După premiera de acum un an, în Grecia, unde 142 de pompieri din România, 12 dintre aceștia din Neamț, au uimit poporul grec prin curajul și dedicarea lor, la sfârșitul acestei veri, pe 12 august, 77 de militari din cadrul IGSU s-au oferit voluntari pentru stingerea incendiilor de pădure din Franța. În momentul în care pompierii nemțeni plecau aeropurtat în Franța, în regiunea de sud-vest fuseseră distruse peste 7.400 de hectare și peste 10.000 de persoane erau deja evacuate din propriile locuințe. În această misiune din Franța a fost constituit un modul internațional de intervenție, pe lângă cei peste 1.000 de pompieri francezi și voluntari, în lupta cu flăcările venind în ajutor pompieri militari cu autospeciale dedicate acestui tip de incendii de pădure, nu numai din România, dar și din Germania, Polonia, Grecia și Suedia.
Din Neamț și singurii din Regiunea de Nord-Est a țării au plecat spre Franța 10 pompieri: locotenent-colonel Mihail Bogdan Burdulea, prim-adjunctul inspectorului șef la ISU Neamț, locotenent-colonel Ionuț Cristian Manole, șeful Serviciului Logistic, plutonier major Dragoș-Ionuț Popa și sergent major Alexandru-Constantin Mihalache, ambii conducători auto, plutonier adjutant Cristian Moga, plutonier Andrei Dumitru Bălușescu, sergent major Alexandru Ojică, plutonier major Ionuț Săndulache, plutonier major Petru-Dumitru Ungureanu și sergent major Robert-Vasile Croitoriu, ultimii fiind servanți.
“A fost o onoare, mi-am dorit foarte mult”
Sunt cuvintele cu care descrie ceea ce a simțit atunci când a fost anunțat că va pleca spre Franța, locotenent-colonel Mihail Bogdan Burdulea, cel care avea să fie secundul sau locțiitorul comandantului de modul internațional, având atribuții similare. În luna iulie, reprezentanții IGSU l-au contactat pentru a-l anunța că el, împreună cu alți nouă colegi, face parte din rezervele pentru Misiunea din Grecia, care reprezenta un sfert din capacitatea modulului clasic. În momentul în care au apărut marile incendii de pădure din Franța oamenii care făceau parte din această rezervă au fost contactați pentru a merge acolo. Ajunși la destinație, li s-a arătat un câmp verde și li s-a spus că acolo vor campa. Mai târziu au primit și corturi de campanie, vechile corturi verzi, de prin 1989, paturi pliante, saci de dormit, hrană rece. Și au avut ocazia să vadă cum prinde viață o bază operațională internațională pe un teren viran. Disciplinat, ca un adevărat militar, Bogdan Burdulea împarte activitățile în trei mari categorii: cele din baza operațională pentru pregătirea intervențiilor, unde se făceau antrenamente, exerciții, cele din teren, intervențiile propriu-zise și experiența acumulată prin vizitele în unitățile franceze și relaționarea cu pompierii francezi sau de alte naționalități. A fost pentru prima dată când a fost martor și participant activ la operaționalizarea unei baze, în câmp deschis, cu foarte puține utilități. Principalul obiectiv al militarilor români în cadrul misiunii internaționale era identificarea și lichidarea focarelor ascunse, precum și menținerea unor zone de protecție în localitățile cuprinse în zona incendiată.
“A fost destul de dificil pentru că specificul zonei, în Departamentul Gironde situat în sud-vestul Franței, acolo unde ne-am desfășurat noi intervențiile, făcea totul mult mai greu: vegetația era destul de ușor inflamabilă, pini cu rășini, temperaturile ridicate, umiditatea scăzută, vântul, precum și presiunea atmosferică, cei patru indicatori ne-au pus mari probleme, nu numai nouă, ci tuturor participanților. Tipul incendiului a fost unul combinat, în sensul că aveam un incendiu subteran, undeva la adâncimi de 80 de centimetri, poate chiar un metru, ceea ce nu o să găsim în țara noastră, solul foarte nisipos cu rădăcini foarte ușor inflamabile, un incendiu de litieră și unul de coronament, așadar vorbim despre o combinație de trei tipuri de incendii. Vântul care, în orice moment, putea să schimbe frontul flăcării și putea pune în pericol personalul de intervenție. Un alt pericol l-au reprezentat arborii arși în totalitate sau parțial care se puteau oricând prăbuși. Personalul a fost foarte bine instruit și din acest motiv nu am avut astfel de evenimente nedorite”, povestește domnul Burdulea.
Alimentarea autospecialelor destinate exclusiv stingerii fondului forestier, de diferite capacități, cea mai mare fiind de 12.000 de litri, era o altă grijă a pompierilor nemțeni. Zonele incendiate nu semănau deloc cu relieful din țara noastră, iar pinii deși, care sunt plantați pentru exploatarea industrială, făceau și mai grele intervențiile. Autospecialele francezilor puteau să se strecoare printre aceste rânduri de pini și să ajungă exact în perimetrul în care trebuia intervenit, aceasta fiind marea deosebire față de autospecialele din dotarea alor noștri. Vizitele și schimbul de experiență, cu ajutorul ofițerului de legătură Benoit Isnner și ale celuilalt ofițer de legătură Luis Zingarelli, un francez de origine italiană, au întregit filmul experienței din Franţa.
