Minciună, delăsare și inconștiență în Cheile Bicazului

 Acum vreo 2 ani județul ”sărbătorea” victoria nemțenilor împotriva ”invadatorilor” din Harghita, care voiau musai să administreze Cheile Bicazului, locul în care tot românul dornic de amintiri din concediu are măcar o fotografie și unde a devenit aproape obligatorie oprirea la tarabele cu suveniruri tradiționale. Mai ales că pozele pe care le poți face în decorul absolut fantastic al Cheilor Bicazului, alături de stânca de pe care curge apa și sub o surplombă ce sfidează aparent gravitația, sunt mult mai faine decât cele din goana mașinii. După victoria din instanță urma, logic, să administrăm ce am (re)câștigat, adică ce se presupune că am administrat. Că pentru asta am luptat din greu.

Un accident cumplit, pe 10 august 2022 (un bărbat, care era cu soția și copiii, a fost lovit în cap de o piatră căzută de pe versant. S-a întâmplat lângă primele tarabe care vând suveniruri, pe partea stângă cum urci spre Lacu Roșu, iar bucata de piatră a fost atât de mare, încât bărbatul a fost dus în comă, cu elicopterul SMURD, la Spitalul de Neurochirurgie Iași. A stat intubat până pe 17 august, când a reușit să respire fără aparate, dar este paralizat pe jumătate și nu poate vorbi, deși este conștient),

a dezvăluit fața hâdă a modului în care nu se face administrație în zonă, ba mai mult, cu largul concurs al tuturor factorilor responsabili, viața oamenilor – a celor care oferă servicii în zonă, a turiștilor – este pusă în pericol în fiecare clipă. În acest caz hârtia de la Tribunalul Prahova nu mai valorează nimic, poate doar indică cine poate fi dat în judecată pentru obținerea unor despăgubiri și pentru a identifica vinovații.

Pentru că, indiferent ce vor autoritățile, în Chei cad pietre, zona fiind una ”de protecție integrală”, ca să-l cităm pe Gheorghe Oniga, primarul din Bicaz Chei, primărie aflată în situația de a administra zona chioșcurilor și tarabelor. Trei instituții ar trebui să colaboreze pentru ca lucrurile în zona respectivă să se desfășoare în legalitate și, mai ales, în siguranță pentru toată lumea, pentru asta primul pas fiind amplasarea chioșcurilor într-o zonă în care nu există pericol. Vorbim despre Primăria Bicaz Chei, Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș și Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov, care administrează drumul în numele statului român.

„Suntem din Harghita, plătim la Neamț, da-i mai bine la Neamț”.

Într-o documentare la fața locului, fraza din titlu revine obsedant dacă stai de vorbă cu comercianții din Chei. Dacă îi întrebi de ce, zâmbesc și dau din cap în sensul că ”e bine așa rău”. Normal că primul imbold este să afli motivul și te luminezi: toată lumea funcționează fără a avea nici un fel de autorizație, fără avize, într-un fel de mică înțelegere, din care ți se dă de înțeles, toată lumea are de câștigat.

Discuția o purtăm chiar lângă locul unde s-a întâmplat tragicul accident, unde era buluc de turiști opriți, unii făceau poze, alții negociau cumpărarea unei amintiri la chioșcuri, câțiva fiind opriți cu mașinile chiar lângă locul umplut de sânge din 10 august, așteptându-și rândul la toaleta ecologică.

