Filonul luptărilor creștini din Carpați / Nicolae Steinhardt

Într-o perioadă în care ateismul era lege de partid în România, un evreu a demonstrat creștinilor din Carpați faptul că Mântuitorul Iisus Hristos transcende religii, interese de stat și alină suferințe inimaginabile. Calea hristică a acestui creștin-ortodox a fost trasată de Sfânta Treime ca pentru Sfinții Părinți ai creștinismului din vechime. Încă din copilărie, Nicu-Aurelian Steinhardt a fost atras de clopotele şi obiceiurile creştineşti, el fiind născut într-o familie de evrei. Familia sa era foarte apropiată de preotul Mărculescu din comună. Născut la 29 iulie 1912, Steinhardt a fost un copil precoce. I-a plăcut de mic să citească, reușind ca între vârstele de 8 şi 12 ani, să lectureze marea majoritate a capodoperelor literaturii universale: Tasso, Goethe, Shakespeare, Balzac, Tolstoi, Vergiliu, Homer, Dante, Sofocle, Rousseau, Racine, sau Chaucer. În 1929, a absolvit Liceul „Spiru Haret“, avându-i colegi, printre alţii, pe Mircea Eliade şi Constantin Noica. În liceu a fost singurul dintre cei 4 elevi de origine evreiască care nu avea certificat de la rabin, tocmai fiindcă şi-a propus să înveţe religia creştină, dascăl fiindu-i preotul Gheorghe Georgescu. În anul 1936, a devenit doctor în Drept Constituţional, sub îndrumarea lui Mircea Djuvara. La sfârşitul anului 1959, la 31 decembrie, Securitatea îi cere să fie martor al acuzării într-un proces împotriva legionarilor. Steinhardt a refuzat. Pentru aceasta a fost arestat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale. Nicolae Steinhardt s-a botezat creștinește precum creștinii din primele secole ale creștinismului. În închisoare, cu gardieni care pedepseau orice formă de ortodoxism. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează în credinţa creştin-ortodoxă pe Nicolae Steinhardt cu apă dintr-un ibric. Naş a fost fostul şef de cabinet al Mareşalului Antonescu, Emanuel Vidraşcu. Martori ai Tainei au fost Alexandru Paleologu, doi preoţi romano-catolici – unul fiind Monseniorul Ghika – doi preoţi greco-catolici şi unul protestant. După eliberarea din închisoare (1964), Nicolae Steinhardt îşi consolidează statutul de slujitor de Hristos, iar în 1980 apucă drumul mănăstirii, devenind monahul Nicolae de la Rohia. La 30 martie 1989, Părintele Nicolae Steinhardt trece la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia.