Se spunea că la Paște este singurul moment din an când „se aude toaca din cer”. Sunetul de toacă este cel al înnoirii, al reînvierii şi al nemuririi. Toaca îndepărtează diavolul, alungă ispitele, purifică locul în care sălășluiește Duhul lui Dumnezeu. Se crede că în noaptea de Sfintele Paști, pe la miez de noapte, se deschid în fiecare an Cerurile. De aceea trebuie privegheat în această noapte cu multă rugăciune.
Marele duhovnic, preotul Teofil Pârâianu predica: „Învierea Domnului Hristos e o taină, iar Învierea Domnului Hristos nu o putem înţelege şi nu o putem primi ca Adevăr decât în măsura în care Mântuitorul însuşi, ne-o încredințează așa cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Toma, cum l-a încredințat pe Sfântul Apostol Petru, cum i-a încredințat pe ucenicii de la Marea Tiberiadei, cum i-a încredințat pe ucenicii care s-au întâlnit cu El în ziua Învierii Sale”. Învierea Domnului este baza fundamentală a credinţei noastre întru Hristos, după cum remarca istoricul şi savantul Mircea Eliade, în cartea sa „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”. Pentru noi, creștinii sărbătoarea Învierea Domnului este un izvor nesfârşit de bucurie, de nădejde, de lumină, de credință, de speranță şi de putere.
Legenda iepurașului de Paște
Iepurele nu este un animal prea impresionant, dar în culturile antice era considerat un mesager sacru al divinității. Spre exemplu, în tradiția chineză, iepurele este o creatura care trăiește pe Lună, unde se ocupa cu măcinarea orezului, care reprezenta esența vieții. Pentru budiști, iepurele era considerată o ființă selenară. Legenda spune că, neavând ce să ofere cadou zeiței Indra, iepurele s-a oferit pe sine însuși drept ofrandă. La americani, legenda iepurelui are rădăcini în cultura triburilor de indieni. Aceștia considerau că iepurele a adus oamenilor focul. Povestea iepurașului care aduce ouă de Paște provine din Germania. Copiii credeau că, dacă au fost cuminți, Iepurele Magic, Oschter Haws, le va aduce un coș plin cu ouă de ciocolată, cu ouă colorate. Tot tradiția spune că, o femeie care iubea foarte mult copiii, ascundea coșulețe pline cu ouă, astfel încât aceștia să le găsească foarte ușor. Obiceiul de a asocia iepurașul cu Paștele a apărut în zonele protestante din Europa în secolul al XVII-lea. Dar, acesta a devenit o tradiție începând cu secolul al XIX-lea. În SUA, iepurele de Paște lasă și copiilor coșuri cu jucării și bomboane în dimineața de Paște.
Zmeiele zburătoare de Paște
Sărbătorirea Paștelui este o festivitate aparte pe frumoasa insulă britanică Bermuda. Festivitățile încep cu Vinerea Mare, denumită KiteFest. Localnici și vizitatori se bucură deopotrivă, potrivit site-ului Go to Bermuda. Oamenii care doresc să sărbătorească vin la Horseshoe Bay Beach pentru a-și etala și înălța zmeiele făcute acasă. Tradiția s-a născut datorită unui profesor local care a înălțat un zmeu ce semăna cu Iisus Hristos. Profesorul a dorit să explice astfel elevilor Înălțarea Mântuitorului.
Artificii pascale la Florența
În Florența, localnicii sărbătoresc o tradiție de Paște veche de 350 de ani. Aceasta este cunoscută sub numele de Scoppio del Carro sau „explozia căruciorului”. Înainte de Paște, localnicii împodobesc cu artificii un cărucior. În ziua Învierii Domnului, acesta este condus pe străzile orașului de oameni îmbrăcați în costume colorate din secolul al XV-lea. Înainte de a se opri în fața Domului, Arhiepiscopul Florenței aprinde un fitil în timpul liturghiei de Paște care e dus afară la căruță și declanșează un foc de artificii deosebit. Acest obicei datează de la Prima Cruciadă și avea rolul de a asigura o recoltă bogată.
Explozia lui Iuda din Mexic
Sărbătorile de Paște în Mexic variază în funcție de regiune pe o perioadă de două săptămâni: Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată. O tradiție specific mexicană ce are loc în Sâmbăta Mare este Arderea lui Iuda. Iuda Iscarioteanul este întruchipat în figuri gigantice din hârtie maché, care sunt umplute cu artificii. În ziua de Paște aceste figurine sunt aruncate în aer în piețele locale. De menționat că această sărbătoare era ținută și în Grecia. „Arderea lui Iuda” are loc de obicei în seara Vinerii Mari, iar credincioșii poartă epitafurile (broderie care înfățișează punerea în mormânt a lui Iisus Hristos) pe străzi.