Primarul Oniga este dornic să ne lămurească și face vorbire despre ”cartoful fierbinte” din Chei, pe care nu vrea să-l păstreze la Primărie, dar într-un final admite că activitățile de acolo sunt fără autorizație, în condițiile în care le-a închiriat terenul ani buni, până în iulie anul acesta, când ”Consiliul Local a hotărât acum vreo două luni, parcă, să nu mai închirieze terenul celor 55 de comercianți din Cheile Bicazului, până la întocmirea unui PUZ”. De ce doar acum, în iulie, când se știa că nu există cadru legal pentru desfășurarea activității și, vorba primarului, aflat acum la o vârstă venerabilă, ”de acolo mi-am cumpărat și eu fluiere când eram mic”, iar cei de la Parcul Național ar fi trebuit să amintească în planul de management că acolo funcționau chioșcuri și să le nominalizeze ca activitate tradițională. Așa că, explică primarul ”când situația e așa cum e, iar toată lumea zice că există pericol de accidente, Primăria Bicaz Chei se delimitează și n-au decât domnii de la Drumuri Naționale și cu cei care administrează Parcurile Naționale să găsească o soluție agreată, sigură pentru acești comercianți și pentru cei care vizitează Cheile Bicazului și se opresc la chioșcurile respective. Nu vrem să fim noi cei care țin acest cartof fierbinte, deoarece sunt mai mulți factori decizionali acolo. E Drumul Național, sunt Parcurile Naționale care administrează partea lor, zona nu este de dezvoltare durabilă, ci de protecție integrală, iar în planul de management Parcurile Naționale n-au trecut deloc chioșcurile alea, ca și când erau invizibile, activități tradiționale n-au inclus, deși existau și iată așa sunt situații care ne depășesc. Fiecare își trage foc la oala lui. De asta n-am mai închiriat terenul, deși 8-9.000 euro pe an era un venit important pentru bugetul nostru, fiindcă Parcurile Naționale motivează una, Drumurile Naționale motivează alta. Noi, dacă făceam acel contract de închiriere, nu puteam da autorizație de funcționare oamenilor, ca să funcționeze corect, legal, acolo. N-aveau avizele de la Drumuri Naționale și de la Parcurile Naționale, noi nu putem emite autorizație de funcționare a chioșcurilor. Când au avut aviz de la Parcuri, n-au avut de la Drumuri Naționale și invers, iar oamenii ăia n-au avut niciodată autorizație de funcționare eliberată de Primăria Bicaz Chei!”

Explicația ar trebui să țină dacă n-ar exista contractele de închiriere și taxele plătite la Primăria Bicaz Chei, care reprezentau un venit. Iar venitul trebuie contabilizat în urma unei operațiuni legale. Întrebarea firească, cum ai închiriat teren într-o zonă protejată și ai încasat bani pentru o activitate pentru care nu ai eliberat autorizație?

Cu riscul de a plictisi, facem un scurt rezumat al spuselor primarului. Administrația din Bicaz Chei vorbește despre lipsa autorizației de funcționare pentru cei 55 de comercianți, câți sunt acum și că singurul act emis vreodată a fost contractul de închiriere a terenurilor. Primarul Gheorghe Oniga vorbește și despre avize date de administrația drumurilor naționale și de parcul național, în timp, deși niciodată sincronizate. Mai spune și de faptul că chioșcurile n-au fost niciodată trecute în planul de management al parcului Cheile Bicazului-Hășmaș (oare de ce?!) și de un nou PUZ cu relocarea chioșcurilor.

Hegyi Barna, Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș: ”N-am dat nici un aviz comercianților!”

Punctul de vedere al celor de parc este sintetizat de Hegyi Barna, director general, care spune că „de când s-a înființat administrația parcului, în 2004, n-am dat nici un aviz comercianților.” Și aici apare din nou problema închirierii de către Primăria Bicaz Chei a terenurilor din zonă, pentru că se presupune că cei de acolo au citit planul de management al parcului, aprobat prin ordin de ministru. Dar să contiuăm cu dl. Heghy: ”Consiliul Științific al parcului a hotărât că așa cum arată și cum sunt amplasate tarabele alea, nu-și au locul în Cheile Bicazului. Și în planul de management al parcului, aprobat prin ordin de ministru, este menționat că majoritatea tarabelor trebuie relocate, împreună cu autoritățile locale, la intrările în Cheile Bicazului. Atât din punct de vedere a imaginii generale, cât și din punctul de vedere al siguranței celor care vând acolo și al turiștilor, e mult mai convenabil să fie la intrările în chei.”

Argumentele sale stau clar în picioare și aduc la lumină lucruri mai puțin cunoscute opiniei publice. În 2018 a căzut un arbore de pe versanți și a secționat în două o tarabă, noroc că nu a fost rănit nimeni atunci. Urmarea ar fi fost o ședință la Consiliul Județean Neamț și cam atât. Anul acesta au mai fost două accidente și au fost distruse mașini.

