Antares Clinic şi excelenţa în diagnostic înseamnă un fenomen inventat la Piatra-Neamţ. Cititorii săptămânalului „Mesagerul de Neamţ” au trăit în priză directă, din 2012 încoace, multe dintre momentele de referinţă ce au marcat progresul şi consolidarea proiectului stârnit de un vizionar ambiţios, dr. Dorel Cosma, un specialist-de-specialist pe tărâmul sensibil al radiologiei şi imagisticii medicale.
Ziua de 10 martie a însemnat aniversarea a 10 ani de când Antares a inaugurat singura autostradă funcţională între Moldova de România şi Transilvania. E autostrada sănătăţii cu Târgu Mureş.
De la data înfiinţării, 13 iunie 2010, Antares a deschis clinici în: Piatra-Neamţ 1 (pe Bd. Republicii, lângă gară) şi 2 (lângă Palatul Administrativ), Oneşti, Suceava şi, în curând, în Botoşani, un laborator de analize medicale în Roznov, puncte de recoltare analize medicale în Târgu Neamt, Târgu Ocna, Moineşti şi Buhuşi.
Prim-colaborator de nădejde al doctorului Cosma, în echipa executivă de început a acestui sistem medical privat, i-a fost ec. Gabriela ElenaTimofte, în prezent director general.
Alegerea corectă, ambiţia corectă
– Când aţi intrat în sistemul Antares?
Încă de la început. A fost un proiect foarte interesant. Dl. dr. Cosma căuta o soluţie pentru a da un diagnostic fără a fi împiedicat de o uşă închisă la ecograf, de un program limitat la CT sau la radiologie. Dorea să vadă un pacient la toate aparatele pe care le considera necesare şi să dea un diagnostic corect şi complet. Atunci s-a gândit că ar fi bine să îşi facă o clinică privată în care să aibă acces la toate aparatele necesare încât să poată investiga un pacient aşa cum doreşte. În spital, în acele vremuri, erau probleme de limitare a investigaţiilor. Aveai voie să faci radiografii pulmonare sau CT într-un anumit interval, erau restricţii la ecograf. Şi mi s-a părut foarte interesantă deschiderea unei clinici private. Dl. doctor a fost consiliat şi de prieteni, s-au gândit, au făcut tot felul de demersuri, au studiat foarte mult fenomenul. Nu era foarte uşor să faci o asemenea investiţie. S-a documentat foarte mult şi în străinătate pentru a putea achiziţiona echipamentele respective.
– Cum a fost primul contact?
Eu am intrat în proiect în momentul în care trebuia alcătuită echipa, trebuia instruit personalul, trebuia întocmite documentaţii pentru obţinerea autorizaţiilor, etc.
– Nu v-aţi gândit nicio clipă că e riscantă angajarea într-un asemenea proiect privat nemaivăzut pe aici? La stat era linişte garantată.
Era o provocare. Eu am terminat liceul sanitar la Bucureşti, pe urmă am făcut postliceala sanitară, am lucrat în spital. Am făcut şi competenţa de CT, am studiat la Iaşi, am revenit aici, am făcut CT cu dna. dr. Daniela Moroşanu, apoi din nou radiologie, cu gărzi. Între timp am absolvit o facultate de finanţe-contabilitate, făceam şi asigurări de sănătate private, asigurări auto sau de malpraxis. Puteam să le fac în paralel cu munca la spitalul de stat. Aici mi se oferea perspectiva de a lucra pe partea economică, combinând cele două sectoare studiate. Cunoşteam sistemul medical, cunoşteam personalul medical, modul de a gândi – astea m-au ajutat foarte mult. Aşa am acceptat să renunţ la sistemul de stat în favoarea celui privat.
– Sistemul de stat e tare atractiv astăzi, dacă ne uităm la salarii.
Bineînţeles, în sistemul de stat salariile au crescut foarte mult. Eu, dacă nu am avut o creştere fulminantă în ce priveşte veniturile personale, în schimb m-am dezvoltat. Am crescut foarte mult profesional, şi pe plan economic, şi pe plan medical, dar şi spiritual. Deci, m-am format ca om. Chiar dacă din punct de vedere material n-au fost creşterile ca la stat, eu cred că am făcut alegerea corectă. Strict personal, a fost şi un avantaj că nu am mai făcut gărzi. Lumea trebuie să ştie că gărzile te obosesc foarte mult, te macină.
– De acord, dar la privat nu e cu program pe condică de prezenţă?
Aici am lucrat foarte mult. Nu se termina programul la oră fixă. Trebuia să citeşti, să studiezi. Nu am intrat într-o corporaţie care are mecanisme şi structuri formate – am intrat într-o firmă mică în creştere. N-am avut foarte multe persoane de la care să învăţ. Am învăţat singură în mod continuu. Am făcut tot felul de cursuri şi studii suplimentare. Am absolvit studii postuniversitare de specializare (instituţii publice europene) din cadrul UMF „Gr. T. Popa” din Iasi. Am vrut să studiez strict management sanitar, dar atunci eram prea puţini solicitanţi pe aceasta ramura şi nu s-a putut alcătui o clasă. Tot timpul am căutat să învăţ.
