■ interviu cu Prof. univ. dr. Victor Costache, meșter în inimi și fost ministru
Somitate cu ancore profesionale internaționale, în termeni de specializare, experiență și recunoaștere în sensibila specializare a Chirurgiei cardiovasculare, cu priorități personale de top pe patologia aortei, ieșeanul Victor Costache (n. 18 martie 1974) s-a întors în România, cu ani în urmă. E meritul principal al unui moroșan autentic din Maramureșul Voievodal, Remus Borza, mai cunoscut publicului cu mintea acasa ca eroul care a salvat Hidroelectrica de la dezastru. Costache a depus jurământul ca ministru al Sănătății pe 4 noiembrie 2019. Praful s-a ales de proiectul său vizionar de reformă, dedicat în exclusivitate pacientului român. Pe 26 martie 2020, guwernerii l-au „demisionat” repede din funcție, de fapt, (și) în contul respingerii măsurilor corecte propuse pentru gestionarea asaltului cu COVID 19.
Victor Costache se bucură de o popularitate soră cu dragostea, în Piatra-Neamț și cel puțin zona limitrofă după ce am demonstrat cu acte că, potrivit planului său oficial de acțiune, Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț NU trebuia aruncat pe orbita COVID.
Lungul drum spre carieră și sănătate. Cu respect în coadă
Unde am mai ajuns, în ce etapă de progres suntem cu activitatea dv preferată, de succes, de reputație – chirurgia cardiovasculară minim invazivă?
După cum știtți, în momentul de față operez în București, în Spitalul Clinic SANADOR, în Secția universitară de Chirurgie cardiovasculară. Echipa noastră de aici este cea mai experimentată din țară în realizarea acestor intervenții atât de utile pentru pacienți. Diferența și beneficiul sunt enorme. Evităm, în 70% din cazuri, tăierea sternului din intervențiile chirurgicale clasice. Abordarea patologiei cardiovasculare se realizează printr-o mică incizie în spațiul intercostal, iar reparația defectului cardiac se face prin vizualizarea atentă cu instrumente endoscopice. Diferența este ca de la Cer la Pământ. Beneficiile cosmetice sunt evidente, recuperarea e rapidă. Durerile postoperatorii sunt absente, spitalizarea este mult mai redusă. Pacienții își pot relua activitatea profesională sau cotidiană rapid. Și fără sechele.
Această revoluție în chirurgia cardiovasculară a venit târziu, dar a venit. În țară sunt maxim 3 echipe, de fapt două echipe medicale mari care pot realiza aceste procedee. De departe, echipa noastră, aici, la Spitalul Clinic SANADOR, este cea mai experimentată din țară.
Cred că este practic echipa dv personală sau nucleul echipei care v-a urmat.
Este acum o echipă lărgită, cu foarte mare experiență, lucrăm foarte bine împreună. Totul pentru beneficiile și avantajele pacienților.
În cât timp și cum se poate specializa un nou venit pe traseul profesional ca să ajungă să se apropie de ce faceți dv?
Este o întrebare foarte bună. În primul rând, și de asta suntem atât de puțini în țară cei care facem aceste proceduri, ele sunt mult mai complexe din punct de vedere tehnic, din punct de vedere chirurgical. Pentru ca cineva să realizeze în siguranță astfel de proceduri, trebuie să parcurgă o etapă de specializare într-un centru care le realizează cel puțin de câteva ori pe săptămână, dacă nu zilnic. De asemenea, o astfel de formare trebuie să fie o formare adevărată în care medicul respectiv să poată și el să realizeze intervenții. Numai prin contemplarea unui chirurg care le face nimeni nu se formează corespunzător. De aici, evident, numărul redus de astfel de specialiști.
Cât durează? Asta întrebam.
Depinde. Vedeți, aici avem o problemă la nivel național. Avem un număr mic de centre care realizează intervenții cardiovasculare. Decontarea acestor intervenții de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate este departe de țările civilizate. Nu este departe de media europeană, este departe de minimul european! Suntem pe ultimul loc în Europa la acești indicatori de sănătate publică. Și unul dintre cele mai importante motive este că decontarea acestor proceduri este sub minimul european.
Insist cu orizontul de timp pentru cineva care are pasiunea, care are șansa să intre pe circuit. 8 ani, 10 ani, cât?
