Sub genericul „Cultul performanței” publicam în primăvara anului 2018 un articol despre Radu Momanu, absolvent de mare forță și caracter al Liceului de matematică-fizică ”Petru Rareş” în 1985, într-una dintre cele mai frumoase şi puternice promoţii din istoria colegiului naţional de astăzi. Preluaseră în 1981 ștafeta de la teribila promoție a Luciei Grădinariu (Ostahie), serie care marcase relansarea liceului ca stăpân al admiterilor la facultate.
Radu Momanu, nimeni altul decât fiul legendarului Valeriu Momanu @ Platforma Săvinești, povestea cum el vinde profesionalism, corectitudine și seriozitate. Și mai semnala că România încă nu a învățat să trăiască după reguli, căci ea trăiește după excepții de la reguli.
Enumeram repede în 2018 pe câțiva dintre colegii lui și ca un test, ca o provocare pentru cei mai tineri: Dan Ostahie, Hermin Abramovici, Cătălin Borcea şi nedrept de repede plecata la Cer Mădălina Găitănaru, Neculai Ivanov, Bogdan Mândrilă, Iulius Munteanu, Radu Stâncescu, Florin Bogdan, Ciprian Ţintescu, Gheorghiţă Zaharia, Dragoş Viziteu, Laurenţiu Pricop, Livia Carabeţ, Nerina Modan sau Alex Vrânceanu. Plus corespondentul Luciei din 1981, şeful lor de promoţie Doru Gherghel. Peste toți, un simbol de patrimoniu mondial, nimeni altul decât Daniel Tătaru. Mare parte dintre ei a urmat paşii seriei cu patru ani mai mare, începând cu doamna învăţătoare Maria Pricop, de la Şcoala Generală nr. 3.
Galeria de profesori definitorii pentru devenirea sa o deschidea dintr-o suflare cu Gheorghe Dumitreasa. Marcat de moartea lui Dumi, a scris câteva rânduri atât de impresionante încât plângeau și lumânările când au fost citite, miercuri seară, celor aflați de strajă la capela cimitirului Eternitatea. (Viorel COSMA)
„Dumi a fost cunoscut și recunoscut ca un excelent profesor de matematică. Nu cred că există cineva care să conteste acest lucru și așa va rămâne în istoria liceului și a orașului.
Dar, la mai bine de 40 de ani de când l-am cunoscut (septembrie 1981), pot să spun că matematica nu a fost principalul lucru cu care am rămas de la Dumi.
Dumi nu a fost doar un profesor de matematică. Dumi a fost un MARE EDUCATOR și a făcut-o în mod natural, aproape inconștient, pentru că așa era el.
În afară de matematică (atât cât a mai rămas ea) sunt câteva lecții pe care le-am învățat de la Dumi și care mi-au fost mult mai valoroase în viață:
- MODESTIA;
- Importanța lucrului în echipă;
- Prietenia;
- Curajul de a-ți “challenge”-ui șeful (evident, dacă șeful e deștept, ceea ce Dumi era din plin);
- Importanța de a găsi soluții simple (toți proștii pot găsi soluții complicate, doar ăia deștepti o fac simplu).
Este un motiv pentru care “modestia” este prima lecție și am scris-o cu litere mari; pentru că Dumi, în pofida renumelui său, a rămas întodeauna un om modest și de mare bun simț.
Dacă stau să mă gândesc, sigur aș putea face un decalog, dar din păcate nu o pot face acum, la cald.
Oricum, eu îi sunt recunoscător lui Dumi pentru cele 5 învățăruri de viață pe care mi le-a dat și care mi-au fost și îmi sunt, în continuare, de mare folos.
Acu’, la sfârșit, mi-am mai amintit ceva. Dumi avea un simț al umorului senzațional. Din când în când îl mai sunam și până de curând (când sănătatea începuse să i se șubrezească) vorbeam 10 – 15 minute cu el din care mai bine de jumătate ne distram de micile prostii pe care le făcusem (și noi, și el) când ne era profesor și diriginte.
Din păcate a murit un MARE OM”.
