O experiență neplăcută de când era mic l-a făcut pe Albert Mihai Apetrei să-și dorească să fie medic. Gândul de atunci s-a transformat în certitudine când era în clasa a XI-a la Colegiul Național „Petru Rareș” Piatra-Neamț. A fost admis la UMF Iași după absolvirea colegiului și și-a ales specialitatea ORL. Din februarie 2022 este angajat la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, unde a venit prin transfer de la Spitalul Orășenesc „Ioan Lascăr” Comănești.
Albert Mihai Apetrei a început colaborarea cu spitalul județean din Piatra-Neamț din timpul pandemiei, pe bază de contract de gărzi. Ulterior a fost cooptat și în echipa medicală de vaccinare anti-Covid. A acceptat orice fel de activitate medicală, întrucât și-a dorit ca, odată medic cu propria parafă, să vină să ajute oamenii de acasă. Este născut în ziua de 1 august 1991 la Piatra-Neamț, locul unde vrea să trăiască împreună cu familia sa.
Cel mai mult a contat în alegerea carierei un eveniment neplăcut din copilărie și care l-a adus față în față cu boala. „Eu, când eram micuț, am avut o anumită problemă de sănătate. Am fost internat de mai multe ori, am trecut prin câteva operații, urmate de controale, așa că am petrecut ceva timp prin spitale. Am văzut multă suferință și probabil atunci a apărut gândul să devin medic, să pot ajuta bolnavii. Sistemul este mai greu de schimbat, deși parcă acum e mai rău, față de atunci, în sensul că acum este foarte multă birocrație în sistem. Dar, ca medic ai satisfacția că ai contribuit în ameliorarea stării de sănătate a pacientului, iar acesta pleacă mulțumit de la tine. Eram în clasa a XI-a când am ales Medicina. La Petru Rareș am învățat la profil de științele naturii, mi-a plăcut mult biologia. Matematica și fizica nu mi-au plăcut, astea au fost materiile preferate ale fratelui meu geamăn, care este inginer constructor. Am făcut un pic de pregătire și am intrat la Medicină la Iași”, povestește Albert Mihai Apetrei.
Alegerea specialității a venit oarecum firesc și a răspuns unui alt plan de viață. „La rezidențiat aveam două opțiuni: Ginecologie și ORL. Eram căsătorit deja, soția mea încă era în rezidențiat, pe pneumologie, mai avea de făcut un an, fiindcă a amânat atunci când a apărut pe lume fetița noastră. Ne-am hotărât să iau postul de la Comănești, pentru ca măcar unul dintre noi să asigure familia. La acea vreme, era și singurul post mai aproape de casă. Dar, n-am făcut gărzi la Comănești, pentru că era compartiment ORL și nu exista linie de gardă”.
În timpul rezidențiatului s-a pregătit cu echipa prof. univ. dr. Mihail Dan Cobzeanu, șeful Clinicii ORL din cadrul Spitalului Clinic Județean „Sfântul Spiridon” Iași. „La Iași am lucrat cu toți medicii, dar cel mai mult, un an și jumătate, cu domnul prof. univ. dr. Mihail Dan Cobzeanu. Am învățat foarte multe de la dumnealui, pentru că intram împreună în sala de operații și ne lăsa pe noi, el doar ne îndruma”.
Odată cu pandemia, șansa i-a surâs în momentul când a avut prilejul să facă gărzi la spitalul din Piatra-Neamț și a cunoscut echipa din secția ORL. „Am început din octombrie 2020 să fac gărzi la spitalul din Piatra-Neamț. Ulterior, doamna dr. Petronela Lujinschi, șefa secției, mi-a spus că, dacă vreau, să mă transfer aici. A văzut cum lucrez, a fost mulțumită de mine și m-a acceptat. Spitalul din Comănești a fost de acord. Spitalul județean de la Piatra-Neamț a acceptat, postul doctorului Ioan Lazăr era liber și din luna februarie 2022 am fost angajat prin transfer aici. M-am acomodat și cu colectivul, există colaborare între medici. Sunt foarte mulțumit”.
Munca adevărată a început din primăvară, odată cu redeschiderea spitalului și pentru pacienții non-Covid. „Cele mai grele cazuri, la noi, sunt cele oncologice. Neoplasmele din sfera ORL sunt grave, de multe ori bolnavul vine la medic când este prea târziu. Avem destul de multe cazuri în secție acum, după pandemie. Cancerul nu doare și de aceea omul înțelege că ceva se întâmplă abia în momentul când vede că nu mai poate înghiți, nu mai poate vorbi ori nu mai poate respira. Sunt semne care pot anunța un cancer ORL avansat, caz în care sunt șanse mici. De multe ori, omul crede că simpla operație chirurgicală rezolvă și abia după ce îi explic că mai este nevoie de radioterapie sau de chimioterapie el realizează gravitatea. De pildă, cancerul de laringe, dacă a depășit laringele, spre faringe sau trahee, nu prea mai ai ce face din punct de vedere chirurgical. Fără laringe se poate trăi. Chiar tatăl meu a trecut printr-o astfel de operație, eram rezident atunci, a rămas fără corzile vocale, dar acum este bine. Dar doar fără laringe! De aceea este bine ca după o anumită vârstă fiecare om să-și facă investigații medicale de rutină măcar o data pe an, în scop preventiv”.
Dacă profesional Albert Mihai Apetrei este pe drumul dorit, în plan personal mai are de așteptat până la toamnă, când și soția sa va fi medic pneumolog la Piatra-Neamț. Ionela este din Botoșani, s-au cunoscut în facultate, s-au căsătorit și au împreună o fetiță în vârstă de 3 ani și jumătate. Până va da examenul de specialitate, Ionela și fetița locuiesc în Iași și familia se întâlnește doar în week-end, la Iași sau aici, la bunicii de la Piatra-Neamț.
Albert Mihai Apetrei nu prea mai are timp de fotbal, sportul care-l pasionează și pe care-l mai practică ocazional. Preferă plimbările cu familia la munte, dar mai ales la mare și călătorii de cel puțin două ori pe an pentru a cunoaște alte țări. „Am vizitat multe locuri frumoase din România, dar și din Franța, Anglia, Italia, Malta, Danemarca. Ne place să cunoaștem locuri și oameni noi”. (C. IORDACHE)
END
