Pasiunea pentru călărie și ambiția au făcut ca Alexandra Jucan, de 16 ani, din Piatra-Neamț, să reușească în numai doi ani o performanță notabilă în competițiile ecvestre: 11 participări cu 17 locuri I și câte o clasare pe locurile 3, 4 și 5. Nu a fost ușor, pentru că acest sport înseamnă multă muncă pentru ca echipajul călăreț-cal să se armonizeze și să se concentreze în momentele esențiale. Pentru Andra, cum îi spun apropiații, conjuctura a fost de partea ei. În plus, ea nu este obișnuită să renunțe. Un parcurs de doar 2 ani, început la 14 ani, o vârstă cam mare pentru a atinge performanța, spun cunoscătorii, nu poate fi încununat cu succes decât cu muncă și seriozitate. Cu atât mai mult cu cât atunci când a început, Andra era în clasa a VIII-a și se pregătea de evaluare națională. A fost admisă cu brio la clasa de mate-info, engleză intensiv, la Colegiul Național „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț, după opt ani la Școala Gimnazială nr. 3 pe care a absolvit-o cu premiul I și coroniță la finele clasei a VIII-a.
Curaj cu Navaro
Primul său contact cu sportul ecvestru a fost la vârsta de 10 ani, când i s-a spus să mai aștepte, un pic, să crească. La distanță de 4 ani de acel moment, inspirată și de Ilinca Paraschiv, și-a urmat visul.
„Prietena mea cea mai bună practica acest sport, exista o bază nouă, la Cut, ține de Asociația La sălcii și mi-am dorit și eu. Pe la 10 ani am mai încercat să mă apuc de călărie, la Baza Hipică, dar mi s-a spus că sunt prea mică, și ca vârstă, și ca înălțime. Într-un fel, am suferit, dar și tata a spus să mai așteptăm. La acea vârstă riscam să-mi afectez coloana, pentru că durează să ajungi la echilibru în șa. Dorința nu mi s-a atenuat, ba dimpotrivă. Acum, înțeleg refuzul de atunci. Echitația e un sport mult mai complex decât pare. Și pentru mine, e o pasiune! Majoritatea îmi spun că nu fac decât să stau în șa. Doar că sunt foarte multe tehnici și pași de urmat până acolo”, povestește Andra, continuând cu ce a însemnat pentru ea și partea de muncă. „La început, ți se dau niște cai experimentați, de la care înveți, ajutat de instructor. Primul meu cal avea 17 ani, Navaro – un pur sânge englezesc, negru ca bezna nopții. Am învățat cum să am echilibru în șa, cum să pornesc la trap, la galop, să controlez calul, să fac stânga-dreapta. Apoi am continuat cu săriturile, întâi un x micuț de sub 50 de centimetri și care m-a entuziasmat mult. Mă credeam mare călăreață, mare sportivă! Eram așa de mândră de mine, că am spus tuturor. Pentru cal, practic n-a fost o săritură, el efectiv a pășit peste, dar pentru mine a fost… uau! Până acolo, am muncit mult la antrenamente, mai ales la început, când jumătatea de oră de antrenament părea o oră. Era obositor acel efort de a struni calul din picioare, se folosesc mult gambele, trebuie să strângi în continuu cu gambele. O parte din comenzi se dau din călcâie – pentru galop, trap”.
Când și-a dat seama că are nevoie de Navaro, i-a rugat pe părinți, Andreea și Adrian Jucan, să-l cumpere. Era un cal obișnuit cu performanța, de la care Andra avea ce învăța.
„Am continuat antrenamentele cu Navaro, pe care mi l-au și cumpărat părinții. Aveam nevoie de el pentru competiții. Bine, puteam să închiriez, dar a fost un cal extrem de bun, a câștigat balcaniada, iar la prima mea competiție, anul trecut, în mai, de la Prejmer, am câștigat 3 locuri I cu Navaro, la proba de încurajare și la proba debutanți. M-am atașat foarte mult de el, mi-a dat siguranță, după doar 7 luni de antrenamente am obținut rezultate atât de bune la prima competiție! Începusem prin iarnă și la primul concurs toată lumea îmi spunea că n-o să pot izbândi. Erau antrenori din țară care ziceau că n-am cum și că o să mă demoralizez. Chiar jurata competiției s-a mirat, că e prea devreme. Pe mine, însă, toate acestea m-au ambiționat și le-am arătat celor care n-au avut încredere că pot reuși. Atitudinea antrenorului meu a fost importantă, el mi-a tot repetat tot timpul că sunt pregătită de concurs și așa a fost”.
După începutul surprinzător, Andra a continuat cu și mai multă motivație. De la două antrenamente a câte jumătate de oră pe săptămână, a ajuns la 4 antrenamente pe săptămână. Pe lângă muncă multă, ea are și un alt avantaj care a ajutat-o să doboare barierele într-un timp așa scurt.
