Sunt momente în viața fiecărui neam când nevoia de adevăr e presantă. Istoria adevărată nu acceptă falsuri, mistificări, minciuni. Fiecare etapă istorică își are „actorii ei”. Care actori pot fi „monștri sacri” sau niște pigmei nenorociți și incapabili. Niște nimicuri politice, lacome și necinstite. Patrioți de microfon. În consecință, nu urmărim decât să descoperim adevărul despre „Prințul prins” și ținut după gratii în țara „soră”, Franța. Așadar, să mergem înainte dând istoria înapoi!
Ce știm cu acribie despre prințul Paul de România?
Este nepotul lui Carol al II-lea și fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino și al primei sale soții Helene Henriette Naravitzine. S-a născut la 13 august 1948, la Paris. S-a căsătorit în 1996 cu Lia Georgia Triff. Prințul Paul de România poartă mai multe nume: Paul-Filip de România, Paul-Filip de Hohenzollern, Alteța sa Regală, Prințul Paul (sursă – Wikipedia). Că destui istorici comentează „sângele lui albastră”, asta e altă problemă. De ce nu îl recunosc ca „prinț” nici Casa Nobiliară de Hohenzollern, nici Casa Regală a României e ușor de ghicit.
Întrebat de un ziarist indiscret: „Prințe, ce pregătire aveți?”, cel interogat a răspuns: „Am o diplomă în istorie, dar m-am ocupat peste 20 de ani cu afaceri imobiliare. Am stat în SUA, Franța, Spania, Peru. Am o vastă experiență în acest domeniu”. (Sursă: ziarul „Deșteptarea Bacăului”. Adevărul e altul. Atras de fotografie, folosind un aparat de fotografiat profesionist, marca „Pentax”, pretinsul prinț a făcut poze la diferiți clienți, după oferta „Colorata-i mâine gata”. În 1985, purcede cu răbdare și tact la realizarea cărții istorice „Carol al II-lea, regele românilor”.
Apoi a venit „aglomerația” din Decembrie 1989. Prințul cu mai multe nume prinde prilejul și pe 10 ianuarie 1990 sosește la București pe aeroportul Otopeni cu un avion umanitar. În anul următor înființează „Fundația Prințul Paul pentru România”. Scopul fundației? Dezvoltă programele de susținere a tinerilor talentați, strânge fonduri pentru dotarea instituțiilor de învățământ, a bisericilor sau a așezămintelor pentru vârstnici. Sună frumos și creștinește. În toate acțiunile sale a avut sprijinul nașilor oficiali, Traian Băsescu și Maria care i-au botezat fiul cu evlavie, creștinește.
Tango politic
Prințul Paul de România a fost un prinț „altfel”, n-a iubit monarhia și s-a declarat fan republican. Convins că istoria îi va judeca faptele temeinic, a venit în România să caute „dreptate”. N-a găsit-o. Nu a fost fiul norocului. Istoria n-a fost generoasă cu el. S-a voit om politic important, carismatic, providențial. Din păcate, eforturile sale nu au trezit interesul românilor. Deci ASR Prințul Paul de România n-a promovat regalismul și monarhiștii adevărați știu de ce. Dar a participat la mese rotunde, ovale și pătrate alături de simpatizanți și prieteni, unde, atenție, s-a deconspirat că nu prea știe a vorbi corect românește. La o vizită făcută la un liceu din Roman, județul Neamț, prințul a rămas puternic impresionat de colectivul văzut spunând că i-au plăcut „mulți fete frumos, și mic și mare”. Și ce-i cu asta? E vreo problemă când ne putem întreba câți miniștri de la Educație ați văzut în cei 32 de ani de democrație vorbind corect pe micul ecran? Și, culmea, unii erau profesori de limba română.
Dorindu-se în centrul evenimentelor, Alteța Sa, Paul de România a pus bazele unei formațiuni politice, numită Partidul Patriotic al Reconcilierii. La Neamț, filiala județeană a noului partid a fost stabilită la Roman și era condusă de soții Elena și Vasile, președinții organizației municipale și respectiv județene a PRN. Evident, ziariștii l-au întrebat de unde a venit ideea înființării unei noi formațiuni politice? Iată răspunsul Prințului Paul: „am văzut că mulți cetățeni nu mai vor să voteze cu nici un partid, fie de opoziție, fie la putere. Analizând acest aspect, am crezut că este necesar să înființez un nou partid. Călătorind prin România și stând de vorbă cu românii am înțeles că mă vor sprijini. În afara granițelor trăiesc peste 10 milioane de români la care nimeni nu s-a gândit. Nici Iliescu, nici Constantinescu, nu s-au gândit cum să-i aducă înapoi. Eu, deși am sânge regesc, nu am revendicat nicio proprietate regală, mi-am cumpărat în centrul Bucureștiului o casă cu 300.000 de dolari…” (sursă: „Deșteptarea Bacăului”, din 16 martie 1999). Curios sau nu, pomenita casă e deja confiscată de justițiari. Prințesa Lia s-a mutat într-un hotel de 4 stele.
