi afectați de agresiunea verbală sau fizică: răspund anonim unui chestionar și primesc consiliere. Coordonatorul proiectului este profesorul Alexandru Iacob și elevii au fost îndrumați de psiholog Ramona Vornicu. Din a doua echipă care a ajuns în finală fac parte Iustin Lupei, Ilan Mihnea Eibenschutz și Cristian Radu – din aceeași clasă a XI-a B și colegi de bancă de trei ani. Ei au realizat un trotuar din plastic reciclat, Tomorow Sidewalk.
Aceste ultime rezultate, dintr-o întreagă serie, au în spate zeci de ore și ani de muncă, inclusiv pentru a căuta finanțare, nu doar idei și soluții originale. Cum sunt plămădiți acești tineri?
Echipa mPower și aplicația destinată victimelor bullying-ului
Darius Andronic este rareșist din clasa a V-a, pasionat și de fizică, admis la liceu cu a doua notă din județ. Se pregătește pentru a prelua afacerea familiei, în domeniul mobilei, după ce va absolvi o facultate de administrarea afacerilor în Olanda.
„Tata are o companie și încă de mic am mers cu el în firmă. Am crescut odată cu afacerea, cu acest concept de a inova. Clubul de inventică m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile necesare unui om de afaceri. Școala din România este foarte liniară, nu încurajează să gândim în afara cutiei, cum se spune. Domnul profesor Alexandru Iacob, când ne-a propus într-a V-a să participăm în club, a zis să facem echipe de câte 10 și primul lucru – ședințe de brainstorming, timp de jumătate de oră, fiecare vine cu câte o idee. Am făcut o listă maaaare de idei, așa am început! Ideea din concurs este una la care țin mult. Am muncit la ea zeci de ore. Am observat că agresivitatea se manifestă deodată la surse de informații – filme, desene animate, care nu pot fi controlate. Chestionarul conține 3 întrebări simple: data incidentului, ce s-a întâmplat și ce ai simțit. Unora le este greu să se destăinuie și nu părinților, nu psihologului. Noi am avut o surpriză în momentul când am lansat un chestionar cu 6 întrebări generale despre bullying și din 27 copii din clasă, am primit 12 răspunsuri pozitive. Consider că e mult”.
Smarandei Sturzu-Cosma inventica i-a adus o serie de răspunsuri mult așteptate. „Mi s-a părut interesant că mai mulți elevi se întâlnesc la clubul de inventică, pentru a gândi și propune noi soluții. Am mers un an la club, în clasa a V-a, am învățat o mulțime de chestii pe care le aplic și acum m-am întors. Mă ajută să-mi organizez ideile, mă ajută la matematică, la română. Faptul că poți privi din mai multe perspective și găsești soluții la orice situație, practic te adaptezi, este fascinant. Creativitatea îți aduce clar un avantaj pe viață”. Despre aplicația câștigătoare spune că e „pentru cei cărora le e frică sau rușine să se destăinuie cuiva. E singurul proiect făcut în echipă de așa anvergură, am mai creat alte mici proiecte pentru școală”. Cu puțin înainte de a-și alege drumul în viața, Smaranda nu s-a decis dacă va studia business, strategie de business ori marketing și publicitate în Olanda. „În străinătate sunt mai multe posibilități pentru carieră. Vreau să am libertate de gândire, flexibilitate în viața mea. Așa am fost crescută”.
Colegii mai mari au fost un exemplu pentru Maria Andronic, impresionată când a pășit prima dată în lumea inovației. „Primul proiect: un frigider inteligent. Nu mai știu ce făcea, era conectat la o aplicație din telefon. A fost prima idee în sesiunea de brainstorming. La început, învățam cum să lucrăm în echipă și cum să gândim. Cei mari făceau web-design și noi îi admiram, mai învățam de la ei. La această aplicație premiată de Samsung am lucrat mult, vreo 3 luni cumulat, cam 60 de ore consecutive. Fiecare veneam cu idei și o alegeam pe cea asupra căreia conveneam toți 4. Ne interesa să găsim soluția cea mai bună pentru aplicație”.
Alexandru Apostol este singurul cu care nu am stat de vorbă, deoarece în 16 februarie participa la Olimpiada Internațională de Matematică, Fizică și Computer Science Zhautykov IzhO, organizată de Kazahstan.
„Am vrut doar idei originale pentru Tomorow Sidewalk”
Molipsitor entuziasmul celor trei liceeni care au realizat proiectul Tomorow Sidewalk – un trotuar fiabil, care a stârnit și interesul municipalității pietrene.
„Am vrut doar idei originale! Nu doar o problemă din cele 4 teme ale concursului: dezvoltare sustenabilă, educație, mediul înconjurător, diversitate și incluziune socială. Am vrut efectiv ceva creativ la fiecare temă. În final, am ales dezvoltare sustenabilă. Ne-am gândit la un trotuar mai special și apoi am zis hai să-l facem și din material reciclat, ca să avem un plus în proiectul nostru, să ajute și mediul. Și am îmbinat două teme din concurs. Am aflat că e destul de greu să găsești un material adecvat și să fie făcut din materiale reciclabile. Până la urmă ne-am oprit la polietilenă, există un amestec mai rezistent și la diferențe de temperaturi, conține carbon,”, spune Iustin Lupei.
