Pentru cei ce nu știu, Depardieu și‐a luat cetățenie rusă din cauza fiscului francez, care voia morțiș să‐i mai ia niște parale din cele câștigate cu sudoarea frunții și a nasului său (zice Alain Delon), faptă îndelung comentată la vremea ei, mai cu seamă că protagonistul a avut grijă să le arate degetul mijlociu celor ce l‐ar fi vrut mai sărac. Ajungem la noi, unde nu sunt așa de mulți de talia și talentul actorului din Hexagon, dar destui ce‐l depășesc la declarația de avere în caz că le‐o cere careva. Ca să fiu mai clar, șeful fiscului mioritic a descoperit că diferența dintre sumele declarate la fisc și cele evaluate în viața civilă, în cazul a vreo juma de milion de contemporani, bate lejer suma a 20 de miliarde de marafeți, bani din care nu se dau pensii, nu se fac autostrăzi, pur și simplu există, mai mult, smintesc activitatea cerebrală tradusă prin caracter a celor ce‐i posedă. Lăsăm deoparte pe cei fudui, care flutură‐n văzduhul din proximitate teancuri de bancnote și ajungem la cei ce au bani cu adevărat. În cazul lor, dincolo de interogația cretină ‐ cum ați făcut primul milion? ‐ singura explicație este zicerea neaoșă cu banul care trage la ban, indiferent dacă cei de la fisc vor sau nu. Una peste alta, posesorii de bănet fără acoperire sunt vizați de controale aspre ale ANAF‐ului, ce și‐a propus să facă ceea ce justiția n‐a reușit defel: recuperarea banilor negri. Dacă adunăm sumele deținute de cei ce au fost condamnați pentru ele, fără ca statul nostru ‐ să trăiți! ‐ să fi luat vreo lețcaie, tare mă tem că nivelul scos la lumină recent este depășit și cantitativ și calitativ. Știm baci ungureni, vrânceni ori moldoveni care dincolo de oile metaforice din bătătură, au revenit după reciclarea în beciurile domnești (sic!) la afacerile lor și la… banii lor, evident neatinși în vreun fel. Madam` Kovesi se lăuda cu vreo 30 de milioane recuperate din afacerile oneroase ale unora, dar până la 20 de miliarde este mult de prășit.
Revenind la inițiativa șefului instituției, mă întreb în ce calitate va face controlul și mai cu seamă cine. Din câte știm, sunt niște prezumții de nevinovăție în joc, plus o serie de amnistii fiscale aplicabile. Și aici mă gândesc la cei ce au talent și cu el câștigă bani, fără să‐i treacă prin fisc, pentu că nu au și talentul ăsta. Ori la cei ce sunt meșteri și nu au vreme să se ocupe de așa ceva. Averea acestora e câștigată totuși cu sudoarea frunții. Și cazul interpreților, tot sudoare este, altfel n‐au cum să se lipească bancnotele de frunte, nu?
Așa că, mă aștept la un exemplu notabil plimbat prin piața publică, deposedat de veniturile ilicite, altul decât nepotul preferat al mătușii Tamara. Asta în plan teoretic. Pentru că‐n realitate, o mână spală pe alta și ambele obrazul, plus că sunt destui de la fisc, la care ochii văd, inima cere. Și încă ceva. Cât timp este necesar pentru realizarea celor 500 de mii de controale? Fiscul va funcționa ca brigăzile patriotice? Vor fi sediile ANAF goale din pricina duiumului de controale de făcut? Aiurea. Am înțeles, propaganda de război îngheață apele, dar cea a șefului fiscalității naționale vine pe un fond de pace, chiar solid. Eu zic că suntem luați de proști.
Pe mai încolo. (GD Patraucean)
