Sechele și schelete de la USL Neamț 2012

La poalele Muntelui Sfânt al Dacilor, anul electoral 2012 a adus combinaţii şi operaţiuni politice greu de închipuit anterior. Punctul culminant l-au constituit alegerile parlamentare din 9 decembrie, câştigate în mod zdrobitor de Uniunea Social-Liberală (USL). Strict prin prisma scorului final, aminteau de triumful FSN în judeţ, la alegerile din 20 mai 1990. Atunci, toţi cei 3 senatori şi 8 din cei 10 deputaţi evoluau sub semnul trandafirului şi zâmbetului circumferenţial iliescian (pentru liniştea noastră). Aproape miraculos se „infiltraseră” un deputat de la PNL (romaşcanul Liviu Bujor) şi unul de la o formaţiune parazit, Partidul Socialist Democratic din România (avocatul pietrean Mihai Hanganu). Nume precum Cristian Rădulescu, Petre Ninosu, George Iulian Stancov sau… Marinel Burduja par din altă istorie. Altă sonoritate au Radu Alexandru Timofte, Sorin Adrian Vornicu, Valeriu Momanu, Stelian Eftemie Ghiţă sau Mihai Emilian Mancaş.

În 2012, USL Neamţ a prezentat 11 candidaturi în cele 8 colegii pentru Camera Deputaţilor şi 3 pentru Senat. Le-am reamintit pe 29 octombrie, cu ocazia comemorării a 10 de la depunerea acestora la Biroul electoral judeţean:

● Vasile Cătălin Drăgușanu – PC – Colegiul 1 Camera Deputaților,

● Vlad Marcoci – PSD – Colegiul 2 Camera Deputaților,

● Liviu Harbuz – PSD – Colegiul 3 Camera Deputaților,

● Liviu Brătescu – PNL – Colegiul 4 Camera Deputaților,

● Ioan Munteanu – PSD – Colegiul 5 Camera Deputaților,

● Dorinel Ursărescu – PNL – Colegiul 6 Camera Deputaților,

● Ionel Arsene – PSD – Colegiul 7 Camera Deputaților,

● Marian Enache – UNPR – Colegiul 8 Camera Deputaților,

● Eugen Țapu Nazare – PNL – Colegiul 1 Senat,

● Ioan Chelaru – PSD – Colegiul 2 Senat,

● Octavian Liviu Bumbu – UNPR – Colegiul 3 Senat.

Liviu Brătescu e singurul care nu a mers în Parlament. Cu toate că se plasase pe locul I în colegiu, cu 46,16% din voturi, mandatul a mers la Elena Udrea (locul II, cu 42,46%), avantajată de sistemul de vot uninominal defect şi ticălos, dar şi de eforturile uriaşe depuse pentru ca Brătescu să nu câştige colegiul prin „tragere directă”, cu peste 50%. Rolul jucat de Laurenţiu Leoreanu, pe atunci primar PDL, a fost unul exemplar de decisiv.

Dar, înainte de exerciţiul politic de toamnă, am avut alegeri locale pe 10 iunie, la care USL s-a confruntat cu o problemă. Problema era întruchipată de candidaţii APEL, adică ai Alianţei Populare Ecologiste Liberale, în versiunea din ianuarie. Coagulată în jurul primarului Gheorghe Ştefan, a început în formula cu PDL, Partidul Ecologist Român şi a ce rămăsese să poarte oficial numele de Partid Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat. La final, cumva pe măsura carcaletului politic completat cu filiala partidului generalului Gabriel Oprea (Uniunea Națională pentru Progresul României), numele se va schimba într-unul pompos: Alianţa Electorală Populară Progresistă Europeană Liberală. Vehiculul politic de conjunctură şi interese avea să genereze două mandate locale speciale, neduse până la capăt din motive diferite. Culiţă Tărâţă (UNPR), ales preşedinte al CJ Neamţ, decedează pe 22 noiembrie 2014, nu înainte de a divorţa politic de Ştefan. Separarea cu strigături de atunci şi parteneriatul lui Ştefan cu Ionel Arsene au consecinţe şi în ziua de azi. Primarul nu termină al treilea mandat ca urmare a cunoscutelor probleme penale, demisia fiind transmisă din arestul preventiv pe 26 martie 2015. Am făcut această parantează doar pentru a sublinia că Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Politice are tradiţii şi resurse puternice, de nestăpânit.