Dansul morții din Spania
În Joia Mare, în orașul medieval Verges, Spania există un obicei care este denumit „dansa de la mort” sau „dansul morții”. Toată lumea se îmbracă în costume de schelet și defilează pe străzi. Procesiunea se termină cu schelete înspăimântătoare care poartă cutii cu cenușă. Dansul macabru începe la miezul nopții și continuă timp de trei ore.
„Plata” păcatelor din Sicilia
În Prizzi, Sicilia, există un obicei vechi denumit „Abballu de daivuli”. „Este o reprezentare a diavolilor, localnicii poartă măști terifiante de zinc și sunt îmbrăcați în robe roșii”, potrivit The Telegraph. Cei îmbrăcați în costum frământă cât de multe „suflete” pot (ceea ce înseamnă într-adevăr să-i facă să plătească pentru băuturi), înainte de după-amiaza când Fecioara Maria și Hristos cel Înviat salvează ziua trimițând diavolii cu îngerii.
Norvegia intrigii polițiste
În Norvegia, în ziua de Paște, există o tradiție ce datează din 1923. De atunci, norvegienii obișnuiesc să citească romane polițiste, pe care editorii le scot sub denumirea de Paaskekrimmen (Crime de Paște). Tradiția ar fi inițiat-o un editor care a promovat pentru prima dată, de Paște, un thriller într-un ziar, iar cititorii nu au realizat atunci că era vorba doar despre o reclamă.
Vânătoare de ouă în SUA
Vânătoarea de ouă de Paște este populară printre copiii din Statele Unite. Această tradiție a fost inițiată de către Prima Doamna Lucy Hayes, soția președintelui american Rutherford B. Hayes (1877-1881). În istoria Casei Albe, prima doamnă a invitat copii și părinții, începând cu anul 1870 pentru a pregăti rulouri de ou. Administrația prezidențială a sponsorizat această acțiune.
Tradiții în Joia Paștelui
Prin multe sate se spunea că în Joia Paștelui morții vin pe la vechile lor locuințe, unde stau până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor. Această zi este sâmbătă înainte de Rusalii sau Duminica Mare. Atunci, familiile lor dau de pomană, iar sufletele o împart. Bătrânii spuneau că morții pleacă cu colacul și oala pe care le-au căpătat. În acest răstimp, morții se așază pe streașina casei, unde stau până la întoarcere. Prin alte părți, În Joia Mari se făceau focuri pentru morți în curți, pentru ca sufletele plecate să se încălzească și să aibă lumină.
Ciocnitul ouălor de Paște
Ciocnitul ouălor roșii reprezintă o datină străbună pe teritoriul României. Creștinii de altădată se adunau în jurul bisericii și ciocneau ouăle pe văzute și pe nevăzute. Când era „pe văzute”, țăranii examinau cu băgare de seamă ouăle. Priveau cu atenție la mărimea și forma oului, ca să știe: oare nu-i de rață, de găină mai mare, ori de curcă, care toate-s mai tari decât cele de găină, și în cazul acesta nu dă cioc, de nu cumva oul lui este de același fel. Oul spart i se cuvenea celui al cărui ou a rămas întreg.
Obiceiul păștii la români
Despre datina coacerii păștii, bătrânii de prin sate povesteau celor care stăteau să-i asculte că, după ce a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului a fost cea dintâi care a făcut ouă roșii și pască. Maica Domnului mergea pe cale și fiecărui om pe care îl întâlnea îi zicea: „Hristos a înviat!“ și-i dăruia câte un ou roșu și câte o păscuță. Și de atunci au început apoi oamenii a face ouă roșii de Paști. Conform tradiției, gospodinele vopseau ouăle roșii și pregăteau pasca în Vinerea Mare.
Obiceiuri și tradiții de Sfintele Paști la români
În dimineața Sfintei zile de Paște, până a nu răsări soarele, oamenii se duceau la râu sau la o apă din apropiere și se scăldau, astfel ca nimeni să nu-i vadă când, cum și unde s-au scăldat. Ei făceau aceasta având credința că se curăță de toate bolile și răutățile, de toate aruncăturile, făcăturile și urîciunile și mai credeau că, peste an, vor fi scutiți de boli, se vor face iuți, sprinteni, ușori, harnici, sănătoși și iubiți. Sosiți de la Înviere, toți membrii familiei se spălau într-un vas cu apă în care se afla, pe lângă apă proaspătă și curată, unul sau mai multe ouă roșii, câțiva bani de aur sau de argint. Oul se punea pentru ca oamenii să fie ușori, roșii și sănătoși ca oul, iar banii, ca să le meargă bine peste tot anul, să fie curați ca argintul și ca aurul și să aibă bani de ajuns.
