În condițiile în care mama Europă ne poartă de grijă, asemenea unei cloște, să nu ne înhațe mamiferul estic, între cei ocrotiți se mai iscă câte o gâlceavă, că, na, unde ai văzut ca o belea să vină de una singură. Astfel, după episodul scandalos de la meciul de hochei dintre noi și selecționata vecinilor păstoriți de Viktor Orban, a venit vizita în Țara Moților a recentului președinte ales dincolo de Tisa, pe locurile unde cu un secol și ceva în urmă Crăișorul munților făcea legea și Revoluția din 1848 făcea Budapesta să transpire rece. Trebuie menționat faptul că această vizită a avut un caracter privat, așa de privat că mai tot UDMR ul s-a înghesuit să se pozeze cu estetica doamnă președinte, ce nu a uitat să facă declarații al naibi de politice, dar private, bașca niște poze la borna imperiului, ca să țină minte hotarul, la o adică.
Fie vorba-ntre noi, mai știu un fost președinte, actualmente reținut pentru trei zile în beciurile de peste Prut (nu vă gândiți la Cricova sau altele de genul) despre care bârfele spun că ar fi tras, nu de puține ori, la o vilă, proprietate, din zona Dornelor, pentru hodină și răsfăț. Foarte discret și ferit, că deh, vorbim de ceva privat, ca să nu mai evocăm vizitele private ale actualului președinte al Moldovei, doamna Maia Sandu, care a escaladat Făgărașul, s-a plimbat prin Brașov și a stat la rând cuminte când a trecut vama, de jurai că-i venită la rude. Obișnuința acestor vizite, private, este întărită de moștenitorul Coroanei britanice, care vine în Ardeal ca la el acasă, în trecere salutând și autoritățile din orașul lui Vodă, să nu-i bată cumva obrazul că n-o dat un semn din mila măriei sale etc. Toți cei pomeniți n-au dat nici un fel de declarație. Nici politică, nici nepolitică. Au venit, au mâncat, au băut, au plecat. Chestie de uzanțe.
Revenind, politic sau nu, praful iscat de emisiile verbale ale doamnei Novak au mutat nițel centrul de interes de la scandalul ministrului Barna de la noi, care s-a manifestat secuiește în galeria de aceeași etnie prezentă la meciul de hochei cu vorbitorii de aceeași limbă de câmpia Panonică, meci bănuit și de blat în unele cercuri. Inclusiv moțiunea de cenzură , la adresa domniei sale, simplă de altfel, e destul de băgată sub preș, poza cu borna roș-alb-verde acoperind retina publicului, conform legii sociologice ce confirmă acutizarea conflictului interetnic pe măsură ce ne îndepărtăm de focarul său. E limpede pentru toată lumea că doamna în discuție n-a venit că nu mai putea de dorul principelui Gabriel, ci mai degrabă să dea un extemporal la lecția politică a domnului Orban, capitolul băgatului de băț printre ștacheții gardului, ca să crape dulăii de necaz. În schimb, la fel de clar, a venit și Kelemen Hunor, care a încercat să dreagă busuiocul și să scoată castanele din foc, și după ce ministrul sportului de la noi a refuzat să intoneze imnul țării unde este plătit ca demnitar și funcționar din averea patriei. Rămâne de văzut dacă echilibrul de interfață al declarațiilor liderului UDMR are un substrat real sau a fost încă o proptea a politicii postdecembriste manifestate de partidul domniei sale, la coloana vertebrală a acestuia, îndoită strașnic de frăția cu ucigă-l toaca ca să fie la guvernare. Să fie sănătos.
Pe mai încolo.
GD Patraucean
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 538, săptămâna 26 mai – 1 iunie.
