PSD cu și după Ionel Arsene

Fără nici un fel de îndoială, soarta Partidului Social Democrat (PSD) în Neamț a fost legată direct în ultimii ani de numele lui Ionel Arsene. Ajuns parcă de nicăieri în fruntea PSD, acesta a condus cu mână de fier organizația, până întra-acolo încât să se poate spune, fără teama de a greși, că și-a subordonat-o politic total. Nici nu era foarte greu, pentru că social-democrații nemțeni tot timpul și-au dorit un „tătuc” care să asigure continuitate, finanțare la partid și rezultate în alegeri, care aduceau apoi anumite avantaje inerente. Și, din 2013 cu Arsene au avut asigurată continuitate, stabilitate financiară, dar și un model de democrație de partid autoritar, în care șeful spune ce, cum și cu cine ai voie să vorbești. O confirmă chiar cei care, teoretic, sunt în diverse funcții în fruntea organizației.

PSD cu Arsene…

…s-a dovedit a fi în Neamț un model de succes. Din 2013 și până astăzi a câștigat alegerile județene, bașca pe cele parlamentare, în 2016 și în 2020, a câștigat majoritatea primăriilor din județ, dar nu a reușit să câștige cele două municipii, Piatra Neamț și Roman, nici măcar atunci când avea toate șansele să o facă. Acest lucru i-a permis lui Arsene să emită pretenții tot mai mari în partid, plus faptul că a avut o relație de prietenie aparent indestructibilă (unii cred că și acum este la fel) cu Liviu Dragnea, liderul de necontestat de atunci al partidului, care între timp a executat o pedeapsă cu închisoarea.

Cum arăta partidul la vremea când Arsene îl prelua? După alegerile din 2012 deputați pe lista comună a PSD cu USL erau  Cătălin Drăgușanu, Vlad Marcoci, Liviu Harbuz, Ioan Munteanu, Dorinel Ursărescu, Ionel Arsene și Marian Enache, iar senatori Eugen Țapu-Nazare, Liviu Bumbu și Ioan Chelaru. Doar enumerarea de mai sus arată problemele cu care urma să se confrunte Arsene la conducerea PSD.

Să le luăm pe rând. În primul rând, o parte dintre cei enumerați era foarte apropiați de Culiță Tărâță, în acel moment la UNPR, care a participat la alegeri într-o alianță numită ARD-PDL. Îi putem numi aici pe Liviu Bumbu și Marian Enache, acum la Curtea Constituțională, într-o oarecare măsură și pe Liviu Harbuz. Ultimul, un adversar politic declarat al lui Arsene, cu consecințe care se văd și astăzi. Apoi existau nouă nuci tari, Ioan Chelaru și Ioan Munteanu, ultimul un apropiat al lui Gheorghe Ștefan și prieten cu Culiță Tărâță, dar care a rămas totuși apropiat de Arsene, l-a sfătuit și care și-a valorificat prietenia promovându-l pe unul dintre băieți pe ultima lista pentru Parlament.

Cu toate acestea, Arsene a reușit – direct sau prin intermediul instituțiilor statului (vezi trimiterea în judecată a lui Ioan Munteanu, Dorinel Ursărescu), să scape de toți cei care ar fi putut emite pretenții și să devină lider de necontestat. Chelaru a fost tras pe linie moartă, a înțeles, ca un avocat de succes ce este, că e mai bine să se ocupe de meserie, nu de politică, fiind în acest fel protejat de orice vijelii anunțate de meteorologii din politică.

Încet-încet, a promovat yesmeni locali, care să nu-i iasă din cuvânt, cel puțin la nivel de Facebook. Așa au apărut pe scenă Oana Bulai, Ciprian Șerban  (cu mențiunea că a venit din PP-DD și a ajuns în PSD dintr-o funcție politică, reușind să devină om de încredere al șefului local, chiar dacă a pierdut alegerile la Roznov, dar și al actualului șef de la București, Marcel Ciolacu), Dănuț Andrușcă, Remus Munteanu, Florentina Moise, Dan Manoliu, Carmen Nastasă, etc. Cu ajutorul și prin munca lor, pentru care au fost toți răsplătiți cu funcții importante, Arsene a putut să se ocupe de organizație, să obțină rezultate și apoi să se axeze pe activități lucrativ-politice la nivel național. Acestea i-au permis, o spune clar și răspicat prietenul Dragnea, aproape să o impună pe Viorica Dăncilă în funcția de prim ministru. În partid se vorbea aproape pe față de marea influență pe care o avea Arsene la nivelul conducerii partidului, care i-a permis să-l pună ministru inclusiv pe Dănuț Andrușcă. Ca să dăm cezarului ce-i al cezarului, acest lucru i-a permis să obțină câteva finanțări pentru lucrări de infrastructură, precum Axialul, cea de pe Drumul Talienilor sau drumul de la Bicaz la Poiana Largului.

