„Mi-e atât de scârbă de politică, că nu aveam cum să nu intru în ea!”

Interviu cu senatorul AUR de Neamţ, Sorin Lavric

Viceliderul grupului parlament al Partidului Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR), senatorul Sorin Lavric, este preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Mongolia şi membru al Grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Federală Germania şi Republica Austria. Din 2020, de când a fost ales senator AUR în circumscripţia electorală nr. 29 – Neamţ, a iniţiat 48 de propuneri legislative, a avut mai multe luări de cuvânt şi a semnat moţiunea de cenzură a grupurilor AUR-USR „Demiterea Guvernului Câţu, singura şansă a României de a trăi”, din septembrie 2021.

– Cum a fost anul 2022 pentru AUR și pentru dumneavoastră ca parlamentar?

A fost precum o vale a plângerii, am gustat copios din porția de umilință pe care ți-o dă postura de a fi în opoziție. E ca în box, te afli în colțul ringului, te străduiești să ieși de acolo, te smucești în toate părțile, dar cei de la putere au grijă să te țină în pumni. Și știți de unde au venit pumnii? Tocmai de la presă, tocmai de la colegii dumneavoastră de breaslă, de la care așteptam o atitudine, dacă nu distantă, măcar moderată. Când colo, gazetăria cu iz de comentariu politic se află într-o proporție apocaliptică în mâna lor. Când spun „lor”, mă gândesc la mezalianța uimitoare dintre PSD și PNL. Eu nu pot pricepe cum de românii, privind la acest teatru în care două găști își dau mâna spre a suge până la măduvă țara și asta după ce ani de zile s-au spurcat reciproc până la a se acoperi cu o mâzgă de cloacă puturoasă, cum de românii mai pot înghiți cârdășia aceasta de hoți dovediți. Îmi vine să le strig în față: Fraților, cât o să mai răbdați pleava asta de învârtiți care și-au bătut joc de noi toți? Cât o să-i mai suportați, în Neamț, pe Arsene sau pe Lazăr? Cam acesta e gustul amar pe care mi l-a dat anul 2022: o zbatere în cursul căreia ne-au crescut cucuie de umilință. Singura consolare este că mulți români, văzând cum ne zbatem și văzând ticăloșia fără scrupule a castei PSD – PNL, s-au trezit și au început să ne privească cu încredere. E singura mângâiere cu care am rămas după în an în care am fost împroșcați de sus până jos.

– Care ar fi bilele albe și cele negre pe care le-ați acorda anului ce s-a încheiat?

Bila albă incontestabilă: AUR a reușit să blocheze proiectul malefic al certificatului de vaccinare, acea patalama de înrobire medicală, prin care românii ar fi fost siliți să se vaccineze de la vlădică până la opincă doar pentru a putea să meargă la locul de muncă. Vă dați seama ce diabolică idee le-a clocit în minte celor pe care eu îi numesc „masoreții marxiști”: inși diabolici, aflați în afara țării, care au clocit un plan odios de împuținare a oamenilor pe planetă. Iar cei cu precădere vizați suntem noi, rasa albă occidentală, rasa creștină care a dat canonul valoric apusean din ultimul mileniu. Iar marionetele din cârdășia PSD-PNL le-au făcut jocul acestor inși diabolici. Credeți că premierul Ciucă, acest militar amorf, incapabil să lege trei vorbe, suflă în fața lui Söros sau Schwab?

Bila neagră: chiar dacă am reușit să convingem 60% din români să nu se vaccineze, pe restul îi privim azi neputincioși, văzând cum cad pradă sindromului morții subite. Ei sunt victimele clasei politice care în ultimii doi ani, la comandă externă, au răspândit frica unei pretinse epidemii mortale. Pe ei, începând cu malacul de Johannis și terminând cu obraznicul de Raed Arafat, îi vom băga la pușcărie pentru crimele pe care le-au înlesnit prin mijlocirea vaccinurilor. Sunt criminali și vor plăti, oriunde se vor ascunde.

– Care a fost proiectul sau reușita personală sau profesională pe care ați marcat-o în 2022 sau la începutul acestui an?

