Dinu, Lucescu, Țălnar, Dudu Georgescu, Augustin, Andone, Moraru sunt doar câteva nume care azi își prind capetele în palme, oftează de neputință și evident dezamăgire, aceleași sentimente fiind sigur și-n ceruri la Hâldan, Dumitrache, Ianul și mulți alți dinamoviști, aceștia din urmă, grație Domnului, scutiți să-i privească în ochi pe cei ce au retrogradat, după șapte decenii, de pe prima scenă fotbalistică a patriei. Nu sunt dinamovist, dar privesc cu compasiune declinul unui club ce a fost destul de prezent în traiul nostru din epoca de aur, într-o perioadă în care părerea unanimă susținea caracterul de sport rege al jocului cu balonul rotund. Lumea se întreabă – cum a fost posibil? Răspunsul e destul de simplu. Ca un preambul, se știe că dacă nu le ai cu mingea, nu te bagi la fotbal. E un adevăr valabil și-n business și alte sectoare ale vieții civile. E brutal de adevărat – nu știi, stai, naibii, acasă!
Trebuie s-o recunoaștem, perioada când fotbalul era sport s-a oprit dramatic în momentul în care a devenit afacere, iar ceea ce vedeam pe covorul verde crud a devenit brusc circ. A fost și momentul în care, asemeni lepădării de fumat, am renunțat (nu numai eu) să mă implic afectiv în – vezi Doamne – susținerea unei echipe, să fiu fan. Am observat că antrenorii din domn profesor au devenit mister, iar jucătorii, altă dată cu un fizic debordant și picioare bine legate de șasiu, acum sunt frezați, tatuați și sfrijiți, care la prima adiere cheamă SMURDU-ul sau se tăvălesc de parcă ar evolua la 50 m coate și genunchi, din ghemuit în depărtat. Nu mai au calități fizice, dar au cote de piață. Se fudulesc cu mașini, femei, avioane, uitând că fotbalul se joacă pe goluri și nu pe mărimea sânilor. Trist. Ei nu văd că acceptă să fie un fel de carne de tun, într-o industrie lipsită de scrupule, atent gestionată de somitățile fotbalului – impresarii. Aproape pe nevăzute, fotbalul a intrat în epoca neagră a comisioanelor, iar Dinamo n-a făcut excepție. Cu metehne din vremea cooperativei și cu un management de toată jena, diriguitorii din ultimii ani ai afacerii Dinamo i-au lăsat cu ochii-n soare pe cei ce înjură FCSB-ul, majoritatea încă incapabili să accepte că, vor cere voie să meargă la meci imediat după micul dejun. Da. Este real. Dinamo a fost gospodărită prost și faptul că a retrogradat trebuie acceptat. Nu-s jucătorii principalii vinovați, ci creatorii filosofiei clubului, care din spatele ușilor închise au făcut ce au știut. Adică, nimic. Și cum nema putirință …
Pe mai încolo.
G.D. Patrauceanu
PS – … și o veste bună – Nottingham Forest, adică niște pădurari, a revenit în Premier League după două decenii și ceva. Un exemplu bun, zic.
