Unul dintre puţinele obiective hidroenergetice finalizate în ultimii 10 ani, ce-i drept mărunţel ca putere instalată, se află în judeţul Neamţ, la Roman, pe cursul râului Moldova. Comentarii şi controverse, care îmbinau aspectele tehnice şi financiare cu răfuielile politice, au existat atât înainte, cât şi după inaugurarea festivă din 24 septembrie 2014, eveniment mediatizat excesiv şi obedient în contul Elenei Udrea, aşa cum cereau ritualurile PDL. Însă, de când şi 1 MWh de energie electrică este de nepreţuit, cert este că Romanul se bucură de beneficiile calităţii de prosumator, adică producător şi consumator.
Ca restituire istorică, ctitoria fostului primar Dan Laurenţiu Leoreanu (foto) a însemnat o investiţie totală de 25.895.880 lei, din care 1.508.160 lei contribuţia oraşului. Contractul de finanţare pentru proiectul „tras” din Programul Operaţional Sectorial – Creşterea Competitivităţii Economice a fost semnat pe 14 decembrie 2011. Apoi, pe 7 mai 2012 se semna contractul de lucrări cu Construcţii Hidrotehnice SA – Iaşi. La trei ani după inaugurare, proiectul avea să fie premiat la Gala Fondurilor Structurale.
Energia electrică produsă de cele două grupuri de 290 kW fiecare este livrată în Sistemul Energetic Naţional. În funcție de debitul apei și de orele de funcționare, microhidrocentrala poate ajunge să producă între 2.160 și 3.000 de MWh/an, potrivit informaţiilor disponibile. În anul 2021 MHC-ul a funcționat până în luna iunie, totalizând 3.477 ore (faţă de 8.760 câte sunt într-un an), producând numai 650.068 kWh, ceea ce a condus totuşi la o reducere la plata facturii de energie electrică a Romanului de aproximativ 145.000 lei.
MHC-ul, operat în continuare de o direcţie din cadrul primăriei, a revenit discret în atenţia unui sector restrâns de public, în zilele din urmă, după un episod relatat anul trecut de presa locală (detalii – aici ). S-a vorbit atunci despre defectarea unei turbine şi preţul ridicat solicitat de producătorul francez pentru reparaţie. Acum se combate tot în legătură cu Franţa şi nişte costuri. Doar că este vorba despre o revizie la termen, după cum scrie la manualul de exploatare. Condiţiile de funcţionare şi mentenanţă sunt cele convenite cu fabricantul celor două turbine, firma MJ2 Technologies din Franța. Iar dacă Romanul reuşeşte să asigure finanţarea pentru transportul şi revizia turbinelor la producător, nu la varii „ateliere” de partid, asta chiar e o adevărată minune în ziua de azi! (Viorel COSMA)
