Война и энергия. Sau: Război şi energie

Numele de Ofer Fridman, doctor în ştiinţe politice, e puţin probabil să spună ceva pleiadei de gurişti indigeni care – pretinzându-se cunoscători şi purtând etichete mincinoase de analişti şi experţi – sunt împinşi în faţă cu obstinaţie, ajungând să ne torpileaze din toate poziţiile pe internet şi tele-vizuini cu fantasme personale despre Rusia, război, chestiuni strategice şi nelipsita resetare mondială. Fridman, aşa cum scrie în prezentarea oferită de Centrul Internaţional de Combatere a Terorismului, este lector în Studii de Război la King’s College din Londra și director de operațiuni la King’s Center for Strategic Communications (KCSC). El deține diplome de licență în istorie militară și studii de securitate de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, master în luptă împotriva terorismului și securitate internă de la Centrul Interdisciplinar Herzliya (IDC) și doctorat în politică la Universitatea din Reading. Preocupările sale de cercetare includ: Strategia militară și teoriile transformării militare, Accidentele civile în conflictele armate, Cultura și strategia militară rusă, Mijloacele și metodele non-militare în conflictele contemporane, Comunicarea strategică în relațiile internaționale.

De s-ar fi reţinut doar două articole grele publicate anul acesta – Mentalitatea şi războiul rusesc: între occidentalizarea Estului şi orientalizarea Vestului şi Fum şi oglinzi: percepții greșite occidentale despre Rusia în Ucraina (coautoare – Vera Michlin-Shapir) – tot devenea „piesă” obligatorie de bibliografie aprofundată în aceste vremuri. Textele se lipesc cum ne se poate mai bine de o carte a sa, „Războiul hibrid” rusesc: reînviere și politizare. E publicată în 2018.

În mod excepţional, Magda Grădinaru de la SpotMedia (spotmedia.ro) a publicat pe 13 martie un interviu cu Ofer Fridman. Viziunea prezentată în legătură cu agresiunea lui Putin în Ucraina, raportată la ordinea mondială, dă serios de gândit. Iată un fragment edificator: „Trebuie să înțelegem că Putin deja și-a atins, parțial, scopul. Iar scopul lui nu era despre Ucraina, nu e vorba aici de restabilirea Rusiei Mari sau ceva de genul. Acestea sunt povești vechi, instrumente depășite. Scopul a fost de a schimba ordinea mondială, iar aceasta deja s-a schimbat. Nu ne vom mai întoarce niciodată la viața de dinainte. Putin a creat un cutremur geopolitic, iar noi acum suntem prea preocupați de ce se întâmplă astăzi în Ucraina ca să mai înțelegem scara și magnitudinea acestui cutremur geopolitic declanșat odată cu războiul”.

De la începutul interviului, pornind de la o întrebare a Magdei Grădinaru ce viza aparenta capcană întinsă de concentrarea pe dezinformare şi propaganda Rusiei, Fridman spune încă ceva util. În ideea de a defini ce înţelegem prin propagandă, subliniază că există dezinformare, manipulare, intoxicare, iar propaganda poate fi toate acestea, împreună. Propaganda nu înseamnă în mod necesar fake news și fake news-urile nu înseamnă în mod necesar propagandă. Apoi, deşi face o trimitere directă spre cum a operat Kremlinul în spațiul informațional, în ultimii 20 de ani, ceea ce punctează ar trebui să răsune în capul paşnicului român ca un clopot de la Patriarhie şi fără vreo legătură dedicată Moscovei. Încercarea de exercitare a influenţei se face parțial prin dezinformare, parțial prin informare, parțial prin neinformare.

Domenii critice în care românilor li s-au administrat mixuri de dezinformare, informare şi neinformare, preponderent în ultimii doi ani, sunt multe, începând cu Sănătatea, administrarea plandemiei şi supremaţia Comandantului Arafat. Date fiind însă perspectivele catastrofice şi noile „dezbateri” înflăcărate, Energia strigă singură după o atenţie aparte. Circulă noi scheme de plafoane de consum la gaze naturale şi energie electrică, zic unii că populaţia va primi gaze exclusiv din producţia internă, dinspre Bruxelles vin zvonuri favorabile exploatărilor minere şi termocentralelor, iar peste toate pluteşte etuziasmul privind reluarea lucrărilor la celebrele obiective hidroenergetice blocate în stil românesc, prin reglementări de mediu ulterioare obţinerii autorizaţiilor de construire. Toate astea de parcă tabloul naţional nu era necunoscut.

Probabil iluminat de responsabilul UE pentru Green Deal, Frans Timmermans, a scos capul şi ministrul Tanczos Barna, udemeristul plasat la Mediu. A articulat ceva despre repornirea în regim de forţă majoră şi cu caracter temporar a termocentralelor pe cărbune, ca şi când ar fi descoperit brusc apa rece. Când să ne gândim la deblocarea viitoarelor capacităţi de producţie hidro, au intrat violent în scenă activiştii de mediu, cu ale lor apucături.

