România, luni, 7 noiembrie 2022, ora 13:13. Transelectrica anunţă în timp real un consum de energie electrică de 6.760 MW, la o producţie de 6.118 MW. Diferenţa de 642 MW e din import. Ceva banal. Oricum, preocuparea legitimă a românului mediu statistic față de ce se întâmplă pe partea de energie electrică, în Sistemul Energetic Național a fost în asemenea hal de deturnată, de manipulată că te apucă groaza. Structura producției interne și variațiile acesteia, de pildă, s-au transformat între timp în subiect de mahala. La fel și trâmbițata putere instalată în centrale, de parcă toate capacitățile de producție ar putea fi puse în funcțiune la maxim, simultan și cineva nu vrea. Lumea chibițează în neștire, singura certitudine fiind cea din facturi.
Studiourile televizuinilor au funcționat o vreme ca spațiu de refugiu pentru câțiva cunoscători cinstiți, nu doar pe partea tehnică, ci inclusiv pe complicatul și parșivul teren al reglementărilor naționale și comunitare. Una e să asculți un Petrișor Peiu, un Dumitru Chisăliță, un Gheorghe Piperea, care au și capacitatea de a vorbi pe înțelesul omului, iar alta să te amețească în valuri niște clămpănitori care prestează ca după un plan de acțiune bine pus la punct. Clămpănitori dominanți sunt unii de-ăștia care se autointitulează politicieni, apoi guriștii și guristele de pe la asociații pompoase ale producătorilor sau furnizorilor de energie electrică, toți sub oblăduirea gurnaliștilor și gurnalistelor de serviciu. Cei și cele din urmă nu au noțiuni elementare în legătură cu subiectul. Ca de-un exemplu, dau vârtos din gură despre Sistemul Energetic/Electroenergetic Național (SEN), dar nu dovedesc c-ar știi ce-i „ăla”. Iar asta din simplul motiv că, pe lângă instalațiile interconectate prin care se realizează producerea, transportul și distribuția, sistemul cuprinde și utilizarea energiei electrice.
România, luni, 7 noiembrie 2022, la ceas târziu de noapte. Portalurile și fluxurile de știri dau cam aceeași veste, sub titluri în genul „România nu va mai închide complexuri energetice pe huilă și lignit, ci le va trece în rezervă tehnică”. Din moment ce informațiile provin de la două comisii reunite ale Camerei Deputaților, care au adoptat modificări ale unei ordonanțe de urgență, e pierdere de timp să întrebi ce înțeleg (și) aleșii prin „rezervă tehnică”. Ordonanța cu pricina e una teribil de vestită – are numărul 108, a lovit România pe 30 iunie a.c. și privește decarbonizarea sectorului energetic. Poate n-o să credeți, în locul Ministrului afacerilor interne e contrasemnată de secretarul de stat Raed Arafat.
Când parcurgi modificările trimise spre votul plenului camerei, începi să simți pălitura. Una dedicată masei crescânde de chibiți. În ordonanță, articolul-cheie e cel cu numărul 4. Primul alineat începe așa: „Capacitățile de producere a energiei electrice pe bază de lignit și huilă rămase în funcțiune la 31 decembrie 2021 se retrag din exploatare și se vor închide sau conserva, după caz (…)”. După caz, da, expresie care a nenorocit echivalentul a vagoane de legi și alte reglementări…
Din vești, aflăm (sau reaflăm, în altă configurație) cum că România trebuie să închidă, până în 2025, nu mai puțin de de 3.780 MW din capacitatea energetică pe huilă și cărbune. Diferența până la 4.920 MW e lungită până-n 2032. Marea minune e că se renunță la nominalizarea unităților de producție, de parcă ar mai conta.
În continuare se bat câmpii cu 8 noi parcuri fotovoltaice de 735 MW (până în 2024) și niște grupuri pe gaze naturale (1.325 MW însumat) numai bune să treacă pe hidrogen, neapărat cu punere în funcțiune în 2026. Bine că alte țări afiliate la Înalta Curte de Apus de la Bruxelles, în frunte cu Germania, redeschid de urgență grupurile energetice pe cărbune, își bagă ceva în decarbonizare și nu-și bat capul cu reactoarele nucleare modulare mici made in USA, alea pe care nu le-a văzut nimeni, dar România aruncă bani pe ele cu maximă generozitate, la fel ca pe niște instalații militare cu aceeași proveniență, plătite integral și netrimise nici astăzi de către partenerul strategic la granița strategică a NATO.
