General (r) Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, a avut amabilitatea să acorde un interviu pentru “Mesagerul de Neamț”. Ștefan Dănilă s-a născut la data de 14 mai 1965 în Târgu-Neamț și, din anul 2015, este cetățean de onoare al orașului. După absolvirea Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc în 1983, a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” din Boboc (1987) și Facultatea Interarme din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1998-2000). Și-a continuat de-a lungul timpului pregătirea în domeniul militar, urmând multiple cursuri de carieră, nivel și specializare. A atins apogeul învățământului militar, urmând cele mai importante cursuri din domeniul apărării naționale: cursul postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene în cadrul colegiului de război (2005), precum și cursul cu tematica „Probleme actuale ale securității naționale” – organizat de Colegiul Național de Apărare. A obținut în anul 2009, titlul academic de „Doctor în Științe Militare”, cu lucrarea „Securitatea aeriană în contextul globalizării“. Începând cu data de 1 octombrie 2010 a fost numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major General. De ziua Forțelor Aeriene, la 20 iunie 2011, generalul maior Ștefan Dănilă a fost avansat la gradul de general-locotenent (cu trei stele).
General (r) Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei Române, a avut amabilitatea să acorde un interviu pentru “Mesagerul de Neamț”. Ștefan Dănilă s-a născut la data de 14 mai 1965 în Târgu-Neamț și, din anul 2015, este cetățean de onoare al orașului. După absolvirea Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc în 1983, a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Aviație „Aurel Vlaicu” din Boboc (1987) și Facultatea Interarme din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1998-2000). Și-a continuat de-a lungul timpului pregătirea în domeniul militar, urmând multiple cursuri de carieră, nivel și specializare. A atins apogeul învățământului militar, urmând cele mai importante cursuri din domeniul apărării naționale: cursul postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene în cadrul colegiului de război (2005), precum și cursul cu tematica „Probleme actuale ale securității naționale” – organizat de Colegiul Național de Apărare. A obținut în anul 2009, titlul academic de „Doctor în Științe Militare”, cu lucrarea „Securitatea aeriană în contextul globalizării“. Începând cu data de 1 octombrie 2010 a fost numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major General. De ziua Forțelor Aeriene, la 20 iunie 2011, generalul maior Ștefan Dănilă a fost avansat la gradul de general-locotenent (cu trei stele).”În urmă cu un an aș fi spus că riscul unui război este minim”
– Domnule general, ne aflăm într-o fază incipientă a celui De-al Treilea Război Mondial sau acest război din Ucraina se va opri o dată cu ocuparea Kiev-ului ori cu debarcarea de la putere a lui Putin?
Din păcate, în acest moment, putem spune că toate variantele sunt posibile. În urmă cu un an aș fi spus că riscul unui război mondial este minim, confruntarea între SUA și China va predomina în domeniile înaltei tehnologii, economic, financiar și chiar cultural. O confruntare militară majoră în perioada imediat următoare nu era previzionată de niciun studiu de securitate internațională. Nu aș spune că suntem într-o fază incipientă a unui al treilea război mondial, dar există premisele escaladării războiului declanșat de Putin, chiar la nivel mondial. Până acum, SUA a reușit să devieze provocările războinice ale Rusiei către zona sancțiunilor economico-financiare, dar la întâlnirea de la Washington D.C. a secretarilor de stat american și britanic, din 9 martie a.c., doamna Elizabeth Truss a menționat că împreună cu SUA vor solicita G7 impunerea de noi sancțiuni, care să conducă la căderea regimului lui Putin. „Putin must fall”, a precizat șefa diplomației britanice, dar