„Eu mă consider un observator foarte bun. Stăteam pe lângă cai, mă uitam la antrenorul meu și vedeam exact ce face. Prietena mea mereu mă urmărea și mă corecta. Pot spune că am avut doi oameni foarte apropiați, de la care am învățat mult și care m-au sprijinit să evoluez. M-am și documentat foarte mult din cărți, filme. Cred că a fost și o dorință a mea de a compensa anii de așteptare, pentru că se spune că e un sport pe care e bine să-l începi pe la 10-11 ani, or eu aveam 14 ani și îmi doream tare mult să progresez, să merg în competiții. Vreau să fac performanță. Apoi, am trecut la antrenamente de o oră, însă eram în clasa a VIII-a, aveam și pregătire pentru evaluarea națională, așa că a trebuit să mă organizez foarte bine să mă pot împărți între școală și pasiunea mea. Aveam două pregătiri într-o zi, ca să pot merge în rest la antrenamente. Am participat la concursuri aproape în fiecare lună. Dar am un dezavantaj: nu pot participa la concursurile categoriei mele de vârstă, fiindcă m-am apucat târziu de sport și colegii mei sunt mult mai sus, momentan”.
Drumul spre performanță
Extrem de ambițioasă, Andra nu s-a lăsat intimidată de conjunctură și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să recupereze, indiferent de obstacole.
„Participarea mea la competiții în acești doi ani, la care am obținut de cele mai multe ori locul I, m-a ajutat foarte mult să cresc. Mai puțin la săritura peste obstacole, e destul de greu. Rolul călărețului este de a aduce calul în poziția perfectă pentru a sări și cu cât cresc obstacolele e mai dificil și pentru că îi e mai greu calului să te protejeze în caz de accident. Responsabilitatea e a călărețului, care trebuie să vadă clar distanța. Eu, momentan, nu sunt nici pregătită să sar mai sus și nici nu am cal. Navaro putea sări maxim un metru, l-am cumpărat și pentru că era un cal bun pentru progresul meu. În august anul trecut am participat la prima mea probă de 1 metru, de la Târgu Neamț. În prima zi, calul mi s-a oprit la două obstacole: la primul și la al patrulea, așa că am fost eliminată. A fost și vina mea, calul simte frica, nesiguranța, i le transmiți. În acea zi, 5 persoane au venit la mine și mi-au zis că nu-s pregătită, că pot strica calul. M-au demoralizat… Dar ziua următoare antrenorul m-a susținut să intru la proba de 1 metru, am participat și am reușit, fără greșeală! A contat foarte mult, chiar dacă n-am urcat pe podium, fiindcă am depășit acel prag psihologic”.
Încredere cu Randi
A fost ultima competiție alături de Navaro, de care a trebuit să se despartă. Cu noul ei cal, o iapă albă, are șanse să atingă performanța dorită.
„După Târgu Neamț am aflat că Navaro are probleme la spate și la picioare. Avea 17 ani, era bătrân, așa că l-am pensionat, oarecum: face antrenamente La sălcii cu începătorii, cu copiii care au probleme de sănătate și fac această terapie. În septembrie mi-am luat alt cal – Randi, un cal de sport unguresc. Prețurile diferă mult, în general: de la 10.000 euro și până la 100.000 euro, adică asta e suma cu care a fost vândut acum două luni cel mai bun cal din România, care a sărit 2,16 metri. Randi mi-a plăcut, e ca mine: e tânără, are 8 ani, sărise doar 80 cm înainte s-o iau, în nici un an am ajuns la 1,10 cm și în luna mai, anul acesta, la Călărași, am câștigat primul loc I la categoria amatori 2. Evoluăm împreună și ne pregătim pentru a concura anul viitor la categoria mea de vârstă. M-am atașat de ea, facem o echipă bună. E o iapă albă, imaculată până se tăvălește prin balegă”.
Călăria e un sport elegant și pasiunea Andrei a transformat-o într-o tânără mai responsabilă, având în vedere că mai are doi frați mai mici. Dar și răbdătoare, capabilă să-și controleze stresul și nerăbdarea iepei. Antrenamentul înseamnă cam două ore și începe cu pregătirea calului. Andra o spală pe Randi cu un șampon special pentru cai albi, dar mai întâi o perie de praf, apoi o țesală, îi piaptănă coama și coada. La coadă se acordă o atenție specială: se folosește un ulei pentru descâlcit, orice fir de păr este prețios numai și fiindcă crește în 2-3 ani. Coama este tunsă constant, ca părul să nu încurce calul și călărețul. După cele 10 minute acordate curățării corpului, urmează copitele: cu un curățător scoate murdăria, iar la final aplică un lac cu rol de protecție și de creștere. După 15-20 de minute, calul este pregătit de echipare: valtrap (păturică), blănița care protejează călărețul la aterizări, dar și calul, șaua, chinga, martingala care ține șeaua de gâtul calului să nu alunece pe spinare, frâul cu zăbala și dârlogii, jambierii și cositorii care protejează gleznele picioarelor. Abia acum încep exercițiile, iar la final plimbările de relaxare și revenirea în boxă. Curățarea echipamentului este un ultim moment petrecut de Andra aproape de coechipier și prilej de sudare a relației, atât de importantă în performanță.
Cristina IORDACHE