Nevoile pacienţilor au determinat evoluţia şi dezvoltarea clinicii
– Cum v-aţi imaginat voi viitorul la începutul-începutului? Cum îl vedeaţi? Inclusiv ca afacere.
Nu credeam că vom avea atâtea proiecte îndrăzneţe şi că ne vom extinde atât de mult. Vedeam o clinică privată de radiologie unde pacientul va primi indicaţiile necesare pentru a merge la un specialist, pentru a primi un tratament. Dar, numarul pacienţilor a devenit din ce în ce mai mare. Pacienţii au determinat evoluţia noastră. Făceau investigaţiile paraclinice de radiologie şi imagistică medicală şi ne întrebau unde îi trimitem mai departe? Unde să meargă cu rezultatele, la care medic specialist? La ce altă clinică, la ce spital? Atunci, ne-am gândit să aducem specialiştii aici pentru ca pacientul să primească tot în clinica noastră şi reţeta, şi indicaţiile pentru un tratament, pentru o operaţie. Am pornit de la nevoile pacienţilor. Încet-încet, câte unul, câte unul, fiind foarte mulţumiţi de investigaţiile paraclinice, medici din oraş au decis să vină să acorde consultaţii la noi. Fiecare nou serviciu adăugat a venit de la o cerinţă a pacienţilor. Noi veneam în…
– …În întâmpinare, nu trebuie să ne ferim de acest cuvânt.
Exact. Am trecut şi la servicii medicale clinice. Rând pe rând, am deschis clinici în alte localităţi. Fiecare are şi o poveste particulară. Uitaţi, în Oneşti, de exemplu, oraşul în care s-a născut dl. dr. Cosma, ne-am gândit la început să fie ca un sprijin pentru cei de vârsta părinţilor săi. Pe urmă, proiectul de la Suceava s-a născut ca răspuns la cererea unor colegi de facultate ai dlui. doctor, care nu aveau servicii corespunzătoare de radiologie în policlinica lor.
********************
„N-am crescut deodată. Cărămidă cu cărămidă s-a creat totul. Pe urmă, am avut şi oportunitatea proiectelor cu finanţare europeană, care ne-au ajutat foarte mult.
Noi am lucrat intens tot timpul. Am căutat totdeauna ofertele cele mai bune. RMN-ul nostru este 3 Tesla, cel mai performant model din România. Noi l-am adus primii. Dl. doctor este un promotor al noului. E preocupat de ce e nou în tehnică, în medicină. Toţi am lucrat alături de consultanţi. Mereu lucrăm la câte un proiect. Nu întotdeauna se pliază ce apare pe ce ne dorim, dar nu ne oprim. Şi ne mai gândim la ceva, omeneşte, că pacienţi putem fi noi, familiile noastre. Binele pacienţilor e pe primul loc.
Mulţi spun că e doar o afacere, dar afaceri poţi face în multe domenii. Să faci ceva bun pentru sănătatea celor de lângă tine, să nu fie nevoiţi să plece în alte localităţi, e altceva, e peste afacere” – ec. Gabriela Elena TIMOFTE
********************
Naşterea autostrăzii
– Parcă ieri a fost acum 10 ani, când cu primul raid al medicilor de la Târgu Mureş.
Proiectul cu Târgu Mureş şi medici de mare calitate profesională şi umană aduşi de acolo s-a născut chiar din experienţa mea. Am avut o problemă cu mama mea. Ca s-o pot salva, a trebuit să merg la Târgu Mureş. Medicii de aici mi-au recomandat să merg acolo. Mama avea o problemă gravă pe care nu reuşeam s-o descâlcesc. Acolo am avut ocazia să cunosc oameni foarte sufletişti, nişte medici care înainte de a fi medici sunt oameni şi tratează fiecare pacient cu pasiune, cu dăruire. Am rezolvat problema cu mama mea şi am zis că ar fi mult mai uşor pentru un pacient să fie consultat întâi aici, chiar dacă va merge să se opereze la Târgu Mureş sau în altă localitate unde are mai multe posibilităţi tehnice, dotări medicale. Pentru că medici foarte buni sunt şi în Piatra Neamţ. Nu povestesc prin ce am trecut, nu ştiam exact la cine să merg. Şi am vrut să nu treacă alţi pacienţi prin experienţa mea, să le netezesc puţin calea. M-am gândit că ar fi mai uşor pentru pacienţii din Neamţ dacă ar veni aici, în Clinica Antares, medicii de la Mureş. Aşa a pornit autostrada, cum aţi botezat-o dumneavoastră. Am apelat la prieteni de aici, ne-am întâlnit cu mai mulţi medici şi le-am propus această colaborare. Bineînţeles, fiind profesionişti de calibru, profesori, au fost drăguţi, amabili. Dar ezitau. Era şi distanţa, nu ştiau dacă merită să facă deplasarea într-o clinică nouă de provincie.
– O clinică independentă şi curajoasă, dar care era un no-name în piaţă.