Ilustrativă este o entitate numită Green Report. Se prezintă drept „sursa zilnică de informații pentru cititori responsabili. Jurnaliștii Green Report acoperă o vastă arie de subiecte, de la problemele de zi cu zi ale cetățenilor, precum poluarea aerului sau dispariția spațiilor până la antreprenoriat verde, legislație de mediu sau inițiative ale organizațiilor neguvernamentale”. În aşteptarea certificatelor de responsabilitate, anunţa pe 10 martie că ONG-urile de mediu cer respingerea proiectului de lege (PL117/2022) care permite modificarea ariilor protejate pentru proiecte hidroenergetice. În spatele exprimării ce trimite la un consens al ONG-urilor, sunt de fapt trei organizaţii, Bankwatch, Agent Green și WWF. În colimator era/este un proiect de lege intrat pe ordinea de zi a Senatului şi care propune modificarea limitelor ariilor protejate în zonele unde există proiecte hidroenergetice în construcție, aprobate înainte ca zonele respective să fie declarate protejate. O anume Cătălina Rădulescu, avocată a organizaţiilor de mediu, era vehementă: „Profitând de criza energetică creată de războiul din Ucraina, câțiva parlamentari doresc să justifice cheltuirea ilegală a unor sume importante de bani și se grăbesc să treacă prin Senat o lege cu dedicație pentru proiecte hidroenergetice de mici dimensiuni, care ar distruge complet două parcuri naționale și mai multe corpuri de apă. Încălcând procedurile obișnuite de analiză a proiectelor de lege în comisii, Senatul României intenționează să adopte luni (14 martie – n.a.), fără a lăsa pentru analiza în comisii nici o săptămână, o propunere legislativă care permite modificarea limitelor ariilor protejate”. Se mai spunea că modificările legislative contravin Directivei Habitate transpusă în legislația națională prin OUG 57/2007 și Directivei privind evaluarea de mediu, transpusă prin Legea 292/2018.

În alte mesaje prezentate de Green Report se afirmă că se pregăteşte o lege special redactată pentru a legitima construirea hidrocentralelor declarate ilegale, cu impact ireversibil asupra biodiversităţii, afectând „în mod direct speciile de vidră și populațiile de pești precum zglăvoaca și lostrița, o specie pe cale de dispariție”. Potrivit evaluării activistei Ioana Ciută, preşedinta Bankwatch România,  „cele două hidrocentrale în discuție ar avea o contribuție de maximum 0,6% la producția de electricitate din sistemul energetic național și ar diminua debitul râurilor afectate. Producția maximă s-ar înregistra numai în condițiile unor debite ale râurilor din anii ‘80, condiții inexistente astăzi din cauza schimbărilor climatice. Aceeași cantitate de electricitate ar putea fi produsă în parcuri fotovoltaice cu o capacitate instalată de aproximativ 180 MW, pe numeroasele terenuri degradate din sudul țării sau acoperișurile caselor, fără a afecta mediul”. În articolul evocat, trimiterea e la centralele Bumbești-Livezeni și Răstolița, două dintre proiectele pentru care este propusă legea, aflate pe teritoriul Parcului Național Defileul Jiului, respectiv Parcului Național Călimani și Defileul Mureșului Superior. Că în Defileul Jiului sunt abandonate două microhidrocentrale, e desigur un simplu detaliu, unul cunoscut însă de Green Report pe 18 februarie. Atunci era citat şi fostul senator USR Mihai Goțiu, care (potrivit libertatea.ro) catalogase ideea drept „una dintre cele mai primitive propuneri legislative împotriva ariilor protejate din România”.

Tot pe 18 februarie, după înfierarea senatorului PSD Daniel-Cătălin Zamfir, mai de voie, mai de nevoie, se cita din proiectul de lege pentru care se solicitase dezbaterea în regim de urgenţă: „(…) modificarea limitelor ariilor naturale protejate este posibilă, prin scoaterea unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafeţele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului sau Decrete de stat, obiective de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, obiectivele fiind în curs de execuţie sau demarate anterior acestei date, în temeiul legislaţiei în vigoare. Noile limite ale ariilor naturale protejate vor fi trasate astfel încât perimetrul schemei de amenajare hidroenergetice, inclusiv al drumurilor de acces aferente amenajărilor hidroenergetice, staţiilor şi liniilor de evacuare putere aferente acestora să fie în afara ariei naturale protejate. Suplimentar, între noile limite ale ariei naturale protejate şi limitele amenajării hidroenergetice va fi păstrată o zonă minimă, tampon, de lăţime 100 metri, pe toată lungimea de grăniţuire”. Mai mult, „Prevederile prezentei legi (n.r. Green Report – privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului) nu se aplică proiectelor sau părţilor proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea şi securitatea naţională ori reacţia la situaţii de urgenţă şi nici capacităţilor de producere sau transport a energiei electrice existente aflate în arii protejate, asupra cărora se efectuează lucrări de mentenanţă, retehnologizare sau modernizare a acestora”.

Ce să vezi însă, Green Report admite că ideea nu era nouă. Fosta preşedintă a Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, Adi Croitoru, participând la dezbaterile din Comisia parlamentară comună de anchetă pentru stabilirea cauzelor creșterii substanțiale a prețurilor gazelor naturale şi energiei electrice, a  explicat cum autorităţile române pot desemna alte situri Natura 2000, dacă pe locul celor deja notificate la Comisia Europeană se află în dezvoltare proiecte mari de infrastructură energetică. Precum unele hidrocentrale. Eventual, microhidrocentrale.

De unde, mai de voie, mai de nevoie, demonstraţia e gata. Răul e în curtea noastră. Parțial prin dezinformare, parțial prin informare, parțial prin neinformare, musai pe bază de titluri isterice, ameninţătoare şi vandabile, ne fac unii de comandă de-o să umblăm cu panouri solare în spate în loc de raniţă. (Viorel COSMA)