Somitate cu ancore profesionale internaționale, în termeni de specializare, experiență și recunoaștere în sensibila specializare a Chirurgiei cardiovasculare, cu priorități personale de top pe patologia aortei, ieșeanul Victor Costache (n. 18 martie 1974) s-a întors în România, cu ani în urmă. E meritul principal al unui moroșan autentic din Maramureșul Voievodal, Remus Borza, mai cunoscut publicului cu mintea acasă ca eroul care a salvat Hidroelectrica de la dezastru. Costache a depus jurământul ca ministru al Sănătății pe 4 noiembrie 2019. Praful s-a ales de proiectul său vizionar de reformă, dedicat în exclusivitate pacientului român. Pe 26 martie 2020, guwernerii l-au „demisionat” repede din funcție, de fapt, (și) în contul respingerii măsurilor corecte propuse pentru gestionarea asaltului cu COVID 19. Victor Costache se bucură de o popularitate soră cu dragostea, în Piatra-Neamț și cel puțin zona limitrofă după ce am demonstrat cu acte că, potrivit planului său oficial de acțiune, Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț NU trebuia aruncat pe orbita COVID (prima parte a interviului du dr. Victor Costache o puteți citi aici).
Denunț: universitarii falși dăunează enorm Sănătății
– Am pomenit talibanii din sistemul de Sănătate de la stat, pe cei racordați la stat, grupurile de interese care fac orice pentru propriul confort, pentru propria prosperitate în dauna pacientului. M-aș uita acum spre centrele universitare, mai mici sau mai mari, care au umplut țara de tot felul de doctori în științe. Nu mai încapi de ei. Dar avem și o inflație mai puțin observată de oameni cu titluri universitare. Dacă ar fi vorba de catedra țestoaselor cu tâmple roșii, nu-mi pasă. Însă, cu ochii fiind pe mediul de învățământ superior medical, gradele universitare deschid drumul spre ocuparea de poziții de conducere în spitale.
E un aspect foarte interesant. Vedeți, se vorbește foarte mult despre doctorate, despre cei care au plagiat. Avem experți în a identifica plagiatul din doctorate, dar nimeni nu se uită exact la această masă de pseudouniversitari care au trișat concursurile pentru a deveni șefi de lucrări, conferențiari sau – mai rău și mai grav! – profesori universitari.
Am avut din fericire ca ministru al Educației pe dl Funeriu, care a introdus niște criterii stricte. Criterii care, dacă ne uităm la media europeană, nu sunt atât de draconice pe suntem lăsați să credem. Sunt niște criterii de bun simț. Reprezintă un standard minimal în România, unde zeci de ani de zile, de multe ori, transformarea și arogarea unui titlu universitar era pur și simplu la latitudinea decanului și rectorului facultății sau universității. Din păcate, chiar și acest sistem, pus în practică pentru prima dată la noi în urmă cu 10 ani, a început să fie trișat. Ați văzut acel exemplu de la Sibiu, cu scandalul care a fost atât de mediatizat, cu cei care au trișat trecând în CV publicații care nu au existat nicăieri în domeniul medical. E ridicol să vii în domeniul medical cu publicații afișate pe site-ul unei reviste de viticultură inexistente și care au contribuit la acordarea unor titluri universitare…
De ce este toată această bătaie pe titlurile universitare? Firesc, cei care au un grad universitar înalt sunt cei care acced într-o clinică universitară la postura de șef de secție. Sunt cei care ajung să conducă destinele secțiilor, apoi ale spitalului. Într-un final influențează destinele unei comunități întregi și nu pot s-o facă decât influențând în rău din moment ce au ajuns acolo prin furt, prin fals.
– Ac de cojoc există?
Această emulație, acest interes care există în domeniul doctoranzilor ar trebui să vireze în direcția celor își obțin titluri academice false în domeniul medical deoarece impactul este mult mai mare decât în alte domenii. Doctoratul văd că a devenit o armă politică. Oricărui politician i se caută în CV ce doctorat a făcut, eventual acum 20 de ani. Dar nu ne uităm la toți cei care fură acum. Sunt concursuri de cadre universitare în domeniul medical de cel puțin două ori pe an. Multe dintre acestea sunt netransparente. Sunt dosare care nu pot fi inspectate, sunt tot felul de comisii locale care ascund ceea ce se întâmplă la concurs. Evident, aceste lucruri duc și la dezordinea pe care o avem în sistemul sanitar.
– Baza investigațiilor ar fi tot la independenți, ca și în cazul vânătorilor de doctorate. Că în baza statului…
În domeniul doctoratelor, acum este practic imposibil să mai plagiezi.
– Iar dacă ne luăm prea tare de afacerea cu titlurile universitare, vin „băieții deștepți” și ne dau peste ochi cu autonomia universitară.