Reușita stă în încăpățânarea cu care, săptămână de săptămână, am evocat câte o figură emblematică din rândul deținuților politici, acei oameni fără de care demnitatea noastră în fața istoriei ar fi praf și pulbere. I-am evocat cu mândrie tocmai pentru că i-am cunoscut, iar la sfârșitul mandatului de senator, când voi trage linie, voi ști că în fața conștiinței mi-am împlinit menirea: i-am elogiat pe martirii, eroii și sfinții noștri, pe acele figuri pe care slugile care se gudură în jurul lui Silviu Vexler și Alexandru Florian au vrut să le îngroape definitiv în uitare. Din rândul acestor slugi fac parte intelectualii, politicienii și cam toată fauna pe care o vedeți zilnic la televizor. Sunt casta de îmbogățiți care ne-au măsluit trecutul și ne-au otrăvit conștiințele. De aici agitația de lighioane urcându-se pe pereți pe care le-am provocat-o evocându-i pe superbii noștri înaintași. Cum să nu-mi tresalte inima de bucurie știind că în decembrie anul trecut l-am apărat pe Mircea Vulcănescu de furia răzbunătoare cu care persecutorii alogeni (Silviu Vexler și Alexandru Florian) au vrut să-i dărâme statuia și să-i șteargă numele de pe frontispiciul liceului din București? Și știți ce e umilitor? Că acești persecutori nu atacă în nume propriu, ci prin mijlocirea slugilor românești, prin frații Muraru, prin intelectualii de la GDS, prin directorul de la ICCMER, prin cercetătorii de la CNSAS, prin miniștrii României. Lichelele acestea trebuie numite și aduse în fața opiniei publice. Iar Vulcănescu e doar un exemplu de persecuție postumă. Alături de el vă pot enumera sute de cazuri, de la Radu Gyr sau Valeriu Gafencu până la Visarion Puiu sau părintele Grebenea. Iar slugile acestea sunt înnebunite, sunt precum racii puși la fiert, fiindcă văd cum unul ca mine, un descreierat făcând pipi împotriva vântului, își permite să le încalce consemnul slugărniciei față Vexler și Florian. Lor nu pot să le spun decât că mai au de înghițit încă doi ani de fiert printre raci, răstimp în care îi voi omagia pe martiri, săptămână de săptămână, fără șovăire și fără frică. Avem o singură viață, nu e păcat să nu o trăim la înălțime?

– Ce proiecte legislative a avut AUR și care din acestea au primit aprobarea?

Nici unul din proiectele noastre nu a trecut prin Parlament. Am avut sute, zadarnic. Credeți că degeaba vă vorbeam de umilința celui aflat în opoziție? E precum o axiomă: dacă o inițiativă legislativă vine de la AUR, se subînțelege că va fi respinsă. Suntem niște leproși și ne-am obișnuit cu condiția aceasta. Tot ce am putut să facem e să atragem atenția urlând: am făcut tevatură mediatică, am țipat, iar românii s-au trezit. Iar, astăzi, românii îi privesc cu alți ochi pe șnapanii din mezalianța PSD – PNL. De la cazurile de plagiat (Ciucă, Bode, Cîmpeanu, Roman) până la nonșalanța cu care ne-au îngenuncheat juridic, energetic și educativ (prin complicitatea unor trădători precum Cătălin Predoiu, Sorin Cîmpeanu sau Virgil Popescu) în fața birocrației de la Bruxelles, în toate aceste cazuri românii s-au dumirit. Iar scadența va veni în 2024, când românii îi vor mătura prin vot. Ce vă spun nu e vorbă aruncată la întâmplare, ci o constatare seacă: românii îi detestă pe parveniții din pătura politică, le e scârbă de ei, iar scârba asta o vor simți în 2024.

– Ce credeți că trebuie schimbat în administrația centrală? Dar în cea locală?

Principala meteahnă stă în cumetrie: primăriile și consiliile locale sunt ticsite cu rude, amante, prieteni, tovarăși de afaceri. Boala e atât de adâncă încât a pătruns cam în toate unitățile administrative. Și ce mă doare e că românii, știind prea bine de această maladie, închid ochii și așteaptă alegerile, când, pentru o sută de lei și pentru câteva kile de alimente, își dau votul spre a întreține aceeași cumetrie care se perpetuează de trei decenii în România.

– Ce proiecte pregătiți pentru acest an?

Fiind în opoziție, proiectele sunt sortite eșecului! Să vă vorbesc despre defrișarea pădurilor, despre inconștiența cu care actualul guvern vrea să ne împingă în războiul din Ucraina? Despre hoardele barbare care sunt primite în țară sau despre malefica concepție transgender potrivit căreia identitatea mea sexuală e fluidă și schimbătoare? Toate aceste năpaste diabolice ar merita un proiect de combatere, dar câtă vreme nu ești la putere, nu faci decât să trăncănești în pustiu. Ce îmi doresc în sinea mea este ca, odată ajunși la putere, să desființez trei instituții cu efect nociv asupra moralei colective: Institutul „Elie Wiesel”, care este o instituție de represiune iudaică asupra valorilor de dreapta românești, CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) și CNA (Consiliul Național al Audiovizualului), simple marionete birocratice prin care Comisia Europeană exercită o cenzură drastică asupra minților noastre.

– Ce mesaj transmiteți cititorilor publicației noastre?

Unul singur: să aibă încredere în noi. Iar în 2024 să-i măture pe șarlatanii aflați la putere. Noi suntem ultima șansă a României în fața unor dușmani care vor să ne vadă îngenuncheați definitiv. Și pe cât de mare e pofta lor de a ne șterge trecutul și de a ne cumpăra pe nimic țara, pe atât de mare e imboldul nostru de a ne apăra. Și nu doar de a ne apăra, ci de a ridica conștiința națională și creștină la un prag de elevație efervescentă. Sună a lozincă găunoasă ce vă spun, dar vom trăi sensul acestei elevații peste doi ani. Cum îmi place mie să spun: mi-e atât de scârbă de politică, că nu aveam cum să nu intru în ea. Și dacă tot am intrat, o voi schimba din rărunchi, iar românii vor vedea acest lucru, dar cu o singură condiție: să mă ajute prin votul lor. Doamne ajută!

A consemnat Angela CROITORU