a continuat cu o expresie care ar putea provoca îngrijorări. A spus că agresorii înțeleg doar forța, dar cuvântul folosit a fost „strenght”. Traducerile de pe posturile noastre de televiziune au fost „putere” sau „forță”. Deoarece nu am auzit expresia originală, inițial am fost tentat să consider că s-a luat decizia utilizării forței de către cele două state, ceea ce ar fi condus la declanșarea celui de-al treilea război mondial. Din fericire, traducerea nu a putut reda adevăratul sens al cuvântului, cel de tărie, prin solidaritate și fermitate. Acesta este doar un exemplu despre cum un singur cuvânt poate să arunce întreaga omenire în abis. Debarcarea lui Putin este speranța lumii democratice pentru un sfârșit pozitiv al acestui război, dar am mari rețineri pentru această prezumție. Opinia publică din Rusia este favorabilă „operației militare speciale”, îl sprijină pe Putin și este prematur să vorbim despre un eveniment care ar putea să se producă abia după ce sancțiunile își vor face efectul și familiile ruse vor resimți pierderile de vieți din rândul lor. Deocamdată, Rusia nu resimte războiul în mod direct, nu a căzut niciun proiectil pe teritoriul său. Dar secretul celor căzuți într-un război cu frații lor nu va putea fi ținut sub control foarte mult. În privința ocupării Kievului, aș spune că ar putea constitui un moment decisiv pentru moralul ucrainenilor, dar consider că rușii nu intenționează, deocamdată, să cucerească orașul prin lupte de stradă, mai degrabă își doresc să preia controlul Kievului prin susținerea populației pro-ruse, care ar trebui să iasă și să preia puterea de la actuala conducere, considerată de Putin „nazistă”. Dacă unitatea ucrainenilor se va menține, ostilitatea față de invadator va fi mai mare decât disputa politică internă și chiar decât supărarea nerespectării drepturilor minorităților de către Euromaidan. În câteva zile putem să asistăm la acțiuni și mai violente ale armatei ruse, care să aibă ca obiectiv capitularea ucrainenilor în fața forței, întrucât prima varianta nu a reușit.
– Care este explicația dumneavoastră, în calitate de strateg militar, cu privire la invazia Rusiei?
Invazia ne-a surprins pe toți, întrucât nu am putut să ne imaginăm că un stat precum Rusia, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ar putea invada un stat precum Ucraina, în 2022, la fel cum a făcut URSS în 1968 cu Cehoslovacia. Existau scenarii, eu mă așteptam la pătrunderea unei forțe „de pace” pentru a sprijini secesiunea celor două regiuni separatiste din Donbass, poate chiar o legătură terestră a Crimeii cu Rusia printr-un coridor care ar fi exclus Ucraina din vecinătatea Mării Azov. Putin a făcut mai mult de atât. A considerat că este momentul de a prelua controlul întregii Ucraine. În prima etapă, timp de două săptămâni, cu câteva excepții, invazia a avut ca principal obiectiv susținerea prin prezența forței a populației pro-ruse pentru a prelua puterea. Putin deja vorbea despre condamnarea și, probabil execuția celor „vinovați” de orientarea către NATO a Ucrainei, a „naziștilor” sau „fasciștilor”. Aceste cuvinte au fost folosite pentru a genera un impact emoțional corespunzător în rândul opiniei publice ruse sau pro-ruse. Explicația cea mai simplă ar fi că Putin își dorește să reobțină controlul Ucrainei, să refacă „sfera sa de influență”, așa cum a spus public ministrul rus de externe, Lavrov. Dacă ne întoarcem puțin la scrisorile transmise către NATO și SUA, vedem că obiectivul este mai complex, că această utilizare a forței este de fapt argumentul rus pentru o ordine mondială în care Rusia ar trebui să fie parte a deciziei, să aibă propria „sferă de influență”, indiferent de ceea ce își dorește un stat sau altul din această „sferă”. „Linia roșie” pe care o susținuse la Summit-ul NATO de la București rămâne valabilă pentru Putin, nu este dispus să cedeze, iar orice încălcare a ei înseamnă război. Este principalul mesaj pe care l-a transmis întregii lumi.
