Soarta lumii se joacă la Piatra-Neamţ! Nu ajungea aventura cu coridoarele de mobilitate urbană – a fost anunțată de către echipa Carabelea oficial încă una. Anunţată mai întâi în oficiosul Feisbuc al municipiului, se cheamă competiţie europeană pentru a deveni unul dintre cele 100 de oraşe inteligente şi neutre din punct de vedere climatic.
Au depus cerere şi o documentaţie musai complexă la Comisia Europeană pentru includerea în programul „Mission on 100 Climate-neutral Cities by 2030”, de unde – pe fondul tranziţiei către neutralitate climatică – va curge mult sprijin „pentru accesarea de fonduri, asistenţă tehnică şi financiară, promovare în perspectiva unor investiţii private”. Într-un limbaj inconfundabil, primarul Andrei Carabelea afirmă: „A deveni unul dintre cele 100 de orașe verzi ale Europei nu este doar o oportunitate, ci mai degrabă un angajament. Pe care trebuie să ni-l însușim împreună. Și avem două opțiuni: să fim primii și să fim ajutați să reușim sau să venim în urma și în umbra altora, din constrângere”. La oportunităţi garantate, nici nu se putea altfel, se pomenesc asigurarea unui aer mai curat, transport sigur şi mai ales minciuna gogonată cu traficul mai puţin congestionat. Uite-aşa, aflăm încă una lată, de-o întunecată originalitate: o asumare, pentru care nu ne-a consultat nimeni (a rolului de lider în domeniul climei şi al inovării digitale), e încadrată ca oportunitate garantată. La coada anunţului, se aminteşte că oraşele lumii produc peste 70% din emisiile globale de dioxid de carbon şi peste 65% din consumul la fel de global de energie electrică. Da, soarta lumii e în joc, noroc că intervine Piatra-Neamţ! În treacăt fie spus, chestia cu procentele atârnătoare nu se referă cumva la SUA, China, Marea Britanie, Franţa, Italia sau Germania?
Ce-i drept, Uniunea Europeană este angajată într-o politică ambițioasă în domeniul schimbărilor climatice. Își propune, în cadrul Pactului verde, prezentat de Comisia Europeană în decembrie 2019, să devină până în 2050 primul continent care elimină întreaga cantitate de emisii de CO2 pe care o produce. Acest obiectiv va fi atins cu ajutorul Legii europene a climei, care face neutralitatea climatică juridic obligatorie.
Câteva repere cronologice sunt importante, în context:
- În aprilie 2021, eurodeputaţii au ajuns la un acord cu Consiliul Uniunii Europene cu privire la obligația UE să atingă neutralitatea climatică până în 2050.
● Pe 24 iunie Parlamentul a adoptat noua lege a climei, care crește ținta de reducere a emisiilor (până în 2030) de la 40% la 55% și face obiectivul de neutralitate climatică 2050 obligatoriu.
● La 7 octombrie, Parlamentul European a aprobat neutralitatea climatică până în 2050, precum și o reducere cu 60% a emisiilor până în 2030 (comparativ cu nivelul din 1990), aceasta fiind o țintă mai ambițioasă decât propunerea Comisiei de reducere cu 55%. Eurodeputaţii au solicitat Comisiei să stabilească un obiectiv intermediar suplimentar pentru 2040, pentru a fi siguri că se vor realiza progrese înspre atingerea obiectivului final. Mai mult, au solicitat ca toate statele membre ale UE să devină neutre din punct de vedere climatic, fiecare în parte, și au insistat că, după 2050, ar trebui eliminat mai mult CO2 din atmosferă decât se emite. S-a propus și eliminarea treptată, până cel târziu în 2025, a tuturor subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili. (A se vedea, legat de ultima propunere, ce se întâmplă cu producţia de energie electrică în România – n.a.)
Până dă Uniunea cu legea asta peste România, eventual după ce va fi aplicată în mod exemplar de Franţa, Italia şi Germania, e cazul să afle şi pietrenii câteva socoteli despre care nu au fost informaţi oficial. Ca să nu avem discuţii, sunt luate cuvânt cu cuvânt din documente oficiale ale UE.