În mod normal, pe parcursul firesc, un medic rezident care se formează devine specialist după 7 ani, iar apoi face o supraspecializare de minim un an de zile într-un centru de pregătire cu forța despre care am vorbit mai devreme.
La nivel național, din câte știți, cum mai stăm cu „inventarul” groazei al patologiei cardiace?
Statisticile sunt clare. Nu vorbesc numai despre disecția de aortă, vorbesc de toate operațiile cardiovasculare. Calculul este foarte simplu. În țările civilizate se realizează undeva în jur de 1.000 de intervenții la 1 milion de locuitori. Într-o țară ca România, avem nevoie de 16-17.000 de astfel de intervenții anual, la adulți și copii. Din păcate, din cauza numărului mic de centre de chirurgie cardiovasculară, din cauza numărului mic de specialiști deja formați și din cauza decontării deficitare cronice, care nu a mai crescut de zeci de ani de zile, numărul acestor intervenții este undeva între 5.500 și 6.000. Anul trecut, în maximul pandemiei, am atins un minim istoric, undeva între 4.900 și 5.000. Rotund, avem un deficit de 10-11-12.000 de intervenții anuale…
…Tocmai într-o țară profund bolnavă, unde prevenția și toate celelalte activități vitale din Sănătate se fac cum se fac, într-o țară în care statul ne omoară pe capete!
Exact! Acest decalaj care se raportează, din acest bazin cu bolnavi, cu pacienți cu afecțiuni cardiovasculare, și care se acumulează de la un an la altul, face ca mulți dintre pacienții care ajung la noi să vină într-o fază foarte avansată a bolii, cu leziuni foarte grave, cu un mușchi cardiac slăbit. Uneori, chiar când ajung la noi, nu le putem acorda șansa acestei intervenții cardiovasculare salvatoare.
Cum e momentul acela când un specialist cardiochirurg trebuie să îi spună unui pacient că mușchiul său cardiac e compromis?
Avem două scenarii. Scenariul fericit, în care majoritatea pacienților se încadrează, este cel în care chiar dacă leziunea cardiovasculară necesită o intervenție pe cord deschis, le explicăm pacienților că sunt șanse mari ca să avem o operație reușită, să îi putem vindeca.
Vă referiți la scenariul cel mai greu, atât pentru noi, cât și pentru pacient. Vedeți, numărul acestora a crescut în 2020, în 2021 din cauza pandemiei și restricționării accesului pacienților la aceste servicii medicale. E greu, depinde de profilul fiecărui pacient. În momentele acelea timpul nu mai contează, suntem alături de ei, le explicăm care sunt celelate opțiuni medicale non-chirurgicale.
În astfel de situații, în România, se oferă consiliere psihologică?
Se oferă. E mai puțin specializată în bolile cardiovasculare. Nu există neapărat specialiști în acest domeniu, dar avem specialiști foarte buni în consilierea psihologică generală.
Aș merge mai departe și cumva altfel cu problema operațiilor necesare și accesibilitatea redusă. SANADOR are o particularitate. Prezintă la vedere, în cadrul ofertei medicale, într-o secțiune dedicată, clară și ușor de înțeles sub formă tabelară, ce înseamnă contrubuția personală a pacientului pentru o spitalizare, anume diferența dintre tariful perceput de furnizorul privat pentru rezolvarea unui caz și tariful criminal de mizerabil decontat de statul român prin Casa de asigurări de sănătate din Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate pentru rezolvarea aceluiași caz. Vorba ceea, să știe omul din start cam cât îl costă la privat. N-ar trebui toți privații să fie obligați să prezinte aceste prețuri, să nu mai umble cu așa-zise răspunsuri pe mail?
Știu că există o reglemetare care a fost introdusă anul trecut, de când absolut toate structurile medicale private au obligația de a afișa tarifele pe site. Este firesc să existe o transparență și o normalitate în acest domeniu. Cu siguranță SANADOR și mulți operatorii privați mari, serioși au adoptat acest lucru. (Fostul ministru e în eroare. Fiindcă, pentru a da numai două exemple, e o adevărată aventură să cauți informațiile utile și comparabile legate de costuri la Polisano de Sibiu sau Sf. Constantin de Brașov, foste „prăvălii” medicale pentru care a trudit la greu – n.a.)
