Sf. Sfințit Mucenic Efrem este cunoscut ca al doilea episcop al Eparhiei Tomisului. Acesta a ocupat un timp scaunul de pastor al Daciei Pontice. Sf. Sfințit Efrem a viețuit în perioada veacurilor III- IV d.H. S-a născut în sudul Dunării într-o familie creștină. Când a împlinit vârsta potrivită, Efrem a mers să se închine la Sfintele Locuri, la Sfântul Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos. Pătruns de Sfântul Duh, Efrem a rămas pe acele locuri sfinte unde a ajuns preot la una din biserici. Râvna sa duhovnicească l-a ridicat la rangul de ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314). Acesta l-a pregătit pe Efrem să propovăduiască Evanghelia lui Hristos la popoarele „barbare” de la Gurile Dunării și din jurul Pontului Euxin (Marii Negre).
La începutul secolului la IV-lea a fost trimis de patriarhul Hermon să păstorească pe credincioșii daco-romani din Episcopia Tomisului. Datorită credinței sale, Sf. Sfințit Mucenic Efrem a convertit la creștinism numeroși daci, romani, goți si sciți. A răscumpărat de la moarte mulți sclavi, pe care ulterior îi creștina. În marea persecuție a lui Diocletian din anii 304-305 d.H., Sfântul Mucenic Efrem a fost prins, întemnițat și chinuit cumplit a fost obligat să renunțe la creștinism, la Mântuitorul, dar nu a cedat cu prețul vieții. Mucenicia sfântului episcop a avut la Herson, provincie a Crimeiei. A fost decapitat în anul 304 și i se face pomenirea la 7 martie.
