Cei ce nu au fost la nunta lui Simion, George Simion, ar trebui să știe că Phoenix nu a cântat acolo, ci Nicu Covaci. Clar? Bine. În condițiile în care nu-i nevoie să întrebi o sută de români cu ce se mănâncă liderul AUR, puțin probabil ca domnul Covaci să nu fi avut o părere personală, mai cu seamă că s-a eschivat interogațiilor referitoare la prestația ce trebuia să o aibă în aceeași zi, în același loc, ba chiar și concomitent cu evenimentul faraonic promovat cu asiduitate pe mai toate canalele care puteau difuza așa ceva, preferând să ne vândă sintagma cu contractul și alte detalii oficiale, pe care ulterior le-a făcut de comandă prin derapaje deloc onorante „ligii campionilor“ în care l-am situat după `89. O traducere abruptă a comportamentului domnului Covaci ne duce cu gândul la o reclamă de pastă de dinți, varianta cu usturoi. adică nici nu mănânci, dar nici nu omori țânțarii cu duhoarea incintei bucale, dimpotrivă. Inutil să mai spunem că banii nu au miros. De asemenea, putem afirma pozitiv că domnia sa nu face politică, singura fiind cea în care punea în balanță valorile trupei, de care ne aducem mereu aminte cu dor, pe celălalt taler fiind oarece sume.
Da, mă uit cu ciudă la domnul Covaci pentru că nu voi mai avea ocazia să văd Phoenixul unei generații, cu Kapl, Neuman, Baniciu, Țăndărică. În același timp, mai că sunt de acord cu reacția ultimului: „ …are o vârstă, poate să spună ce vrea“. Numai că și noi aveam o vârstă când le cumpăram albumele pe sub mână sau bilete la concertele indimenticabile și evident sold-out. Oare am fost un fel de 10000 de țărani pentru care au cântat în virtutea unui contract?
Pe de altă parte, să ne înțelegem, liderul AUR are la căpătâi valori naționale bine structurate și nu chiar în dorul lelii, ca să dea bine. De ce s-a eschivat domnul Covaci? Îi era rușine să afirme – voi cânta pentru un român, în fața a încă zece mii? A? Pentru că mai sunt artiști iconici ai patriei care au prestat pentru diverse formațiuni politice și a fost foarte limpede: au venit, au cântat, au luat banu` și au plecat. N-au dat-o pe după vișin, n-au jignit pe nimeni. E o realitate. Artiștii sunt oameni ce trebuie să trăiască, iar adevărații artiști nu aleargă după bani, ci invers. Și pentru asta, aduc mereu ceva nou, scot albume, le promovează, fac turnee, sunt invitați. Nu-i așa? Ați fi dispuși să dați … să zicem 100 de lei să-l vedeți pe Baniciu? … pe Vintilă? … pe Alifantis? Aș pune pariu că unii dintre noi sunt atât de egoiști, că ar scoate din bugetul personal un zece mii de euro pentru o seară absolut formidabilă în compania unui cantautor valoros. Și nu ca să moară dujmanii, ci ca să bucure ce are în jur. Și aici mă gândesc la un proprietar de fabrică care an de an invita oameni cu chitara pentru a hrăni sufletele celor ce munceau pentru el, dar și pe al său. Fără tam-tam, fără afișe, fără nimic. El asigura și transportul.
Și acum apar celebri „dacă”. Primul îl privește pe Simion, care dacă n-ar fi trâmbițat în tot eterul și văzduhul că la nunta sa vine Phoenix, era de bon ton. Al doilea merge la Covaci. Dacă ar fi refuzat, putea primi câteva invitații să-și scoată banii, pentru că, repet, și artiștii sunt oameni și alte partide au bani.
Garantat voi mai asculta Phoenix, pentru că mereu descopăr ceva nou, dar mă voi abține să-i văd în actuala formulă. Chiar simt o jenă.
Pe mai încolo.
GD PATRAUCEAN
FOTO: g4media.ro