Nimeni nu poate pretinde că știe întreg adevărul despre prințul arestat. Nici prințul nu este prea sincer. Ascultați-l! „Eu respect Constituția țării și am pornit pe un drum republican. La fel ca Simion al Bulgariei, care a declarat că va respecta Constituția republicană și în prezent este consilierul președintelui. Oamenii vor bani în buzunar și nu monarhie” (Sursă: „Deșteptarea Bacăului” din 10 martie 1999). Paul de România nu se consideră regalist și dorește ca lumea să nu-l perceapă ca un reprezentant al fostei Case Regale. Nu crede că instaurarea monarhiei ar schimba situația economică a României peste noapte. Că vor curge milioane de dolari. Nicidecum. Era pornit rău de tot împotriva monarhiei din România. Ciuliți urechile! „Unchiul meu Mihai a promis că vom intra în NATO și că va convinge toate monarhiile să ne sprijine. Dar decizia asta nu depinde de monarhie. Monarhia constituțională nu are voie să facă politică. Unchiul meu nu l-a văzut pe Clinton. A văzut-o pe regina Danemarcei 10 minute, pe regele din Suedia la fel, pe regina Angliei la fel și toți au spus că nu pot face nimic. N-a avut succes și nu a fost realist”. Se înțelege că aserțiunile de mai sus au fost prezentate înaintea intrării în NATO.
La întâlnirea cu alegătorii (Casa de Cultură Bacău), președintele Partidului Patriotic al Reconcilierii, Prințul Paul a fost întrebat de posibilii alegători: „Cu ce oameni veți face partidul?”. Și cel întrebat a fost darnic în explicații: „PPR va avea o orientare de centru dreapta și va avea cel puțin 30% femei. Clinton a câștigat alegerile cu votul femeilor. În România am văzut foarte multe femei care conduc instituții, întreprinderi și sunt foarte pricepute”. Just, tovarășe prinț! Numai că gazetarul care a luat interviul a avut o gândire rapidă și inteligentă. Ascultați! „Alteță, respect istoria, dar sunt ziarist și trebuie să pun această întrebare. Bunicul d-voastră (Carol al II-lea) a renunțat la tronul României pentru focoasa Lupescu. Dumneavoastră mizați pe femei pentru a cuceri un tron. Nu riscați cam mult?” (Sursă „Deșteptarea Bacăului – martie 1999).Și prințul actualmente reținut în țara lui Voltaire a răspuns sec: „Nu am fost de acord cu bunicul meu. El spunea că viața privată este viață privată. Eu consider că viața unui rege este publică și că greșelile revin celui care le face”.
Ce a recomandat cândva prințul puțin ascuns la ora actuală românilor? Să dezvolte turismul și agricultura. Și încă ceva: să rămânem neutri. În acest moment, dezvoltarea economică a țării este importantă. Tăria unui stat e dată de economie. Cât privește neutralitatea, noi nu suntem elvețieni. Avem Scutul de la Deveselu, garanție (v. poza din Mesagerul de Neamț, nr. 545 din 21-27 iulie 2022).
Pierdut în istorie
Deocamdată, Prințul Paul de România este ieșit din film. Un film nu prea frumos. Cu o condamnare de 3 ani și 4 luni închisoare pentru cumpărarea de influență și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Băneasa. Acuzațiile vizau infracțiunile comise în perioada 2006 – 2013 pentru obținerea unor bunuri de o valoare deosebită printre care Pădurea Snagov și Ferma Regală Băneasa care au fost revendicate fără drept de mult discutatul „prinț”, care, ne amintim, nu revendica nimic.
Cum la ora actuală suntem agresați ceas de ceas cu amenințările unei apocalipse nucleare ucigașe, aventurile micului prinț par total insignifiante. Niște exagerări din tranziție. Poate și noi, românii, suntem vinovați că am făcut plecăciuni la toți ipochimenii veniți din opulentul Occident. Iată cum îl lăuda în martie 1999 primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu pe „suspectul” prinț de România: „Sunt convins că această nouă formațiune – Partidul Patriotic al Reconcilierii n.n. – va câștiga simpatia electoratului chiar dacă politicienii o vor denigra. Sunt plăcut surprins de simplitatea și solidaritatea ideilor pe care le-am discutat cu Prințul Paul și sper că fie un contracandidat bun la alegerile prezidențiale”. Și ASR Paul de România a fost mulțumit de întrevedere și a zis: „Am avut parte de o primire frumoasă. Cred că discuțiile avute cu dl. Sechelariu au fost de bun augur pentru amândoi și sper să revin cât mai curând la Bacău” (Sursă – Deșteptarea Bacăului, din 10 martie 1999). Ca semn de amiciție, prințul „de România” a vizitat liceele „Vasile Alecsandri” și „Regele Ferdinand), unde a donat elevilor volumele „Carol al II-lea, rege al românilor” și „În zodia Satanei”. Ce au făcut cei doi candidați electorali la alegerile din 2000, care se gratulau reciproc? Au pierdut amândoi! Cu brio.
„Învinuitul” Paul de România a reușit să stârnească curiozitatea românilor. Foarte mulți dintre noi se întreabă dacă mult comentatul prinț este tupeist, impostor sau curat ca lacrima. Cum titlul princiar este acordat numai de Familia Regală, aproape că avem un răspuns la întrebare. Cum va ieși din beleaua cu justițiarii francezi? Poate ca dl. Oprescu, În definitiv, închisorile românești nu pot asigura condiții demne de un descendent cu sânge regal.
Prof. Dumitru Rusu
Un comentariu
După ’89 toate lepădăturile au venit cu pretenții ,unii au obținut ce au cerut alții nu funcție de alte lepădături aflate la putere. Și unii și ceilalți au jefuit tara.