Din timpuri de mult uitate, noaptea ajunului sărbătorii Sfântului Andrei, se credea că ar fi vrăjită. Și, ca în toate nopțile vrăjite de peste an, oamenii credeau că acum cerurile sunt deschise, animalele grăiesc, spiritele morților se întorc acasă, strigoii hălăduiesc şi se adună în cete, vrăjitoarele au puteri de nestăvilit. Sântandreiul, după cum este cunoscut în Calendarul popular Sf. Ap. Andrei, era considerat „cap de iarnă”, adică cel care aduce iarna. În seara de Sântandrei se punea o crenguță de măr în apă. Se lăsa până la praznicul Sf. Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie. Dacă înflorea, se spunea că anul viitor va fi roditor.
Anul Nou Dacic, conform celor cercetate de către etnologul Ion Ghinoiu, se pare că începea cu „sărbătoarea de „Ovidenie” împreună cu „Filipii de Toamnă”, „Noaptea Strigoilor”, „Sântandrei” şi „Sânnicoară” (Moş Nicolae). Perioada „13 noiembrie-6 decembrie era marcată de evenimente speciale, toate având rostul de înnoire a timpului”. Iar de 2000 de ani, prezența Sf. Apostol Andrei pe teritoriul vechii Dacii a născut numeroase obiceiuri, tradiții și credințe unice pe Pământ.
Cine a fost Sfântul Andrei, „cel întâi chemat”?
Andrei a fost frate al lui Simon Petru, viitorul Apostol, fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Mării Galileii. Amândoi au fost pescari și ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. Participau la predicile Botezătorului în pustiul Iordanului. Sf. Apostol Andrei a fost martor, alături de alţi ucenici, la botezul Domnului şi la cunoscuta convorbire dintre Iisus şi Ioan. Chemarea lui Andrei este relatată de Sf. Ap. şi Evanghelist Matei prin cuvintele: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Sf. Apostol Andrei a primit mucenicia în oraşul Patras din Grecia. Acolo a fost răstignit pe o cruce în formă de X, numită până azi „Crucea Sf. Andrei”. Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârşitul veacului al II-lea d.H., ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie.
Importanța misiunii Sf. Ap. Andrei pentru România
Şirul „sfinților naţionali” cunoscuți, care cuprinde peste 100 de nume, începe cu Sf. Ap. Andrei, cunoscut ca primul apostol care a propovăduit învățăturile Mântuitorului pe pământul Daciei. Acesta, deşi era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoșii noştri geto-daci, şi anume în teritoriile situate pe țărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin). Cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul țării noastre este cea de la Tomis, Constanţa de azi. Episcopul sau episcopii peste care „şi-a pus mâinile” Sf. Ap. Andrei au hirotonit, la rândul lor, alţi episcopi, preoţi sau diaconi pentru noile comunităţi creştine de la Pontul Euxin, pentru a asigura „succesiunea” neîntreruptă a preoţiei, şi care au devenit propovăduitori ai noii credinţe prin predică şi botez, în rândul autohtonilor geto-daci. Nu întâmplător, praznicul Sf. Ap. Andrei este pe 30 noiembrie, iar pe 1 decembrie este Ziua Naţională a României.
Tradiții creștinești de Sf. Apostol Andrei
Sf. Apostol Andrei l-a urmat cu tot sufletul pe Mântuitorul Iisus Hristos, el fiind primul dintre apostoli chemat. De aceea a fost numit „Întâiul chemat”, şi a primit puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor. În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie, dau de pomană pentru sufletele adormiților. După Sfânta Slujbă, sunt serbați cei care poartă numele sfântului ocrotitor al României. În acest an, peste 700.000 de români și românce își serbează onomastica pe 30 noiembrie.