Directorul general al parcului încearcă și o concluzie care ne trimite direct spre compartimentul juridic al Primăriei Bicaz Chei și spre conducerea executivă a instituției: ”Deci, noi, din 2007 tot facem demersuri la autoritățile locale, și la Primăria Bicaz Chei să mute acele tarabe, dar ei nu, deși sunt ilegale acolo, n-au avut niciodată aviz de la noi”.

Totul pare clar, vinovatul a fost găsit, dar o fi el singurul în culpă? Dacă zăbovim chiar în curtea parcului, rămâne o întrebare: din 2007 a făcut conducerea vreun demers hotărât – plângere penală, sesizare către vreun organ de ordine publică că în Chei, în zona Parcului Natural, în zonă protejată și periculoasă, funcționează ilegal mai multe societăți care fac acte de comerț, având, culmea, și terenuri închiriate?

Cu riscul de a plictisi din nou, ce se înțelege este că, în ciuda faptului că n-au avut aviz de la parcul național, care în planul de management arată negru pe alb că zona este sub strictă protecție, fără activități umane legale decât cele de întreținere, comercianții au putut vinde nestingheriți ani la rând. Că nici după ce au căzut copaci care au tăiat în două chioșcul sau când au căzut pietre peste mașini și le-au distrus nimeni n-a făcut nimic.

Robert Elekes, DRDP Brașov: Un purtător de cuvinte informat cât să dezinformeze

O instituție care ar trebui să aibă responsabilități în speța prezentată este administratorul drumului, DRDP Brașov. În definitiv, de-a lungul drumului sunt înșirate chioșcurile și tarabele cu pricina. Conducerea instituției l-a delegat pe purtătorul de cuvânt Robert Elekes, care ne-a asigurat de la bun început că este „mult mai informat” și cunoaște „foarte bine situația”, că doar „nu sunteți singurii care întrebați”.

Optimiști că vom afla cum a fost posibil ca ani la rând să se desfășoare activități comerciale fără autorizație pe lângă un drum național, am consemnat declarația domniei sale, care musai trebuie explicată, altfel am rămâne cu impresia că vorbim despre alt caz:  „Din punctul nostru de vedere, avize au primit la momentul când au avut autorizația de construire de la Primăria Bicaz Chei. Unele din chioșcuri au și peste 20 de ani. Până acum doi ani, aceste avize se reînoiau anual, deci veneau cu toate documentele din urmă pentru aviz. S-a schimbat legislația în 2020 și acum nu mai vin, decât (sic?) trebuie să plătească taxa de utilizare drum. Dacă o plătește, n-am ce să-i fac, dacă nu – atunci îl întreb de documente. Singura relație cu acești oameni este asta contractuală pentru plata taxei de utilizare a drumului, la fel ca oricare comerciant, agent economic din România amplasat pe marginea unui drum național. Dacă plătesc taxa de drum, la noi este în regulă. Dar nu de avizul de la noi depinde existența lor acolo. Mai mult de atât, noi am căutat acum toate avizele noastre din urmă și ei, la hârtiile depuse toți au contract de închiriere a terenului pe care se află, cu Primăria Bicaz Chei. (…) Se încearcă să se pună cumva în cârca noastră, fiindcă noi le-am dat acordul, dar nu – ei au și autorizație de funcționare, și autorizație de construire, bașca și terenul închiriat de la primărie. Știm și că nu mai au contract de închiriere anul acesta și atunci ce mai caută oamenii ăia acolo? Pe noi ne-ar putea da în judecată – și au fost cazuri, că omul zice că vrea să desfășoare activitate comercială, iar noi trebuie să sprijinim mediul privat, așa scrie în legea noastră – dacă el are toate documentele în spate, inclusiv aviz de la Parc și noi l-am refuzat.”

Să recapitulăm cu dl. Elekes: DRPD n-ar nici o treabă, a dat avize doar când comercianții aveau autorizație de construire (nu uitați, primarul de la Bicaz Chei spune că așa ceva nu a existat niciodată!), pe drumarii brașoveni nu-i interesează nimic dacă li se plătește taxa de drum. Tot din spusele lui, ar exista și avize de la Parc, despre care directorul parcului spune că n-au fost eliberate niciodată! Din două, una, ori dl. Elekes a vorbit fără să fie foarte bine informat, ori Oniga și Barna mint când vine vorba despre aceste documente.