“Era ca într-un film de Hitchcock, totul era gri și copacii păreau niște scheleți!”
Pentru Ionuț Manole, șeful cu logistica, aceasta este descrierea plastică a ceea ce i s-a înfățișat la prima ieșire pe teren, la o intervenție în Franța.
“A fost o provocare. Provocare pe partea logistică, pe care am coordonat-o eu, în sensul că, de la plecare, am fost pe fugă ca să spun așa, pentru că a trebuit să ajungem într-un timp foarte scurt, ca să participăm la acțiunile de intervenție acolo. Suntem singura echipă care a fost aeropurtată din întregul modul. Am avut parte de tot sprijinul colegilor francezi, care ne-au ajutat să ne instalăm și care ne-au fost alături pe perioada celor 10 zile cât am participat la acțiunile de stingere. A fost ceva inedit, mă bucur că am făcut parte din această echipă. Echipa României a fost foarte bine văzută în rândul colegilor francezi. Am dat dovadă de profesionalism cu toții și acest lucru s-a văzut și prin faptul că autoritățile și cei din Comisia de protecție civilă ne-au lăudat, ne-au ridicat în slăvi ca să zic așa. Noi cum am ajuns acolo am spus că vrem să mergem în teren, la intervenții. Ei ne-au spus că trebuie să ne odihnim, că venim de departe, dar noi am insistat și atunci nu au mai avut încotro și colegii au primit datele necesare și au mers imediat în teren”, povestește, încă vădit emoționat, Ionuț Manole.
Intervențiile la care au participat au avut loc în Parcul natural regional Landes de Gascogne, situat în regiunea de sud-vest a țării, dar și în zona Chapelle Saint Blaise, la sud de Bordeaux. Populația franceză din zonele afectate de incendii de pădure a fost nevoită să-și abandoneze locuințele, cu tot ce aveau, inclusiv animalele, astfel că nu de puține ori, pompierilor români le-a fost dat să se întâlnească cu aceste animale, pe unele le-au hrănit sau adăpat. Cel mai tânăr membru al echipei României, sergentul major Alexandru Ojică își amintește, acum amuzat, momentul în care un coleg a avut o întâlnire mai puțin prietenoasă cu un porc al unui localnic, care s-a simțit amenințat, dar care, în final s-a speriat și-a fugit. De numai un an și jumătate în rândul salvatorilor ISU, Alexandru a vrut foarte mult să participe la această misiune. Absovent de școală militară, experiențele lui anterioare ca servant în incendii forestiere au fost la incendiul de pe dealul Pietricica și un incendiu de vegetație mai de amploare din Dămuc. Dar toți colegii știu că se pot baza pe el, oricând, ca partener de nădejde în mâinile căruia îți poți pune viața în anumite situații.
Simfonia aplauzelor și zâmbetele copiilor
Cele mai emoționante momente erau cele în care pompierii români se întâlneau cu localnicii, mai ales cu copii. Oamenii se opreau, îi salutau și le mulțumeau, unii scoteau mâinile pe geamurile mașinilor și îi aplaudau. Treptat, toate aceste întâlniri au devenit un fel de simfonie a aplauzelor. Copiii erau foarte încântați să-i vadă, chiar și istoviți, plini de praf și funingine, după o zi în care luptaseră ore întregi cu flăcările, mai ales atunci. Îi întâmpinau cu mesaje și desene inocente pe foi A4. “Merci les Roumains” este mesajul care le-a încălzit inimile tuturor românilor aflați în misiune. Pretutindeni erau întâmpinați de oameni zâmbitori, care îi salutau și le mulțumeau. O hangiță a făcut excepție de la regulă, în sensul că i-a împărtășit Meșterului Manole de la logistică ideea ei despre români, care ar avea așa un fel de clișeu despre francezi și despre Franța. Cum că ar fi îngâmfați și fanfaroni. Și o astfel de afirmație te poate face să zâmbești și să-ți amintești personajele întruchipate de Luis de Funes. Dar, Manole a convins-o că românii nu judecă atât de pueril și zilele petrecute în Franța de salvatorii români i-au făcut și pe localnici să vadă o altă față a răbdării, curajului și încăpățânării de a lupta chiar și împotriva furiei naturii dezlănțuite.
Dacă li s-ar cere mâine să plece din nou, într-o misiune asemănătoare, toți membrii echipei din Neamț ar răspunde: “Da, categoric, da! Pentru că este o onoare și o datorie de onoare să-ți servești patria și crezul. Datoria noastră este să ajutăm și să salvăm vieți și bunuri. Toți cei care fac parte din ISU Neamț suntem o mare familie”, ne asigură locotenent Irina Popa. Și, peste toate, rămâne imaginea francezului pe jumătate italian, care la despărțire își ștergea lacrimile de steagul României pe care-l ținea strîns în brațe. (Angela CROITORU)