Da, un no-name. Eu ştiind totuşi că, pentru perioada de atunci, am făcut ceva foarte frumos la Piatra-Neamţ şi asiguram ce nu era în alte părţi, aveam încredere în proiectul nostru, în personalul nostru şi în felul în care am organizat clinica. Le-am propus să vină toţi odată, să îmbine activităţile, utilul cu plăcutul. Era tot aşa, în preajma Paştelui, în 2012. Dacă nu le plăcea clinica, rămâneau cu o deplasare într-un oraş frumos. Au acceptat provocarea, am făcut programări, ca ei să vadă exact cum se lucrează în clinica noastră. Surpriză, au fost plăcut impresionaţi.
– A funcţionat, se ştie, „Mesagerul de Neamţ” a consemnat tot.
A funcţionat şi a crescut. S-au mai schimbat doctorii de la Mureş, unii au venit mai rar din cauza programului personal, pe parcurs au venit noi medici, au venit „navetişti” din alte locuri, a venit şi noua generaţie de profesionişti. Din echipa de la început, dl. dr. Ladislau Schwartz continuă să vină constant. A adus şi un coleg urolog mai tânăr, care e pe partea de litotriţie.
Piedici peste piedici din partea unui sistem care este praf şi pulbere
– Care au fost, care sunt, în ansamblu, cele mai mari dificultăţi întimpinate?
N-aş spune dificultăţi în sensul direct al cuvântului. Mie mi se pare că în sistemul de stat oamenii nu îndrăznesc să transmită forurilor superioare ce se întâmplă în teritoriu. Asta pune piedici. În sistemul privat, ai mare libertate să te adresezi forurilor acestea, dar şi ierahic în interior către şefi, să spui ce este nevoie, care sunt problemele. La stat, ori sunt prea multe verigi până să se ajungă sus, ori cei ajunşi pe un anume scaun ţin prea mult de el, de confort şi se tem, refuză să transmită problemele care apar. Încă de la început am făcut contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate. Ni se părea un lucru bun să ne deschidem şi spre pacienţii care nu-şi permit să plătească o consultaţie privată. Am autorizat foarte multe cabinete, foarte multe specialităţi. Dar, datorita sumelor foarte scăzute decontate pentru fiecare consultaţie, doar doi medici mai acordă consultaţii pe specialităţile clinice.
– Ştiu, ştim un proiect naţional de adevărată revoluţie în Sănătate, îngropat de curajos ce era, de pe vremea fostului ministru Victor Costache, în parteneriat cu şefa CNAS, dr. Adela Cojan. În esenţă, spunea că finanţarea să urmeze pacientul. Includea şi actualizarea a ceea ce putem numi standarde de cost.
Ştiu inclusiv toate discuţiile fără vreo finalitate legate de sistemul contribuţiilor personale, adăugate ca diferenţă de plată când mergi la privat. Aveţi dumneavoastră noutăţi?… Medicul este plătitit prost, este controlat în exces, cu tot felul de pseudorigori. Atunci, trebuie să renunţi la contractele cu Casa de Sănătate şi asta e în detrimentul pacienţilor. Foarte mulţi nu-şi permit să plătească o consultaţie, iar în sistemul de stat nu sunt primiţi. Este foarte aglomerat, policlinica nu mai face faţă să-i primească pe toţi. Nu ştiu unde mai găseşti uşor în sistemul privat să faci o consultaţie în schema decontată de CAS. Noi mai avem doar diabet şi reumatologie…
– …Înţeleg cumva, diabetul e pe program naţional. Dar reumatologia?
Dl. dr. Valeriu Andriţa, ca un program social, a fost de acord să facă în continuare aceste consultaţii, chiar dacă preţul este foarte-foarte scăzut.
– Uite aşa au trecut doi ani, cu plandemia inclusă, de când se propunea şi încurajarea tratamentelor şi intervenţiilor în unităţile medicale private de top din ţară, decât să decontezi din banii românilor varii experienţe în clinici şi spitale de afară.
N-aş vrea să fie restricţionată plecarea afară, cea decontată din ţară, dar ce se poate face la înalt nivel în România, să se facă aici. Pe mine mă deranjează, insist, faptul că sunt puse multe piedici. Acum, un pas înainte, trebuie s-o spun, e că s-au făcut monitorizările acestea pentru COVID şi pentru boli cronice. Au beneficiat foarte mulţi pacienţi care stăteau pe liste de aşteptare de luni şi luni de zile. Este nedrept ca un pacient care se îmbolnăveşte o dată-n viaţă, după ce a plătit CAS-ul toată viaţa, să ajungă pe listă de aşteptare. Nu e corect. Corect e, după ce ai cotizat atâţia ani, să beneficiezi de serviciile medicale atunci când ai nevoie.
– Până la urmă, v-aţi obişnuit cu discriminarea privatului când merge după avize şi autorizări, oricare ar fi acestea?
E greu subiectul. Am o altă neplăcere de subliniat acum. Cred că se găsesc mereu soluţii mai rapide pentru instituţiile de stat şi pentru firmele private din exterior.
********************