În evocarea simbolisticii zilei de 9 mai pe meleaguri nemţene, făcută luni în context de Arseniadă (vezi aici), era desăvârşit de indecentă asocierea cu un eveniment de aleasă consistenţă socială, culturală şi profesională petrecut pe 9 mai 2019, la oră de ceai a celor care îşi căutau pe atunci ieşirea din Uniunea Europeană. După amânări şi amânări, Cuviosul nostru de la Double Horses ne administra prima sa carte.
Cel mai mare gazetar din Piatra Şoimului, de altfel şi singurul, Traian Socea pe numele de mirean, Pafnutie pentru prietenii dependenţi de amintirea cioatei istorice din curtea reşedinţei rurale, semna volumul de rememorări Incursiuni prin Regatul Natal – Calu Iapa. La trei ani şi trei zile distanţă, la aceeaşi oră 17, suntem invitaţi să ne mutăm fizicul la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” pentru a ne bucura de continuarea operei sale de povestitor, volumul fiind încadrat la reamintiri.
„Revin, aşadar, relatându-vă crâmpeie ale supravieţuirii noastre din ultimii doi ani, ale torturii la care ne-au supus nu atât nenorocitul de sarcovdoi, cât, mai ales, nevrednicia autorităţilor şi propaganda deşănţată a stipendiaţilor big-farma, titulara declanşării celei pandemii, întovărăşită cu şmecherii globalizării. E cazul să recunosc că n-am subestimat cumplita molimă, că am sperat în terapiile prevenţiei, că am crezut în infailibilitatea vaccinului, adică în deplinul său înţeles preventiv şi curativ. Însă, fetişizarea vaccinării, livrată contra miliarde, care a amăgit multă omenire, a fost spulberată tocmai de liota de specialişti, analişti şi alte odrasele înţepate cu trufia a de toate-ştiutori, ce se prezintă în tandem pe la toate tembeliziunile. Laolaltă, vituperând omul sănătos, fără compansiune pentru betegii cronici, cărora li se închiseseră uşile vindecării şi cărora, deja, li se deschiseseră gurile sacilor de plastic”, scrie în Cuvântul înainte al domnului autor Socea şi Traian, urmașul de drept al uriașului gazetar Eugen Tureschi şi liantul real al tinerilor noi gazetari ajunşi la Ziarul Ceahlăul după Revoluţie.
După datină, volumul avea nevoie de o prefaţă. E semnată de străvechiul şi indestructibilul prieten Sorin Ovidiu Bălan, coleg în vremurile Şcolii de Catiheţi, cum era alintată Facultatea de Ziaristică de la Academia „Ștefan Gheorghiu”.
Cum noi ţinem aproape de SOB, iar Înălţimea Sa de noi, iată că ne-a transmis câteva rânduri suplimentare, în exclusivitate, cărora le-a pus titlul cu esenţă de răsfăţ Calu Iapa pleacă iar prin lume:
„Departe de mine gândul de a crede că aş avea calităţi de clarvăzător. Că aş putea în vreun fel să ghicesc viitorul. Privind în urmă la viaţa asta, chiar aş zice că dimpotrivă. Lucruri care speram să se întâmple într-un anumit fel – mai ales atunci când erau de bine – se petreceau fix pe dos.
Am ţinut la precizarea asta, drept argument că afirmaţia pe care am făcut-o atunci când prietenul meu de-o viaţă, scriitorul Traian Socea şi-a lansat primul volum, că aşa cum Haimanale sau Brăila au fost făcute cunoscute în lume de Caragiale şi Panait Istrati, la fel şi Calu Iapa va fi făcut cunoscut peste graniţele României, datorită scriiturii lui Traian Socea, nu a fost o premoniţie. O clarviziune de ghicitor în stele, în bobi sau în zaţul de cafea. Ci o certitudine. Ce m-a făcut să am această certitudine, cu siguranţă aţi descoperit fiecare dintre dumneavoastră după ce aţi lecturat volumul. Şi uite că am avut dreptate. Despre Calu Iapa s-a vorbit în Europa, dar şi în Statele Unite şi Canada, unde au fost publicate fragmente din povestirile lui Traian în reviste culturale de prestigiu.
Acum, ne-am întors în regatul Calu Iapa, invitaţi de stăpânul său, ca să-l vedem pe Traian Socea cum îşi ia din nou avânt cu volumul al doilea, să trimită şi calul, şi iapa, din nou în lume.
Diii, măăă! C-avem drum lung!”
Acestea fiind zise şi scrise, întărind totodată un gând musai îndreptat spre amfitrioana Mihaela Mereuţă şi editorul Mihael Balaint, o ultimă precizare cade ca de final în deplin acord cu spiritul Regatului: joi, 12 mai, ora 17, nu vor fi tolerate absenţele nemotivate!
Viorel COSMA