Este tentantă în acest moment o glisare a abordării spre câte se compun aiurea, în totală necunoștință de cauză, pe seama reglementării tardive a pieței de energie electrică. Hidroelectrica, prin vocea boss-ului Bogdan Nicolae Badea, aproape că își caută cu lumânarea locul fruntaș pus pe coliva retehnologizării CHE Stejaru, dacă nu și pe alte seturi colivă-lumânare. Cum nu prea mai au ce energie electrică vinde în piață, în afară de obligațiile tehnologice de SEN, promisa dezvoltare a cazului Hidroelectrica urmează în scurt timp. Desigur, punând cuvenitul accent pe Templeton, cei cu Fondul Proprietatea. Dacă tot am pomenit acest „monstru” politic și ocult internațional, e un bun moment pentru a recupera, într-o paranteză generoasă, câteva din spusele distinsului profesor universitar Iulian Iancu, profesionist nemțean într-ale Energiei, acum vicepreședinte la ANRE, consemnate într-un interviu de colecție publicat – atenție, în septembrie 2021! – de Mesagerul de Neamț, cu titlul „Criza din Energie sau Statul român împotriva românilor”:
■ În cazul Hidroelectrica, dacă acționarul majoritar nu ține seama de poziția Fondului, este dat în judecată. Fondul a dat în judecată pe capete, companie după companie, începând de la Portul Constanța până la Hidroelectrica, în momentul în care le-au fost atinse interesele lor de a maximiza profitul și a-l scoate din companie. Deci, au dat în judecată statul român.
■ La noi se închide, fără precedent istoric, capacitatea de producție de la Deva (Centrala Termoelectrică de la Mintia – n.a.). Pierdem 10% din producția de energie electrică a României, fără să avem ceva pus în loc. Intrăm într-o criză de energie și o creștere absurdă a prețurilor. Polonia a zis că, indiferent ce li se spune, sunt hotărâți să valorifice în continuare resursa de cărbune pentru energie până o să aibă o alternativă sigură. Sunt curios cum se va termina acest conflict al Poloniei cu UE pentru că văd că vor să le dea amendă de circa 500.000 euro pe zi.
Pentru corectitudine, ca victime ce suntem toți ale asasinatului energo-economic împotriva României, sărind ușor peste ce se administrează politico-mediatic, vine ca datorie ca publicul larg să afle ce nu i se spune nici la această oră. Căci multe se pun pe seama Uniunii Europene și nu e așa.
Se amintesc rareori spre deloc de două principii fundamentale ce trebuie respectate în exercitarea competențelor Uniunii. E vorba despre principiul subsidiarității și principiul proporționalității. Temeiul juridic se regăsește în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). După cum explică surse perfect oficiale, în domeniile care nu țin de competența exclusivă a UE, principiul subsidiarității prevede protejarea capacității de decizie și de acțiune a statelor membre și legitimează intervenția Uniunii în cazul în care obiectivele unei acțiuni nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, „datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate”. Scopul includerii principiului subsidiarității în tratatele europene este, de asemenea, ca aceste competențe să fie exercitate cât mai aproape de cetățeni, în conformitate cu un alt principiu, anume al proximității, prevăzut tot în TUE.
Fără a intra în foarte multe detalii, iată domeniile în care UE are competențe exclusive:
- uniunea vamală;
- stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
- politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
- conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
- politica comercială comună.
Există și competențe partajate cu statele membre care se aplică în următoarele domenii principale:
- piața internă;
- politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
- coeziunea economică, socială și teritorială;
- agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;
- mediul;
- protecția consumatorului;
- transporturile;
- rețelele transeuropene;
- energia;
- spațiul de libertate, securitate și justiție;
- obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în TUE.
Tema cu competențele partajate este mai amplă, dar ce e util s-a reținut de la punctele (e) și (i). Foarte important de marcat este că o competență partajată înseamnă că atât UE, cât şi statele sale membre, pot adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în domeniile vizate. Totuşi, statele membre pot face acest lucru doar în situaţiile în care UE nu şi-a exercitat competenţa sau a încetat, în mod explicit, să o facă. Mai mult, dacă a făcut-o și a făcut-o prost sau tulburările produse într-un stat membru sunt grave, absolut nimic nu împiedică un stat ca în anumite condiții și pe anumite durate de timp să se protejeze. La limită, dacă ne referim la o vestită directivă ce a dat frâu liber intermediarilor/samsarilor de energie, există căi de a contesta respectivul act în instanțele Uniunii. Cine nu crede că te poți judeca cu UE – și chiar o poți înfrânge! – să îl caute pe românul Gheorghe Piperea.
Dintr-o dată se vede cum puteam reveni lejer la reglementarea pieței de energie, cu timp înainte, cum puteam da drumul la exploatările miniere. Nu ne oprea nimeni să pornim în forță grupurile energetice pe cărbune, să finalizăm hidrocentralele blocate de ecoteroriști sau de intervenția unui ministru UDMR plantat strategic la Ministerul Mediului. Și astea fără a aștepta minuni de la Bruxelles, de genul lichidării escrocheriei cu certificatele pentru emisiile de dioxid de carbon, adică moartea energeticii clasice și a industriei. Tot escrocherie a fost și dezmățul cu certificatele verzi puse la noi, cu mulți ani în urmă, la baza expansiunii cu moriști eoliene și ferme solare, expansiune denunțată în mod exemplar de Remus Borza, eroul insolvenței de la Hidroelectrica, în condițiile în care România atingea „ținta verde” numai din hidrocentrale.
Acum, timpul pare tardiv de întârziat pentru soluții de protejare a interesului național. Fără nicio legătură cu o zicere celebră despre dragoste a lui Marin Preda, dacă energie nu e, nimic nu e!
Viorel COSMA