Reforma distrusă, pandemia și post-pandemia
Recent, s-au împlinit doi ani de zile de când „v-au demisionat” din funcția de ministru. E imposibil să nu mă gândesc cu durere la ce șansă însemna Reforma Costache din Sănătate.
Mda, proiectele pe care le-am lucrat sunt acolo. Din păcate a venit pandemia, a venit acum războiul din Ucraina…
…Vă rog, nu dați vina pe tot pe Putin. La mine, nu ține!
Nu. Aceste proiecte sunt acolo, trebuie implementate. Văd că s-a avansat mult pe planul de luptă împotriva cancerului. Este important să introducem în acest plan de luptă și segmentul care s-a lucrat în perioada mandatului meu de la Ministerul Sănătății, anume un program de detecție precoce a pacienților cu neoplazii și un program de chirurgie oncologică. Degeaba tratăm pacienți cu radio și chimioterapie, dacă nu-i identificăm rapid și nu-i operăm. Știm cu toții că cele mai bune rezultate la un pacient cu neoplazie, cu tumoră, sunt atunci când tumora este detectată în fazele incipiente și când tumora este extrasă chirurgical din organism. Urmează apoi celelalte stagii ale managementului cancerului. Dar este păcat că în România, nici până acum, nu s-a înțeles utilitatea introducerii acestui program de chirurgie oncologică ca program național de sănătate.
Un alt program care este foarte important și care a fost și bugetat, dar schimbarea rapidă a miniștrilor Sănătății (de fapt a sa, dar nu se laudă – n.a.) l-a pus în stand-by. Este programul național de Terapie Intensivă. România este singura țară în care Terapia Intensivă a fost atât de neglijată și în care decontarea activității realizate nu se face. În momentul de față, Casa Națională este împiedicată să facă acest lucru. Această slăbiciune a Terapiei Intensive s-a văzut foarte bine în vârfurile valurilor epidemiei de COVID 19, când am avut puține Terapii Intensive funcționale.
Știu foarte bine una care a luat foc.
Exact. Și foarte multe manevre de înaltă performanță, cum ar fi asistarea cu plămân artificial de tip ECMO au fost de domeniul științifico-fantastic.
Așa se vede de la București. În țară… Știu caz cu un sponsor, cu un binefăctor privat, care a transmis într-un județ că va plăti el tot pentru dotarea unei secții ATI, numai să i se prezinte lista de cumpărături. O panaramă bipedă racordată la acel spital întreba ce-i ăla ECMO?! E cel puțin șocant.
În România sunt foarte multe lucruri șocante. Țin minte că la începutul lunii ianuarie 2020, personal, în Sibiu, am făcut o ședință de organizare cu directorul spitalului județean de la acea vreme, cu DSP, cu specialiști în Terapie Intensivă și Boli infecțioase pentru a începe un program de ECMO, punând la dispoziție platforma ECMO pe care o aveam în Centrul de boli cardiovasculare privat unde activam.
S-o spunem direct, la Polisano.
Exact. Evident, cu acea mentalitate a unora că dacă nu îți ajunge cuțitul undeva, nu faci nimic, mulți dintre acei domni invitați la ședință s-au uitat prin mine. N-au făcut nimic. Iar când pandemia a explodat în zonă, au fost „luați prin surprindere” și tot nu au făcut nimic.
Probabil, vă referiți la ceea ce s-a întâmplat la Piatra-Neamț. Domnul Dan Ostahie a vrut și a ajutat foarte mult spitalul. Domnul Ostahie a implementat această campanie la nivel național și a ajutat foarte multe spitale, inclusiv spitale din București. Inclusiv pentru spitalul din Sibiu a făcut o donație foarte generoasă. Pandemia a scos în evidență foarte mulți astfel de oameni care au vrut să se implice. Unii au reușit, alții au fost împiedicați. Pandemia a scos în evidență și incapacitatea acestui sistem sanitar al nostru – hiper-reglementat și centralizat! – de a se moderniza și de a pune pacientul în centrul sistemului, iar nu interesele grupurilor locale.