– De ce credeți că a atacat Rusia tocmai acum?
Astăzi, analizând post-factum, constatăm că au fost mai multe motive. Este bine să menționăm că prima reacție a lui Putin de a pedepsi Ucraina pentru ieșirea de sub tutela sa a fost în 2014, după Euromaidan. Atunci a trebuit să se oprească la Crimeea și două zone separatiste în Estul Ucrainei. Probabil că a fost surprins și nu avea capacitatea de a intra în forță să preia puterea. Probabil că nici nu a crezut că orientarea pro-occidentală este majoritară în Ucraina și a mizat pe influențarea alegerilor prezidențiale. În 2014, nu i-a reușit, iar în 2019 părea să fi obținut o victorie, deoarece Zelensky a dat mesajul de deschidere pentru dialogul cu Rusia, spre deosebire de oponentul său Poroșenko. Acțiunile din 2021 ale noului președinte, în special Strategia de securitate a Ucrainei, care prevede că securitatea statului se fundamentează pe parteneriatul cu NATO și viitoarea integrare în Alianță au determinat o reacție dură a Rusiei. Au fost poziționate forțe la graniță în martie-aprilie 2021, dar reacția opiniei publice internaționale l-a făcut pe Putin să se retragă. Eram în plină pandemie, posibil că pe timpul acelor exerciții să fi constatat că sunt probleme cu inițierea unei operații militare, cert este că forțele ruse s-au retras. Dar au revenit pe poziții, cu mai multe forțe începând cu noiembrie 2021, iar informațiile americane au avertizat despre iminența unei invazii. De aici rezultă că intenția a existat probabil din 2014, iar operația a fost planificată și pregătită cel puțin din a doua jumătate a anului 2020. Instalarea noii administrații la Casa Albă este posibil să îi fi dat un impuls pentru acțiune, pe fondul retragerii din Afganistan și a problemelor interne din SUA. Ar mai putea constitui factori favorizanți sau considerate oportunități de către Putin: schimbarea Cancelarului german, începerea campaniei electorale și mișcările sociale din Franța cauzate de pandemie, efectele Brexit-ului, relațiile încordate dintre China și SUA, creșterea influenței naționalismului și populismului în Europa, în special în Ungaria și Polonia.
„În momentul de față, România nu este o amenințare pentru Putin”
– Mai poate rezista Ucraina în fața acestei invazii militare masive sau este doar o chestiune de timp schimbarea regimului Zelensky?
Greu de evaluat. Nu știm cât va conta o posibilă asasinare sau capturare a președintelui Zelensky, dar nici cât de mult va rezista populația ucraineană condițiilor vitrege de război. Lipsa alimentelor, a medicamentelor, nesiguranța propriului cămin, fuga celor înstăriți, sentimentul de solitudine în fața unui inamic mult prea mare, lipsa unei intervenții militare din partea celor în care și-au pus speranțele, adică SUA sau NATO, pot să răstoarne situația oricând. În timp, sindromul Stockholm poate să se producă la nivel de mase.
– Credeți că diplomația și sancțiunile venite din partea SUA și UE, precum deconectarea Rusiei de la SWIFT, mai pot schimba cursul războiului?
Sincer, nu cred în efectul imediat al acestor sancțiuni. În timp, ar putea să influențeze opinia publică rusă, dar nu este suficient de clar dacă va fi în sensul răsturnării lui Putin sau al arderii drapelului SUA. Din păcate, efectele sancțiunilor se răsfrâng asupra întregii lumi. Rusia își va continua acțiunile militare până când vor obține un rezultat acceptabil pentru ei.
– Cât de plauzibil este ca Rusia să revendice și Transnistria, sau chiar Republica Moldova?