Colegul său, Ilan Eibenschutz, este cel mai încântat de a vedea ideea aplicată. „Mie mi-a venit ideea cu trotuarul, apoi Iustin a zis să-l facem din plastic, cel mai ușor de întreținut. N-am documentat nimic, inițial. Noi oricum suntem orientați spre sustenabilitate, pentru că suntem înclinați spre inginerie. Am vrut și să găsim o soluție la trotuarele actuale din Piatra-Neamț. Apoi a zis și domnul primar că vrea să ne ajute financiar ca să construim efectiv o bucată din acest trotuar într-o zonă din Piatra-Neamț. Un test, pentru a vedea dacă este eficient”.
Puțin vorbăreț, ca orice gânditor creativ, Cristian Radu ne-a mărturisit cu mândrie că este din Hangu și că munca la proiect i-a luat din week-end-urile în care mergea acasă. Își face, însă, timp și pentru a cânta la vioară și la pian, dar și pentru calisthenics. „Este un sport care presupune exerciții bazate pe greutatea corpului, la bare de tracțiune, pentru forță și dezvoltarea masei musculare. Merg la săli de fitness, acum. Era un loc amenajat cu aparate în ștrand, dar nu mai este. Trebuie multe antrenamente ca să ajungi la o formă fizică, sunt mișcări care înseamnă multă tehnică. Controlezi corpul prin forța brațelor, dar nu numai. E un sport mai nou apărut la noi”.
„Robotica e singurul motiv pentru care mă trezesc sâmbătă dimineața!”
În clubul de robotică de la „Petru Rareș” sunt tot mai mulți copii. Cei cinci elevi cu care am stat de vorbă ne-au împărtășit cum și-au găsit împlinirea în această activitate. Ei sunt Ștefan Dunăre din clasa a XII-a, Alexandra Paica din clasa a X-a, Denisa Alui-Ion din clasa a XI-a, Irina Hrum din clasa a IX-a și Ioan Apalaghiei din clasa a IX-a. Pentru ei, lumea roboticii este și o oportunitate de a se cunoaște.
„Am devenit mai atentă la detalii. Eu am printre pasiuni teatrul și fotografia. Cred că robotica m-a ajutat să-mi dezvolt și mai mult spiritul de observație”, crede Irina Hrum.
Extrem de pasionat când vorbește și ne arată roboții la care lucrează, Ștefan Dunăre mărturisește că felul său curios de a fi și gândirea analitică, dar și faptul că-i place să codeze l-au adus la clubul de robotică: „Este ca o joacă, dar când vezi robotul pe care l-ai asamblat și programat, totul devine foarte serios. Perspectiva se schimbă”.
În sala de la subsolul clădirii istorice a Rareșului, acești tineri petrec ore în șir. „Îmi place munca în echipă, în club ai ocazia aceasta. În rest, trebuie să fim competitivi. Pe mine m-a ajutat să-mi fac un plan. Este important, în orice vrei să realizezi, să ai un plan”, spune Denisa Alui-Ion.
În vreme ce lui Ioan Apalaghiei, robotica i-a adus o altă abilitate de viață: „Învăț să mă descurc cu ce am, atunci când am nevoie de o soluție imediată și trebuie să mă folosesc rapid de ce am la îndemână”. Dincolo de pasiune, copiii au descoperit că totul devine mai ușor atunci când faci ceea ce-ți place.
„Este singurul motiv pentru care mă trezesc sâmbătă dimineață! Pe mine robotica m-a ajutat să fiu mai organizată și să gândesc în profuzimea situațiilor”, afirmă Alexandra Paica.
„Cred că și creativitatea se poate învăța!”
Profesorul de geografie Alexandru Iacob, el însuși deținătorul din 1996 al unui brevet de invenție pentru un dispozitiv sportiv, ne-a mărturisit că nu este ușor să înființezi și să întreții un club școlar.
„Clubul de inventică a apărut în 2014, odată cu acea competiție «Țara lui Andrei» unde am depus proiectul. Am câștigat primii 4.800 euro, din care am dotat laboratorul. Apoi bani au venit și din Asociația Alumni, din sponsorizări. A mai fost proiectul din 2015, câștigător în Emiratele Arabe Unite, am primit atunci cam 99.000 dolari, mai am și acum bani pentru laborator. Pe partea de inventică, ne axăm mai mult pe creativitate tehnică, artistică. Dovadă că pe inventică avem o aplicație de telefon mobil și un sistem de trotuar reciclat. Anul acesta am activitate la cerc de două ori pe săptămână, lunea și joia și de fiecare dată participă 8-9 elevi diferiți, de la noi din școală, dar am avut elevi și de la alte școli, mai puțin în pandemie. Este suficient doar să-și dorească și pot veni la cerc! Fie și doar din curiozitate. Chiar mă bucur că am și elevi de gimnaziu. Deși nu există limită de vârstă, mergem pe ideea că la vârste mai mici creierul e mai plastic. E ca un antrenament pentru creativitate, această activitate. Și un proces de învățare. Pentru mine, acest club a venit firesc: după facultate, am venit la «Rareș» în 1994 și după primul meu brevet de invenție din 1996, am aprofundat pasiunea mea și mi-am zis de ce să nu o transform în act de educație?! Ulterior, a devenit ușor, au început să vină și finanțările prin proiecte diverse, a venit și revoluția tehnologică, au apărut imprimantele 3D și inteligența artificială și iată-ne în prezent. Mă bucură faptul că elevii vor să afle! Cred că și creativitatea se poate învăța! E mai greu să faci produsul finit”.