Cum ce spunea purtătorul de cuvânt nu prea bătea cu evidențele, am cerut noi lămuriri și ele au venit fără porția aferentă de cenușă de pus în cap. Zice dl. Elekes în prima fază, probabil cu ochii pe vreun text de lege: ”Nu știu dacă avizul nostru era și cu avizul parcului, am zis bănuiesc că e și cu avizul celor de la parcul național. Avizul nostru nu depinde și de alte avize. Din punctul nostru de vedere, este ca orice alt drum. Dacă trebuie obținute și alte avize, acestea sunt trecute în certificatul de urbanism. Ce s-a cerut la noi a fost aviz pentru autorizația de construire. Că după aia nu s-au dus sau n-au obținut autorizația de construire, nu știu, nu e treaba drumurilor naționale. Pe baza certificatului de urbanism, li se cer niște avize, printre care eu bănuiam că și un aviz de la parc, dacă nu există acest aviz… da, e un mare semn de întrebare… În rest, eu analizez dacă se respectă pentru siguranța circulației. Probabil că acum 20 de ani se respecta, eu nu știu ce-i acolo, nimeni nu știe. Noi îi verificăm și chiar le luăm și o taxă așa cum am zis. Ei trebuie să stea la 1,5 metri de drum, asta e singura condiție pe care o punem. Cel puțin construcțiile sigur respectă cerința, că se întind ei cu marfa până în drum, este altă poveste. Noi nu suntem organ de control, noi suntem administratori de drum, putem sesiza poliția, să ia măsuri, dar nu știu, nu cred, n-am știință despre astfel de sesizări. V-am mai spus, cel puțin în ultimii doi ani, dacă el plătește acea taxă de utilizare zonă drum până la sfârșitul anului, eu n-am de ce să-l mai verific”.

Faza a doua arată că e bine să pregătești un răspuns, chiar și când consideri că ești foarte bine informat. „Modificările legislative la noi au intervenit în 2018 (n.n. – deci nu acum doi ani!!!). De atunci și până acum ei nici măcar acele taxe nu le-au plătit, pentru că nu mai sunt obligați. (sic!) Noi aveam niște norme de aplicare la OG 43 privind administrarea drumurilor care ne reglementau chestia asta, că ei trebuie să vină să se autorizeze anual și să plătească și o taxă. Aceste norme de aplicare au fost abrogate, iar altele nu au intrat în vigoare. Atunci noi ne luăm după litera legii, care spune că odată emise autorizațiile, ele rămân valabile. Deci, eu nu mai am nici un fel de relație cu acele chioșcuri, nu le-am verificat, nu avem nici un motiv, pentru că ei sunt pe terenul primăriei, până-n buza drumului. În competența drumurilor naționale este doar 1,5 metri de la drum, oricine vrea să facă ceva în fâșiuța asta, trebuie să ne întrebe și pe noi. Noi am autorizat în 1997, mi-au și zis colegii cifra dar am uitat – 90% dintre cei care sunt acolo. Era cu totul altă legislație, dar acele autorizații au rămas cumva valabile și oricum aceste avize, de fapt, stau la baza autorizațiilor de construire care ulterior ar fi trebuit să fie emise de primării”, a tras o concluzie dl. Elekes.

Suntem siguri că, după aceste explicații în cascadă, purtătorul de cuvânt va fi premiat sau promovat. Măcar pentru că a reușit să demonstreze că în instituție este un haos total din acest punct de vedere și nimeni nu și-a pus problema legalității activității din zonă, pe motiv că pe ei nu-i interesează decât 1,5 metri de la marginea drumului. 

Garda Națională de Mediu cere intrarea în legalitate

Ce nu au făcut cele trei instituții amintite înainte încearcă să rezolve Garda Națională de Mediu. În proiectul de hotărâre din iulie 2022 al Consiliului Local Bicaz Chei, cel prin care se renunță la închirierea de teren pentru comercianți, este invocată o adresă a Gărzii din septembrie 2021. De ce a trecut așa de mult timp de la adresă până la promovarea hotărârii știu cei din primărie. Noi să consemnăm că cei de la Gardă nu s-au oprit doar la a constata, ei au trimis și o sesizare către Inspectoratul Județean de Poliție Neamț.