Exact! Dar, față de domeniul doctoratelor, mi se pare mult mai grav să faci conferențiar universitar pe cineva cu un CV complet trucat. Pentru un biet doctorand faci o procedură hipercomplicată, cu validare la nivel național. Deci, doctorandul care este undeva la nivel de medic specialist, deci un nivel postuniversitar imediat, este cercetat și verificat la nivel național. În schimb nu există niciun control asupra cadrelor universitare superioare. Îmi aduc aminte și de profesori universitari care au fost numiți chiar din nimic în urmă cu 20 de ani. Acum poate nu mai este așa simplu, dar acest fenomen perturbă la scară largă.
Un pic de UE, salarizarea străină de performanță în Sănătate și capitalul de regret
– Ca și în privința celorlalte chestiuni grave, dramatice discutate trebuie să întreb dacă sperați să prindem mai bine în timpul vieții noastre pământene?
Este important să fim optimiști. Știți, șansa noastră e că nu suntem în Federația Rusă, ci în Uniunea Europeană și NATO. Aceste mecanisme de normalitate antrenează pozitiv spre înainte, uneori lent sau foarte lent. Această normalitate europeană trebuie să fie implementată și la noi. Oricum, în mare, lucrurile s-au ameliorat mult față de cum au fost.
– Vorbim mereu de practici europene, ne raportăm la UE, dar ați arătat în discuția noastră că suntem la coadă în privința finanțării chirurgiei cardiovasculare. Iar ca să folosesc un termen din medicină, prognosticul meu privind soarta UE în această formă nu e rezervat, ci e de-a dreptul prost-prost.
Vedeți, eu sunt un proeuropean. Este o șansă enormă să facem parte din UE. UE este de departe de a fi perfectă, dar este cel mai demn de menționat proiect politic care există în momentul de față. Cred că am făcut alegerea cea mai bună.
– Era una singură, de fapt.
Da.
– Sunt deja multe țări europene în care personalul medical e mai slab plătit decât cel de la noi, sistemul public de stat, dar ai noștri tot se plâng. Și nu observăm o îmbunătățire semnificativă a actului medical. Sau măcar a comportamentului.
În ceea ce privește aceste modificări salariale, sigur, s-a făcut o reformă în sistemul public. Nu este perfectă, dar are meritul că există și a mai frânat din exodul de medici și asistente medicale. Din păcate, nu a fost legată neapărat de performanță, de numărul de acte medicale realizate, de felul în care sunt realizate.
– V-ați mai întoarce ministru?
Să fiu ministru în Guvernul României a fost o onoare. Mi-am făcut datoria cu toată priceperea mea, a fost o perioadă intensă. S-au realizat și au fost avansate foarte multe lucruri pozitive. Nu cred că acel moment se va mai întoarce. Privesc înainte.
– Dacă nu știați, ați fost inclus în lista românilor deținători de mare capital de regret public. La capitolul celor pe care nu i-am avut președinți de țară, de pildă, enumerarea începe cu Ion Rațiu și continuă cu Horia Rusu și Cristian Diaconescu. Cum vă simțiți ca om pe care n-o să-l mai avem ministru al Sănătății?
Din fericire, doctorul Victor Costache rămâne doctorul Victor Costache. Dacă vrea Bunul Dumnezeu, și de acum înainte, am numai 48 de ani. Mă simt într-un vârf al profesiei mele care sper să țină cât mai mult.
Surpriza de la karate
– Aveți un salut pentru școala de karate tradițional din Iași?
Daaa! Am început cu Fidele Gouandjika, de la 9 ani.
– La Central Dojo Iași, în spatele Corpului B din Copou al Politehnicii, da?
Nu era chiar Central Dojo, dar așa îi spuneam. Am mers din clasa a III-a. Domnul Gouandjika a fost un mentor extraordinar. Apoi am fost preluat de dl. Claudiu Dumitrașcu. A fost o perioadă frumoasă. Artele marțiale fac parte din cotidianul meu și acum. Aduc un element de echilibru și calm în viața pe care o duc. Mă bucur că am avut parte de această formare pe lângă formarea academică.
– Un titlu, ceva?
Am fost vicecampion național la tineret.
Nota redacției:
În prezent, Maître Fidele este ministru consilier însărcinat cu relația cu organizațiile naționale pe lângă președinția Republicii Centrafricane. Pe 26 mai, când a aflat cu ce ocupă fostul elev, inima i-a săltat afectiv și efectiv până la Cer. Cât îl privește pe Sensei Dumitrașcu, stabilit de multă vreme în Canada, între 8 și 18 iulie se va afla la Iași, acasă. Reîntâlnirea cu Victor Costache a fost deja aranjată. Un popas al doctorului la Piatra-Neamț se subînțelege.
Interviu realizat de Viorel COSMA