Ce este neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon?
Neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon înseamnă un echilibru între emisii și reducerea dioxidului de carbon din atmosferă prin absorbanți. Absorbţia dioxidului de carbon și înmagazinarea acestuia este cunoscută ca sechestrare a dioxidului de carbon. Pentru a obține emisii nete zero, toate emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui contrabalansate prin sechestrarea dioxidului de carbon.
Un absorbant de CO2 este orice sistem care absoarbe mai mult CO2 decât emite. Principalii absorbanți sunt solul, pădurile și oceanele. Conform estimărilor, absorbanții naturali elimină între 9,5 și 11 Gigatone CO2 pe an. În 2019, emisiile globale de CO2 au atins 38 Gt.
Până în prezent, niciun absorbant artificial nu este capabil să elimine dioxidul de carbon din atmosferă suficient pentru a lupta cu încălzirea globală.
Dioxidul de carbon depozitat în absorbantele naturale precum pădurile este eliberat în atmosferă prin incendii forestiere, schimbări în utilizarea terenurilor sau exploatare forestieră. Acesta este motivul pentru care este esențială reducerea emisiilor de CO2 pentru a ajunge la neutralitate climatică.
Compensarea emisiilor de CO2
Un alt mod de a reduce emisiile și de a ajunge la neutralitate este acela de a compensa emisiile produse într-un sector reducându-le în altă parte. Acest lucru se poate realiza prin investiții în energia regenerabilă, eficiența energetică sau alte tehnologii curate, cu emisii reduse de CO2. Sistemul UE de comercializare a emisiilor (ETS) este un sistem de compensare a emisiilor de carbon. (Aici ne confruntăm cu acele blestemate şi împovărătoare certificate de CO2 – n.a.)
Un alt exemplu de reducere a emisiilor este mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon, care presupune aplicarea unui preț pe bunurile importate din țări mai puțin ambițioase în privința climei. Acest mecanism ar trebui să împiedice pierderile de carbon prin descurajarea mutării producției în țări cu reguli mai puțin stricte în privința emisiilor de gaze cu efect de seră.
La nivelul lunii iunie 2021, când Parlamentul European a făcut ultima actualizare a acestui pachet de informaţii, cinci state membre introduseseră obiectivul neutralității climatice în legislație: Suedia își propune să atingă nivelul zero de emisii nete până în 2045, iar Danemarca, Franța, Germania și Ungaria până în 2050. Ce vrăji face România veţi afla cel mai probabil tot în “Mesagerul de Neamţ”. Nu de alta, dar ne presează primăria să salvăm lumea. Nu ar fi de mirare ca „savanţilor” din primărie şi consultanţilor tocmiţi să le fi scăpat inclusiv dezbaterile de anul trecut despre cât de prea mare e pălăria cu neutralitatea climatică pentru România. (va urma)
***********************
Emisiile de Carbon
Emisiile de gaze cu efect de seră, denumite generic emisii de carbon sau emisii de CO2, reprezintă gazele din atmosferă care absorb și emit radiaţii infraroșii. Existenţa unui echilibru între radiaţiile infraroșii absorbite şi cele emise este un element de importanţă majoră pentru climă și mediul global.
Procesul emiterii necontrolate a gazelor cu efect de seră reprezintă cauza fundamentală a controversatului efect de seră din atmosferă, ce generează fenomenul de încălzire globală.
Principalele gaze cu efect de seră din atmosfera Pământului sunt vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, oxidul de metan și ozonul.
Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia acestor gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilităţii atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră. (sursă: carbonexpert.ro)
Ce înseamnă GES
În Protocolul de la Kyoto sunt cuprinse următoarele gaze cu efect de seră:
- dioxidul de carbon (CO2),
- metanul (CH4),
- oxidul de azot (N2O),
- hidrofluorocarburile (HFCs),
- perfluorocarburile (PFCs),
- hexafluorura de sulf (SF6).
sursă relevantă de documentare: www.europarl.europa.eu. (Viorel COSMA)