În toamnă, conţinând şi contribuţia Neamţului, USL a cîștigat 395 mandate (122 senatori și 273 deputați) în condițiile în care, prin (d)efectul uninominalului, numărul de parlamentari a crescut de la 470 la… 588 (176 senatori și 412 deputați). Certificatul de naştere al USL, ca alianță parlamentară și preelectorală, data din 5 februarie 2011. Sub bagheta nașului Dan Voiculescu (zis și Crescent, și Varanul) s-au luat cu acte Alianța de Centru-Dreapta (Partidul Național Liberal + Partidul Conservator) și Partidului Social Democrat. Întărită ulterior cu UNPR, partid ce a terfelit și compromis pe termen nedeterminat ideea de interes național, măreața uniune avea să decedeze pe 24 februarie 2014, demonstrând definitiv și irevocabil că speranțele românilor se bazaseră de fapt pe o uriașă înșelăciune politică. Al doilea moment al adevărului a lovit în iulie, sub forma fuziunii dintre dintre PNL și PDL. Nici atunci românii nu s-au prins ce-i așteaptă la prezidențiale și după aceea

După 10 ani, o privire mai apăsată aruncată asupra candidaților USL, carierelor și destinului lor nu rezolvă mare lucru. Însă unele elemente merită subliniate.

Cătălin Drăgușanu era etichetat drept o invenție a Varanului. Aruncat în luptă la locale, total nepregătit, era catalogat în continuare ca uzurpatorul candidatului de drept la primărie, liberalul-liberal Viorel Chirilă. Timpul a lucrat în favoarea lui Drăgușanu. Și în Parlament, și pe urmă s-a dovedit un om echilibrat, de mare bun simț, de onoare. Cu asemenea calități nu ai viitor politic în Neamț. Poate la Bihor. Azi își vede discret de propria afacere. Nu face valuri, nu deranjează. Îl poți întâlni în zona proiectelor interesante de investiții.

Vlad Marcoci rămâne un inegalabil liber-schimbist și un sforar de calibru. Pentru interesul personal a călcat totul în picioare, s-a urcat peste toți. Promitea de mic, de când a rămas strâns agățat în vârful salciei de lângă fostul Sport din centrul orașului și a dobândit porecla Panda. L-au coborât pompierii. Când să fie și Marcoci călcat de ceva, anume de lege pentru infracțiuni de corupție, la braț cu Mugur Cozmanciuc, l-a achitat Înalta Curte. Cu siguranță, Marcoci nu și-a spus ultimul cuvânt în politică. Masoneria nu poate abandona un asemenea personaj. Apropo, și Cozmanciuc e mason, iar la Neamț a ajuns la rugămintea masonului Ludovic Orban adresată fratelui Eugen Țapu. Nu neapărat pentru a face pace în organizația județeană, la vremea păruielilor cu Dorinel Ursărescu, ci pentru că nu mai încăpea la Iași.    

Liviu Harbuz a fost și rămâne o forță. Depinde în slujba cui. Operațiunea aia cu susținerea fostului premier moldovean Iurie Leancă este edificatoare. I s-a reproșat că nu a candidat pe colegiu urban de Piatra-Neamț, făcând schimb cu Marcoci, astfel încât să își pregătească mai ușor drumul spre primărie. A ales colegiul de la Roznov din rațiuni de finanțare a campaniei. Acolo a beneficiat de sprijinul total al lui Culiță Tărâță, care s-a revanșat pentru măcelul electoral de la alegerile peste rând din Colegiul 6, din 2011, după decesul lui Victor Surdu, pierdute în favoarea lui Adrian Rădulescu, decedat și el anul trecut. Celebrul nostru veterinar candidase din partea PSD pentru USL și taman PSD l-a sabotat la marea artă.