Superstiții ale luptelor duhurilor rele de Sântandrei
Copii, tineri și adulți, ne înfricoșăm voit, vizionând diferite producții de peste ocean, care sunt denumite generic „horror”. Uităm pe zi ce trece de bogăția și frumusețea imaginației strămoșești care ne transmite o mulțime de credințe care depășesc producțiile americane. Lupta dintre aceste duhuri în noaptea magică de Sf. Andrei avea ca motiv o nelămurită neînțelegere între strigoii morți și cei vii. Etnologul T. Pamfile scria: „în Moldova dăinuiește credința că strigoii morți ies din morminte la Sf. Andrei, se întâlnesc la un loc cu strigoii vii, adică cu strigoii oameni și se bat cu cociorbele-lopățica de scos cenușa din sobă, până cântă cocoșii dimineața. Strigoii vii erau cunoscuți a doua zi după zgârieturile ce le aveau pe față”. Cine urmărește genul de filme care înfricoșează, descoperă anumite similitudini cu babele sau oamenii strigoi despre care mai povesteau bunicii noștri. Astfel, înainte de ieși din casă pe horn, se spunea că se „ungeau pe tălpi cu untură. Adeseori strigoii trăgeau și clopotele pe la biserici”. Când strigoii morți nu aveau cu cine să se războiască, se duceau pe la casele oamenilor, unde încercau să sugă sângele celor ce au ghinionul să-i întâlnească. Existau numeroase proceduri de protecție împotriva acestor duhuri rele. Pentru ca duh din acesta să nu se poată apropia de casele oamenilor, era în grija gospodinelor să mănânce usturoiat în această seară, să se ungă pe întreg trupul cu usturoi. În unele sate era considerat suficient să te ungi cu usturoi numai pe frunte, la piept, pe spate și pe la încheieturile trupului. La casă, se ungeau ramele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea să intre sau să se uite în casă, făcându-se semnul crucii.
De dragoste, de Sântandrei
În lumea străbunicelor noastre, căsătoria era o etapă deosebit de importantă pentru fete. Astăzi, ne dorim mai mult să fim remarcați, să primim like-uri, emoticoane plăcute și un număr de vizualizări suficient de mare pe contul personal, dovadă indubitabilă a faptului că „existăm”. Magia rețelelor de socializare de astăzi a înlocuit magia reală a relațiilor de altădată, în care găsirea perechii pentru viață era un obiectiv important pentru tineri, iar divorțul era aproape necunoscut. În lumea relațiilor de dragoste de altădată, credințele, superstițiile, ritualurile înfăptuite de femei cu diferite ocazii, sărbători, aduceau aici și frumusețea lumilor subtile. Fetele făceau „vrăji de ursită”, vrăji de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc, dar și farmece de răutate. În ajunul Sf. Andrei, noaptea, fetele coborau o verighetă şi o lumânare în fântână până în dreptul găleți pentru a vedea chipul oglindit al ursitului. Sau îşi puneau grâu sub pernă pentru a-l visa. Iar dacă nu erau mulţumite de semnele arătate, mergeau la femeile bătrâne pentru a le face farmece de ursită, de pețire, de dragoste sau de despărțire. Una dintre credințele mai complicate oferea protecție asupra satului. Trebuia implicat un flăcău, care era mai voinic și mai curajos. Acesta prindea un liliac sau o pasăre, îl punea într-o oală de lut nouă și se duce la hotarul satului, unde au să se bată strigoii. El îngropa oala acolo. După șapte zile se ducea și o dezgropa, iar dacă în ea găsea o greblă, un țăpuș și o coasă, era considerat un semn foarte bun. Cu grebla se aducea binele asupra satului, cu țepușul se împrăștia răul, iar cu coasa se răpuneau dușmanii, scria etnologul Th. Speranția.
Hramuri și moaște ale Sf. Apostol Andrei
Sf. Apostol Andrei se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor, cel care a creștinat poporul român. Numeroase biserici şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an. În Neamț, hramul Sf. Apostol Andrei este serbat la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ din Târgu Neamț și la Parohia Nașterea Maicii Domnului din Piatra Neamț. Părți din sfintele moaște ale Apostolului Andrei se află în întreaga lume creștină. În România, părticele există la Mănăstirile Secu, Neamț, Hurezi, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu-Neamț, Catedrala arhiepiscopala din Galați, Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea și Peștera Sfântului Andrei.
„Mesagerul de Neamț” urează Fericire, Pace, Sănătate și Spor în toate tuturor celor care poartă numele Ocrotitorului României!
Rubrică susţinută de SC Petrouzinex SRL