PSD după Arsene…

… pare să fie o ecuație mai greu de deslușit, deși unii consideră că lucrurile se vor așeza rapid și simplu. Condamnarea lui Ionel Arsene în primă instanță la 8 ani și 4 luni cu executare deschide drumul pentru ceea ce unii ar numi bătălia pentru succesiune la conducerea partidului și, implicit a județului. Mai ales că între cei aflați în linia a doua există neînțelegeri cu greu stăpânite chiar de către Arsene. Grupul femeilor este în conflict deschis cu cel al bărbaților, pe care-i acuză că nu le apreciază munca și le defăimează de fiecare dată când pot. Apoi între doamne sunt neînțelegeri, la fel cum sunt între partea masculină a șefilor mai mici. A început bătălia pentru viitoare funcții și candidaturi, care se anunță și mai dură din moment ce nu mai există cineva care să taie și să spânzure în legătură cu listele. Cine va veni, cu greu va reuși, chiar cu sprijin de la centru, să aibă aceeași autoritate ca Arsene.

În acest moment în pole position pare să fie Ciprian Șerban, care se bucură de aprecierea lui Ciolacu. Acesta a făcut un gest simbolic, anunțând intenția de a deschide cabinet parlamentar la Târgu Neamț, ceea ce poate fi interpretat fie ca un gest de sfidare la adresa lui Harpa sau că s-a ajuns la o înțelegere între cei doi considerați principalii candidați la preluarea ștafetei la conducerea filialei.

Daniel Harpa este văzut în cadrul partidului ca cel mai probabil candidat la conducerea Consiliului Județean Neamț, fiind călit în mai multe bătălii electorale, atât în fieful său, cât și pe zonă. Plus că are o relație bună cu primarii partidului și cu o mare parte dintre cei de la PNL. Evident, asta nu înseamnă că-și și dorește acest lucru, dar probabil că va trebui să se supună dorinței partidului.

O altă alternativă locală, nu de import, ar putea fi considerată Oana Bulai, dar șansele sunt foarte mici, chiar dacă va fi impusă de la centru. În ciuda faptului că a colaborat cu ei, nu este bine văzută din punct de vedere politic de primari, i se impută ascensiunea foarte rapidă în partid pe mâna lui Arsene, fără ca să fi dat în vreun fel ochi cu electoratul, în afară de lista de partid. Indiferent de performanța sa politică, acest lest o va trage în jos în Neamț și este greu de crezut că va rezista în continuare. Probabil că, în varianta optimistă, deja și-a construit o alternativă, pe undeva pe la nivel central.

Ar mai putea exista și o variantă de import, greii PSD din zonă ar putea fi tentați, după ce au suportat mult timp modul milităros al lui Arsene în conducerea zonală, să-și bage nasul în organizație și să şi-o subordoneze, așa cum s-a mai întâmplat la alte partide. Poate chiar Arsene s-a gândit la asta și l-a adus pe Brașoveanu ca administrator public și viitor șef de import la partid, care cunoaște foarte bine problemele județului.

În acest moment Arsene…

… pare să aibă din ce în ce mai multe probleme. După ce a fost condamnat în primă instanță la Tribunalul Bacău, trebuie să se pregătească pentru marea bătălie care îi va stabili viitorul politic. Dacă va rămâne  aceeași sentință sau va fi suplimentată, Ionel Arsene va urma parcursul prietenului Dragnea, sau va alege modelul Sorin Oprescu și va pleca din țară. Dacă totuși – există o posibilitate destul de redusă – va fi achitat, atunci mai are și alte întâlniri cu Parchetul, cum ar fi cea în care ANI îl acuză că nu poate justifica o sumă ridicol de mică de bani, dar și de fals în declarații publice. Ceea ce poate să ducă la concluzia că Arsene și-ar fi încheiat parcursul politic.

Avem, totuși, un amendament. Lui Arsene i se cânta prohodul imediat după ce a preluat partidul. A fost celebrul scandal cu tentă sexuală care în mod normal ar fi încheiat cariera oricui într-o țară cu regim politic civilizat. Plus alte și alte lucruri care l-au vizat în timp. De fiecare dată a reușit să scape, să prospere din toate punctele de vedere, ca și cum cineva ar fi vegheat asupra destinului său, ca un fel de protector pentru un executant, care și-a îndeplinit misiunile cu brio. (Valentin BĂLĂNESCU)