Cu învinsul Liviu Brătescu ajungem la Grupul de la Roman. Brătescu și-a primit și își primește recompense sub formă de poziții publice. Gruparea transpartinică de pe Moldova e eficientă, nu lasă pe nimeni în urmă.

Ioan Munteanu este Ioan Munteanu. La alegerile locale din 2000, când a candidat pentru funcția de primar la Piatra-Neamț, din partea Alianței pentru România, i se spunea Mister Hollywood. Parcă se anticipa viitoarea scurtă prestație ca prefect al județului. S-a bucurat de respect și prețuire din partea nemțenilor ca puține alte persoane publice. La el cuvântul era cuvânt, iar asta nu se uită. Problemele cu legea singur și le-a făcut, singur le descurcă. Dacă nu le descurcă alții pentru mult mai mulți.

Dorinel Ursărescu. Mare figură. Uitată figură. A zăbovit prea mult în politică.

Ionel Arsene a evoluat senzațional – de la tipul îndrăgit de toți în 2008, când în același colegiu de Târgu Neamț l-a înfrânt „balaurul” pedelist Marius Rogin, un mason de mare rang și foarte influent, la Mareșalul de județ de azi. Și Arsene a fost depistat în masonerie. În anumite medii se afirmă fără ezitare că o parte dintre problemele lui Liviu Timuș (ultimul director general normal al Teatrului Tineretului, mason și el) s-au tras de la faptul că a povestit în gura mare, cu intonația și mimica adecvate, ce bășcălie făceau frații de Arsene la întâlnirile lor grozav de discrete. Asta spune multe despre stăpânul care a început să se creadă veșnic la putere.

Marian Enache și-a urmat traseul și a ajuns fix unde ne așteptam – în fruntea Curții Constituționale a României. Vă dați seama câte dosare cu excepții de constituționalitate și alte finețuri ale foștilor colegi din politică ajung la Excelența Sa… Da, Excelența Sa fiindcă a îndeplinit într-un mod exemplar o misiune de ambasador extraodinar și plenipotențiar al României. La Chișinău, în perioada 1993-1996. Adică după războiul civil din Transnistria. Multe ar fi de povestit în ideea de a înțelege mai bine spațiul ex-sovietic, însă nimeni-nimeni nu-l întreabă.

Eugen Țapu-Nazare, senator și azi. Prima dragoste politică consemnată e cu țărăniștii. Dacă vreți să vă distrați, întrebați-l despre energie, doar e membru al Comisiei pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale. Altfel, din portofoliul de combinagiu orientat și de calibru, episoadele cu eliberarea PNL Neamț de Cozmanciuc și luarea în brațe a lui Florin Cîțu sunt de referință.

Ioan Chelaru, senatorul Eolian. Indisolubil legat de fenomenul Sorin Ovidiu Vântu, marele său prieten. E încă un personaj care a zăbovit prea mult în politică. Cunoscătorii îi sunt „re-cunoscători” pentru contribuția la promovarea și multiplele înscăunări ale lui Ionel Arsene. Cu Ioan Chelaru am încheiat grupul de la Roman din lista de candidați. 4 din 11. Cam mulți. Spre întregul Grup încă se îndreptă gândurile deloc alese ale pietrenilor și ale unei mari părți a județului pentru crima săvârșită prin mutarea peste noapte a spitalului suport-COVID la Piatra-Neamț. În curând se uită.

Cu Octavian Liviu Bumbu încheiem lista în mod relaxat, ușor pitoresc. E membru fondator al PNL Neamț. Din ianuarie 1990. Când interesele au cerut-o, s-a mișcat eficient. Agricultor adevărat, priceput în meserie, s-a achitat admirabil de toate misiunile încredințate. În mod inexplicabil, continuă să-și autofaulteze prestigiul girând activitatea Clubului Sportiv Ecvestru „Costache Lupu”, care club – în sfârșit! – s-a recunoscut oficial că ocupă abuziv Baza Hipică.

Ehe, asta cu baza, dar și altele punctate mai sus nu s-ar fi întâmplat dacă poporul pașnic nemțean înțelegea la timp să dea buzna în politică, să ocupe partidele.

Viorel COSMA