Presiunea crescândă pusă pe buget şi viitorul oraşului de aventurile şi fantasmagoriile care trec de consiliul local – sub generice de presupusă dezvoltare locală care mai de care mai smart şi mai bombastice – denotă, de fapt confirmă că soarta ne-a pricopsit cu nişte jalnice, penibile fabrici locale de fruntaşi politico-administrativi. În ciuda diferenţelor de culori, etichete şi epitete populare asociate, calitatea, competenţa şi responsabilitatea produselor oferite nu diferă semnificativ, pe fond, de la o organizaţie de partid de la alta. Votul ca votul, dar când nu ai ce şi de unde alege, coşmarul vine pe cale naturală. În afară de nişte fiţe şi bâzâieli caraghioase ale închipuitei opoziţii, n-ai ce consemna în dreptul ăstora de evoluează pe firmamentul local. Iar sub umbreala societăţii civile, nu e un secret, s-a instalat demult o secetă cumplită. Sinistră de-a dreptul este tăcerea ce a cuprins varii asociaţii şi ordine profesionale. Vorba cuiva, mai greu să vezi proiectanţi şi arhitecţi care să-şi ia singuri pâinica de la gură. Prin alte părţi nu e aşa.
O dovadă de mobilitate în gândire sănătoasă
Într-un oraş de invidiat al României de azi, oraş care la momentul 22 decembrie 1989 – asta nu trebuie uitat vreodată – cu greu se califica să intre în audienţă la fantasticul Piatra-Neamţ al acelei epoci, s-a luat prin 2007 decizia de ridica altceva în locul unei ruine de ştrand. Nu le-a trecut prin cap nicio clipă ca în locul bazinelor datând din anii ’30 să trântească un complex imobiliar şmecheresc ori o viitoare clădire abandonată de interlopii de pe orbita primăriei.
Pe la 2007, au început cu un studiu de fezabilitate pentru reabilitarea acelui ştrand prin atragerea de fonduri de la Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului. Drept este, oraşul în cauză mai avea o ruină de ştrand, uşor avantajat de apropierea izvoarelor de apă termală, numai că din raţiuni financiare şi dovedind înţelepciune autorităţile au zis să înceapă cu un singur aquapark, mai bine amplasat. Fiind aducătoare de venituri, astfel de proiecte cereau o cofinanţare bugetară locală de 50% din valoarea cheltuielilor eligibile.
Ce să vezi, pe-atunci, la rigoare vorbind, în ţară nu aveam experţi în aquaparkuri. Norocul lor e că n-au căutat şi la Piatra-Neamţ, eventual în comuna Alexandru cel Bun. Se putea sfârşi rău de tot, aici sigur găseau pe unii să le croiască, să le intermedieze măcar un proiect soldat c-o telegoală cu sens giratoriu aerian.
Dovada nepriceperii dublată de o golănie românească, tradusă prin raportarea fără discernământ a absorbţiei de fonduri europene, este că proiectul iniţial a fost bun ca să câştige finanţarea. Şi vine bomba-bombelor, căci primarul acelui oraş era Ilie Bolojan, iar şef al Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională (DMPFI) din cadrul Primăriei Oradea, nimeni altul decât fabulosul Marcel Boloş, fost şi actual ministru, fost director general al ADR Nord-Vest. Ajunşi cu proiectul în faza de implementare, văzând ei oarece nepotriviri semnificative, au cerut părerea specialiştilor concurenţei, adică din Ungaria. Efectiv, le-au desfiinţat proiectul, venind însă în clipa următoare cu soluţii.
Ce credeţi că au făcut orădenii? Credeţi că au băgat cornul în pământ, mergând ca apucaţii înainte? Nici vorbă, l-au modificat din mers, dar într-un sens bun. De vizibilă inspiraţie budapestană, Aquaparkul Nymphaea, o investiţie de 22 de milioane de euro inaugurată pe 10 septembrie 2016, reprezintă astăzi un complex uriaş cu 10 tobogane, 15 bazine de înot şi relaxare, 6 saune, spaţii comerciale, zone sportive, parcare generoasă şi alte facilităţi ca ale obiectivelor similare de top din Europa, după cum reamintea recent publicaţia locală “Bihoreanul”. Încă două amănunte amănunte dau stingerea definitivă aventurierilor pietreni din echipe succesive de administraţie publică locală: după inaugurare, s-au creat 120 de locuri de muncă şi s-a obţinut un profit de peste 7 milioane de euro. Punct şi mai departe.
O dovadă de mobilitate urbană sănătoasă
Nu numai publicaţia menţionată anunţa la finele lunii ianuarie că Oradea şi-a stabilit noile strategii pentru atragerea de fonduri europene în perioada 2021-2027. Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU), Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) şi – atenţie! – Planul de Acţiuni pentru Energie Durabilă şi Climă (PAEDC), altfel spus “baza temeliei fundamentului” viitoarelor proiecte cu finanţare comunitară, au trecut de consiliul local cu unanimitate de voturi. Cele 3 documente au costat 678.000 lei, 98% din finanţare fiind trasă din Programul Operaţional Capacitate Administrativă. Orice comparaţie cu Piatra-Neamţ, inclusiv pe partea de dezbatere publică de anul trecut, este inutilă. Mai rău pentru noi şi mai bine pentru ei, acolo zona metropolitană e pe deplin funcţională. Per total, zona a adunat 738 de proiecte, cu un buget estimativ de 4,8 miliarde euro. Strict partea Oradiei înseamnă 400 de proiecte cu o valoare de 1,8 miliarde euro. Cine nu crede, sau bănuieşte erori de transcriere, nu are decât să aprofundeze comunicatele lor oficiale de presă. Sau să întrebe, aşa, ca de curiozitate, la primăria pietreană, doar Andrei Carabelea declara cu tărie şi sentiment, la începutul anului trecut, că Ilie Bolojan şi Oradea reprezintă pentru el un model inspiraţional.
Lista de proiecte este impresionantă şi nu are a surprinde. La loc de cinste şi de impact găsim informaţii spectaculoase legate de Planul de Mobilitate Urbană Durabilă. Al lor, nu al nostru. Sigur, se vorbeşte despre redesenarea traficului în oraş, despre descongestionarea acestuia, despre reducerea poluării şi – obligatoriu, nu-i aşa? – îmbunătăţirea calităţii vieţii. Pe lângă dezvoltarea transportului în comun, concretizată prin achiziţia de tramvaie şi autobuze şi construirea de noi linii de tramvai şi modernizarea depoului, nu am găsit nimic în privinţa suprimării traficului urban sau investiţii strategice în staţii de transport în comun din soiul celor ce cresc în bătaie de joc sub Telegoală. Dimpotrivă, creşterea mobilităţii rutiere aduce 3 pasaje subterane, unul suprateran pe şoseaua de centură, continuarea unei linii de tren, construirea de poduri şi pasarele pietonale peste Crişul Repede.
Nu doar din aceste motive, astăzi pare neverosimil cum în urmă cu 26-30 de ani fostul primar al Oradiei, Petru Filip, învăţa lucruri bune de la primarul Gheorghe Ocneanu şi viceprimarul Dan Marian Lospa de la Piatra-Neamţ, başca preşedintele de consiliu judeţean Ioan Onisei. (va urma)
Viorel COSMA
FOTO: ebihoreanul.ro, edupedu.ro