Potrivit purtătorului de cuvânt al instituției, subinspector Ramona Ciofu, ”la nivelul Serviciului de Ordine Publică, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Neamț, se află în lucru mai multe dosare penale, sub supravegherea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, în care se efectuează cercetări cu privire la săvârșirea de infracțiuni prevăzute de O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.” Ar fi vorba despre 31 de dosare și va fi interesant de văzut cum vor fi ele soluționate, în sensul că vor fi sancționați doar cei care au desfășurat activități comerciale sau și cei care au permis ca acest lucru să se întâmple, ignorând legea și obligațiile pe care le avea fiecare instituție în parte. Cât de vinovată este o persoană care desfășoară o activitate economică pe un teren închiriat în acest scop și cât de vinovați sunt cei care au înlesnit acest lucru? În plus, acum vreo săptămână, Garda Județeană de Mediu a fost sesizată că există 4 puncte în care se desfășoară activități de alimentație publică și care ar afecta mediul în privința apelor reziduale.

Soluții și vinovății

Soluția identificată de toată lumea ar fi ca aceste chioșcuri și tarabe să fie relocate la intrarea în Cheile Bicazului, în zone neafectate de căderea pietrelor. Evident că ar fi doar o soluție care să reglementeze activitatea comercială din Chei, deoarece rămâne problema turiștilor, așa cum corect a punctat purtătorul de cuvânt al DRDP: „Și dacă vor fi mutați în altă parte, ce am rezolvat?! Fiindcă oamenii tot se vor opri să facă poze și pietre tot vor putea să cadă. În locul unde a avut loc ultimul incident, lângă acea toaletă publică, nici nu există loc de parcare – chiar vreau să se înțeleagă asta”. Aici clar va exista o problemă, multă lume coboară cheile pe jos, vin autocare cu turiști, care vor să coboare, să facă fotografii, să se bucure de peisaj.

Există soluții? DRDP zice că a făcut ce a putut. ”Noi astă primăvară am făcut, așa cum facem o dată la doi-trei ani, o acțiune de rănguire în zona respectivă, adică am angajat alpiniști utilitari, care se urcă pe stânci și elimină toate stâncile și bolovanii care tind să pice. Am făcut asta pe Chei anul acesta, dar ce putem face mai mult de atât? Fiind și arie protejată, nici nu poți să intervii foarte dur, îmi sare Parcul în cap”, zice cumva pe bună dreptate Robert Elekes.

Directorul Parcului, Heghy Barna a căutat soluții: ”În astfel de accidente, poate dacă DN ar fi propus niște plase, dar ce fel de plase pot fi puse pe niște pereți verticali de 300 de metri?! Ne-am consultat și cu Salvamont Neamț și Harghita, inclusiv cu Raul Papalicef, care ar fi fost soluția. Dar ei zic că practic, în fiecare an, ar trebui să închidă Cheile Bicazului două-trei luni și să vină cu sute de salvamontiști, să urce pe pereții ăștia și să miște fiecare piatră. E o muncă sisifică!”.

Probabil că amenajarea unor locuri de campare protejate cu plase, unde configurația terenului o permite, ar fi soluția cea mai la îndemână.

În privința vinovaților, lucrurile sunt destul de clare. Primăria Bicaz Chei are o parte importantă de vină pentru că a închiriat terenuri în acea zonă, după ce Parcul Național a spus că acolo nu se pot desfășura activități comerciale, chiar Parcul pentru că nu a sesizat Polița să intervină pentru respectarea legalității, DRDP Brașov la fel. Nu intrăm aici în zona implicațiilor penale, dar în mod cert ele există. Vinovați sunt și comercianții care au continuat să-și desfășoare activitatea fără autorizație, în speranța că nimeni nu-i va deranja. Oricum, dintre toți, ei sunt cel mai puțin vinovați și singurii care s-au gândit și la turiști, pe banii lor au instalat o toaletă ecologică atât de necesară și când vin autoritățile statului în control.

Valentin BĂLĂNESCU, Cristina IORDACHE