Ați fost primul dintre miniștrii Sănătății care a vorbit în clar și asumându-și riscuri, cu soluția legală pe masă, cu decizii operative asumate pe care unii și azi se fac că nu le înțeleg, despre cum e ca finanțarea să urmeze pacientul spre sectorul privat, cu accent pe extinderea finanțării privaților prin programele naționale de sănătate gratuite pentru români. Mai devreme ați aminit Oncologia. E program național. Urlau tocmiții ca din gură de șarpe că ce să caute programul de Oncologie la privat. Nu mai spun de programul de boli cardiovasculare. Nu s-a făcut nimic de doi ani. Standardele de cost corecte sunt o utopie.
În continuare, specialiștii cu care sunt în legătură lucrează și încearcă să facă această schimbare în interesul pacienților. Încearcă să modernizeze programul de boli cardiovasculare, programul de oncologie, să introducem un program de Terapie Intensivă în România. Din păcate, lucrurile nu avansează cu viteza cu care ar trebui. Din păcate, cei care suferă sunt pacienții. Și vreau să completez cu ceva. Țineți minte, cred, toată campania sau majoritatea ei îndreptată împtriva mea. A fost și artificial întreținută. A fost, să zicem, un val mediatic construit de câțiva care își doreau ca un anume status-quo și lipsa de reformă să nu fie atinse. Să nu se schimbe nimic.
Talibanii de la stat.
Nu neapărat talibanii de la stat.
Și racordații la stat.
Erau reprezentanții grupurilor de interese cu legături în mass-media. Vă dau un exemplu ilar, aduceți-vă aminte de tot scandalul de atunci când am eliminat din criteriile de a valida un centru de infarct dotarea cu două angiografe. Logica era simplă. Unu, o astfel de prevedere nu exista nicăieri în Europa. Doi, în țara cu cele mai puține angiografe la suta de mii de locuitori, cu cei mai mulți morți din cauza infarctului miocardic, să vii să spui că trebuie două angiografe, când tu abia ai unul, mi s-a părut criminal. A fost firesc să elimin acel criteriu. Vă aduceți aminte valul de „indignare”. Îmi amintesc un editorialist celebru, care se pricepe mai puțin la medicină și care mi-a dedicat un serial întreg.
E foarte… cotidian, dar aleg să nu îl numesc. E născut în județul Hunedoara, cred că pe lângă Orăștie, în 1948.
Da, nu știam amănuntele. Într-un final, în momentul de față s-a scos criteriul cu două angiografe și au fost introduse centre noi de infarct, în programul național de infarct și s-au salvat mai multe vieți. Dar, câtă minciună, câtă ură și emoție negativă s-a aruncat pe hârtie și în mediul on-line contra unui lucru atât de evident… (va urma)
Interviu realizat de Viorel COSMA
■ Dicționar
- ECMO: Extracorporeal Membrane Oxygenation. La rigoare, procedura de Oxigenare extracorporală arterio-venoasă cu membrană utilizează un aparat care circulă sângele pacientului, prin intermediul unor tuburi exterioare. Sângele iese din organism, este oxigenat, este eliminat CO2 din compoziția lui, apoi intră din nou în organism, în sistemul circulator.
- Angiograf: Aparatul sau instalația care realizează angiografii. Angiografiaeste un test de imagistică și care utilizează raze X pentru a vizualiza vasele de sânge ale organismului. Radiografiile furnizate de angiografie sunt numite angiograme. Se investighează artere sau vene îngustate, blocate, mărite sau care prezintă maloformații din mai multe părți ale corpului: pelvis, creier, inimă, brațe, gât, piept, abdomen (rinichi și ficat), picioare.
Angiografia coronariană/coronarografia este singura procedură de diagnostic care permite verificarea cu exactitate a condiției arterelor coronare (vasele care alimentează inima) și depistarea eventualelor îngustări (stenoze) care pot diminua sau stopa fluxul de sânge al mușchiului cardiac (ischemie) și să determine durere toracică (angină) sau infarct miocardic.
La Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, angiograful este o necunoscută
- Program național de sănătate: Un ansamblu organizat de activități și servicii, instituite prin lege în scopul prevenirii și tratării unor boli cu consecințe grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele cazuri, cu risc epidemiologic crescut. Activitățile profilactice și tratamentul specific acestor boli sunt finanțate din Bugetul statului și din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în limite stabilite anual prin Legea Bugetului de Stat.
