…sau ceea ce ar fi trebuit să zguduie din temelii realitatea aburită a arcului carpatic, urmează să se rescrie, anul ăsta, eroul din titlu este ocupat cu Twiter‐ul, pe care l‐a luat cam cu o jumătate întreagă din PIB ‐ul unei țări cumsecade. Asta e realitatea verificabilă. Sunt cifre, înregistrări transparente, astfel că orice civil cu neuronul în dotare poate afla lesne pe ce dau banii fel de fel de bogătani, nu neapărat deștepți, de peste ocean sau de aiurea. Bun.
Fără să vrea, Elon Musk a tras o palmă strașnică presei mioritice, dâmbovițene și de la șes, știrea venirii sale la Bran fiind un fake colosal, asemănător unui 1 Aprilie de început de noiembrie. Și dacă am ajuns la aprilie, nu se poate să nu‐mi aduc aminte de legendarele texte din Opinia Studențească și mai apoi Monitorul, scrise absolut magistral de regretatul Florin Zamfirescu, la umbra unui pahar de vodcă și a unui Chesterfield, care au zăpăcit la propriu publicul. Doamne, ce vremuri!
Într‐un an s‐a făcut o coadă la Casa Pogor din Iași, de jurai că‐i la portocale. Oamenii făceau scandal să li se dea vinul descoperit în beciurile edificiului de arheologi, care neștiind ce să facă cu el s‐au gândit să‐l scoată la vânzare cu 10 lei litru pentru doritori, chilipir curat pentru un vin de o sută și ceva de ani. Ca să nu mai povestim de laboratoarele luate cu asalt după ce s‐a deconspirat contrafacerea cafelei cu fasole vopsită, extrem de greu a fi deosebită de cea originală. Au mai fost cazuri și‐n America cu venirea marțienilor, de unde s‐a lăsat și cu un film dar și cu o operă rock fabuloasă creată de Jeff Wayne ‐ Războiul lumilor ‐ ușor de adus aminte, pentru că era fondul sonor al Drumurilor europene bătute de Aristide Buhoiu. În ceea ce v‐am relatat, publicul s‐a dus după fentă, pe fondul unui sâmbure de credibil, oarecum în concordanță cu o sumă de credințe alimentate de experiență și/ sau context.
Revenind la chestiune, cum ar zice nenea Iancu, la prezumtivul eveniment după fentă sau dus o groază de publicații, radiouri și televiziuni, aflate intr‐o goană continuă după like‐uri și click‐uri, fără a ține cont de minime cerințe de presă, care vrem nu vrem, trebuie respectate. Fake‐ul lansat de un anonim a prins mănușă, numele miliardarului fiind pus în ramă, de parcă ar fi fost salvatorul economiei autohtone, consecutiv achitării cheltuielilor petrecerii de la Bran. Cu camere instalate prin cele mai insolite locuri și cameramani înțepeniți de frig, intimitatea petrecerii cu ștaif de la Castelul Bran n‐a fost tulburată, cei prezenți manifestând o acută durere‐n bască dacă vin sau nu vin Musk și madam Jolie.
Cum era de bun simț, au fost lansate și câteva scuze, dar nu multe, însă cazul va rămâne de manual, mai cu seamă că o bună parte din credibilitatea presei actuale s‐a cam dus de la Bran la vale. Părerea unanimă că nu prea mai există presă se întărește, iată, cu o mostră a diletantismului presei de birou, ceea ce apasă destul de greu pe umerii celor care trăiesc din această meserie și care trebuie să suporte atribuiri gratuite de adjective de la public.
Cu toate astea, în eventualitatea unei veniri a lui Elon Musk, aș paria că una din întrebări ar fi despre sarmale, apoi despre Dracula și mai la urmă dacă a gustat din cârnații de Pleșcoi, țuica de Zalău ori din brânza Mărginimii Sibiului, bineînțeles, asezonate cu sarmale. Pe mai încolo. (GD Patraucean)
