Pricopul era considerat protectorul împotriva grindinei și a incendiilor, într-o perioadă a anului în care aceste dezastre naturale se petrec frecvent.
Ziua de Pricop era sărbătorită atât pentru ca recoltele să fie ferite de grindină și trăsnete cât și pentru bunul mers al treburilor în gospodărie.
Se spune că din această zi cucul nu mai cântă.
Pricopul este ținut pe 8 iulie, dată la care este prăznuit în Calendarul creștin ortoox Sf. Mare Mc. Procopie și mama sa, Teodosia.
În Calendarul popular există o clasificare a „zilelor mânioase”. Amintim aici de Ioan Fierbe-Piatră (25 mai), Iuda (19 iunie), iar în luna lui Cuptor, Precupul (8 iulie) şi Pantelimonul oveselor (27 iulie).
Aceste „zile mânioase” guvernate de entități spirituale erau cunoscute pentru dezechilibrele meteo, descătușările stihiale ale cerurilor şi pedepsele exemplare pentru nerespectarea interdicțiilor care le însoțesc.
Pricopul era serbat pentru a feri semănăturile de grindină sau piatră. Se spunea că Precupul arde, adică topește boabele de piatră în apă și, în loc de grindină, curge ploaie curată sau cum explicau țăranii de altădată, „arde piatra în apă“.
Viața Sf. Mare Mc. Pricopie
Calendarul popular consemnează la 8 iulie sărbătoarea Pricopului. Această sărbătoare populară are corespondent în Calendarul creștin ortodox praznicul Sfântului Mare Mucenic Procopie.
Sfântul Mare Mucenic Procopie s-a născut la Ierusalim la sfârșitul veacului alIII-lea d.H. Viața și-a trăit-o în cetatea Schitopolis din provincia romană Asia Minor.
A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții împotriva creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian, fiind executat în Cezareea Palestinei la 7 iulie 303 d. H.
Sf. Mare Mc. Procopie L-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos precum Sf. Ap. Pavel pe drumul Damascului.
Fiind trimis cu oastea în cetatea Alexandria Egiptului și având ca misiune „să prigonească, să muncească și să ucidă pe toţi creștinii”, Procopie a trăit miracolul convertirii la credința în Dumnezeu și în Iisus Hristos.
Mama Sf. Procopie a fost prezentă la chinurile la care a fost supus fiul ei pentru faptul că a renunțat la credințele păgâne. Urmare a miracolelor săvârșite de fiul ei martirizat, mama sfântului a ales să creadă în Iisus Hristos, acceptând toate consecințele lumești: chinuri îndelungate și moarte.
Tradiții pierdute de Precup sau Pricop
În Calendarul popular, ziua de 8 iulie marchează una dintre „zilele mânioase” din luna lui Cuptor, respectiv Precupul. Despre această zi se spunea că, de acum încolo nu mai cântă cucul. De „Precupu tace cucu” spunea o vorbă din bătrâni.
Gospodinele aveau grijă ca de dimineață, toți din casă să mănânce ceva. Se credea că e de rău pentru acei care aud cântecul cucului în această zi pe stomacul gol.
Grindina era și este un eveniment de temut pentru recolte. Astfel că, multe dintre superstițiile lunii iulie sunt legate de grindină. Aceasta făcea prăpăd pe ogoarele țăranilor.
Pricopul era considerat purtătorul fulgerelor și al trăsnetelor. Se spunea că Dumnezeu bătea cu grindină un sat dacă acolo, vre-o fată a făcut un copil și l-a pierdut, avortat și l-a îngropat în ascuns.
Piatra/grindina trimisă de sus avea rolul să sfarme pământul ca să scoată la iveală păcatul, să dezgroape ce este ascuns pentru ca oamenii să-și răscumpere păcatele prin fapte bune.
Obiceiurile lucrului la câmp de Pricop
Pentru străbunii noștri era important era ca viața să se deruleze în armonie, ca ei să se poată integra în rosturile „cerului și ale pământului”, iar acumularea de averi pământești era dezaprobată prin zicători cu tâlc.
În această zi se recomanda să se muncească numai până la amiază la câmp.
Se purta o grijă deosebită lucrătorilor la câmp. Se spune că Pricopul „pricopește”, adică face să dea în copt semănăturile de primăvară. Se credea că, dacă acest sfânt blajin este supărat, atunci când nu este serbat cum se cuvine, el „prichește” grânele, adică le grăbește uscarea înainte de maturitate.
Oamenii spuneau că, dacă vor lucra în acea zi, Dumnezeu le va trimite secetă mare. De Pricopie nu se torcea, iar femeile în vârstă le opreau pe cele tinere de întors vârtelnița.
Sărbătoarea se ținea să nu li se pripească mâinile la seceră sau să nu li se umfle mâinile. Ziua este respectată și de teama dezlănțuirii unor vijelii.
Pricopul ajută la sănătate și sporul casei
Etnologii au descoperit o serie de practici și credințe strict legate de „bunul mers al vieții și al lucrurilor”.
Ziua lui Pricopie se ținea pentru ca femeile să nimerească bine la coptul pâinii, al mălaiului și al altor aluaturi și pentru ca acesta să nu se pripească.
El îi păzește pe oameni de foc și de opărire cu apă fiartă scria etnologul T. Pamfile.
Pricopul mai era ținut de femei pentru a fi ferite boli.
Se ținea pentru protecția copiilor împotriva bolilor.
Prin alte părți, Sfântul Pricopie era văzut ca dușmanul copiilor. Se spunea că se îmbolnăvesc copiii celui ce îndrăznește a lucra în acea zi.
Se ținea spre a nu fi bolnavi de ochi.