Deocamdată, există riscul extinderii conflictului și către Republica Moldova, în primul rând pentru a fi prinsă în clește Ucraina, dar și pentru „respectarea liniei roșii”. Totuși, Republica Moldova a prevăzut în Constituție neutralitatea, ceea ce i se cere acum Ucrainei. Conducerea Republicii Moldova a reacționat cu calm și înțelepciune la declararea independenței Transnistriei. Populația transnistreană va decide singură dacă va intra în UE ca parte a Republicii Moldova sau se va izola și va pierde sprijinul oferit de către Uniune.
– Ne putem aștepta ca Rusia să-și îndrepte privirile și spre România? Sau ce l-ar putea opri sau îl oprește pe Putin să nu ia și România în colimator?
În momentul de față, România nu este o amenințare pentru Putin. Dar România ar putea să fie exemplul pe care să îl dea statelor care susțin militar Ucraina, primul pas fiind făcut prin includerea noastră în rândul „neprietenilor”. Amenințările repetate privind reacția Rusiei împotriva statelor care susțin Ucraina au făcut Polonia să refuze donarea de avioane de luptă către Ucraina, iar unele state au afirmat că oferă doar ajutor umanitar sau mijloace de protecție. Aterizarea și decolarea unui avion de luptă ucrainean în România a făcut posibilă amenințarea directă a României, deși au fost luate măsuri ca acel avion să decoleze dezarmat, cu maximă transparență. Sosirea elicopterelor în configurație civilă, pentru mentenanță a fost din nou catalogată ca sprijin „neprietenesc”. Care este pericolul pentru România? Nici într-un caz o invazie precum cea din Ucraina. Suntem într-o cu totul altă situație. Sunt posibile sancțiuni economice dure din partea Rusiei, care ne vor afecta prin creșteri și mai mari de prețuri la unele produse sau prin lipsa temporară de pe piață a altora. Nu am un tablou al schimburilor economice dintre Rusia și România. Deși se spune că nu sunt semnificative, sancțiuni economice din partea Rusiei vor produce efecte, la fel cum se produc efecte din ce în ce mai grave prin aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Strict militar, am putea fi loviți cu o rachetă, un aerodrom să fie lovit în mod simbolic, doar pentru a provoca teroare și a fi exemplu pentru celelalte state care susțin Ucraina. Acest risc nu poate fi exclus, din acest motiv nu înțeleg de ce SUA nu a acceptat încă solicitările de sprijin cu sisteme antiaeriene PATRIOT. Totuși, deoarece România este stat membru NATO, iar SUA și-a exprimat foarte ferm angajamentul pentru articolul 5 chiar prin prezența la București a vicepreședintei SUA, Kamala Harris, putem să fim mai puțin îngrijorați privind o acțiune militară rusă împotriva României. O astfel de acțiune ar putea fi începutul unui război mondial.
– Care va fi deznodământul acestui război?
Dificil de previzionat. Sigur am intrat într-o nouă etapă istorică. Dacă forța va învinge, toate valorile în care am crezut vor fi afectate. A trăi într-o lume a terorii, în care contează doar cine este mai tare, înseamnă un regres enorm al omenirii din punct de vedere a mentalității. Să nu uităm că suntem într-o eră a înaltelor tehnologii, iar o astfel de orientare a dezvoltării acestora, către confruntare, război, înseamnă o nouă cursă a înarmării sau distrugerii care are un singur deznodământ.
– Cât de pregătită este armata română în eventualitatea unui război? Avem capacitatea de a ne apăra?
Armata română nu este pregătită pentru un război mondial, pentru că nu putem vorbi despre un război european. Escaladarea în Europa, înseamnă implicarea SUA și Canada, cel puțin. Cred că nimeni nu este pregătit pentru o confruntare militară la nivel mondial, adică pregătit să învingă. Nu putem să mai vorbim despre cât de pregătită este armata pentru o astfel de confruntare. Un război care ar implica două puteri nucleare poate duce la dispariția vieții de pe Pământ sau, cel puțin, la revenirea la epoca de piatră a celor care vor supraviețui. (A consemnat Ciprian Traian STURZU)