Inițiator al clubului de robotică, împreună cu profesorul de informatică Liviu Olaru, profesorul de fizică Dan Oniciuc mai trage uneori o fugă în laborator să vadă ce fac copiii și-i mai cheamă să le supervizeze etapele proiectelor. Directorul Colegiului „Petru Rareș” și-ar dori să aibă mai mult timp la dispoziție pentru copii, dar îi sprijină în alte moduri.
„Clubul de robotică a început prin 2017, odată cu proiectul «Nație pentru Educație». Un fost absolvent ne-a făcut cunoscut proiectul, ne-am prezentat, au văzut că avem infrastructură și ne-au oferit un kit de roboțel, în valoare de vreo 4.000 de euro. Domnul profesor Liviu Constantin Olaru s-a ocupat în primul an și a pregătit elevii. Au făcut roboțelul, au mers la competiție, ne-am calificat la națională și am ocupat un loc bun, în primele 15 sau 17 echipe. Echipa care a câștigat la «Nație pentru educație» a mers și la o competiție internațională. Anul următor am apelat și la surse externe școlii, pentru că sunt multe nevoi, am mai cumpărat piese din SUA – servomotoare, plăci Arduino, teren de joc, calculator, un laptop pentru programarea mișcărilor robotului. Le trebuie tot felul de accesorii. Și-au mai făcut și ei piese la imprimanta 3D pe care le-am cumpărat-o. Majoritatea a învățat s-o folosească din tutoriale și de la competiții. Ei au realizat și vizierele, la începutul pandemiei, oferite cadrelor medicale. Ce mai vreau să spun este că ai nevoie de multe până ajungi să construiești un robot, nu-i LEGO! Și ce este interesant este și faptul că în club nu-i doar robotică, există și echipă care se ocupă de social-media, echipă care se ocupă de logo, de îmbrăcămintea echipei pentru competiții. Deci, sunt mulți copii implicați. Avem și sprijinul unui informatician care a lucrat la noi, domnul Șerban Năstase, e și domnul Nedelcu alături de noi, un om extrem de pasionat”.
Ofertă educațională – robotica, disciplină opțională la clasa a V-a
Premisele existente, inclusiv legate de finanțare, permit extinderea activităților, crede directorul Colegiului „Petru Rareș”. „Ce ne bucură pe noi este că acum în clubul de robotică sunt și elevi de clasa a X-a. Înainte erau doar copii mai mari, fiindcă robotica necesită cunoștințe mai profunde. Așa că acum vreau să fac un anunț în premieră – din toamnă, clasa a V-a va avea un opțional de robotică. Am achiziționat, deja, o parte din kit-urile ce vor fi folosite, 3 roboței pe care copiii îi vor asambla pe durata unui an. Vreau să mergem pe acest drum, fiindcă observ că sunt tot mai mulți copii interesați de robotică și vrem să diversificăm. Pe ei îi ajută să gândească. Și se joacă frumos. Când i-am văzut cum au reușit să asambleze o placă Arduino și cât de încântați erau că robotul se mișcă, pune apă la flori, aduce obiecte, am zis că acești copii merită tot! Dacă acest opțional de robotică va avea succes, îl vom promova și la clasa a IX-a, integrat cu discipline reale asistate de calculator, un alt opțional pe care-l avem. Sper să găsim resurse financiare să putem achiziționa tot ce ne trebuie. Practic, cluburile de robotică și inventică sunt finanțate, în acești ani, din bugetul școlii și de la sponsori în pondere mai mare. Asociația de părinți ne-a ajutat și a mai strâns fonduri prin formularul acela de redirecționare a impozitului pe venit sau pe profit. Am mai amânat plăți, am mai insistat la sponsori. Nu este o pasiune ieftină. A trebuit să cumpărăm și telefoane, de la concurs la concurs s-a schimbat tipul de telefon obligatoriu de folosit. Nu este simplu, dar nici nu poți să nu le oferi, când vezi cât de multe fac copiii! Poate viitoarele planuri-cadru vor ține cont de aceste activități creative pentru copii și atunci lucrurile ar putea fi mai simple. Sper să fie și profesori care să se implice, în continuare. Dacă este pasiune, se pot face lucruri frumoase”, adaugă directorul Dan Grigoruță Oniciuc. (Cristina IORDACHE)
