Da, cei doi mari directori de teatre frumoase, sănătoase şi puternice – Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” şi Teatrul Odeon din Bucureşti – nu aveau cum lipsi din galeria de susţinători ai proiectului privind acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Pietrei regizorului de teatru Alexandru Dabija. (Amănunte despre drumul de la idee la şedinţa de consiliu local de joi, 22 februarie pot fi recuperate de aici, aici, aici şi aici.
Mircea Rusu era de aşteptat să evoce, în mesajul său, legătura de viaţă cu TT-ul de odinioară. Dacă-l auzi cum rosteşte şi azi „Teatrul Tineretului”, pur şi simplu te ia cu emoţii. Acum, a scris câteva rânduri. Emoţionante, evident:
A fost odată, ca niciodată, un festival de teatru la Piatra-Neamț. Importanța lui la nivel național era la cele mai înalte cote. Eu eram student încă și am fost invitați cu un spectacol de
la Casandra. Așa l-am cunoscut pe Sandu Dabija. Era angajat regizor la Teatrul Tineretului. Dar nu doar asta ne-a cucerit, ci și faptul că se afirmase ca unul dintre cei mai valoroși regizori tineri. Se cuibărise speranța că va lucra și cu noi, cândva. Eu, unul, chiar am avut șansa asta.
Au trecut anii și Sandu Dabija chiar a ajuns unul dintre cei mai importanți regizori români. Piatra și toată zona Neamțului au un model de reușită profesională și umană în persoana lui Alexandru Dabija. Și un motiv de mândrie.
A jucat și în filme, ca actor. Asta spune multe despre Sandu Dabija – artist total!
Lucrul cu Sandu este o bucurie, o primenire profesională, o șansa uriașă pentru un actor. Indiferent de vârsta și experiența lui.
Sandu Dabija este demult cetățean de onoare al elitei teatrului românesc.
Mă bucur că devine onorat și onorabil pentru orașul tinereților lui, teatrale și nu numai.
Felicitări Pietrei pentru alegerea inspirată!
Cu Her Ladyship Dorina Lazăr, socoteala e niţel mai complexă. Căci scrie chiar despre regizorul Odeonului, cu vechime neîntreruptă din 1991, care regizor a fost director al teatrului în două rânduri (1991-1994 şi 1996-2000). Peste toate, mesajul are o încărcătură aparte mai puţin cunoscută publicului larg. Dorina Lazăr deţine nu mai puţin de 18 premii, ordine şi titluri. Unul de mare preţ e din 2010 – Cetăţean de Onoare al Hunedoarei, oraşul său natal.
Despre Dabija…
Sunt atât de multe lucruri de spus, încât scrisul nu le încape!
Poate fi şi simpatic şi rău şi generos şi cinic şi laudativ şi nimicitor în observaţiile sale, te poate arde ca napalmul; dar şi când te laudă… e chiar de-adevăratelea!
Noi, trupa de la Teatrul ODEON, îi datorăm mult! Multă rigoare în alegerea repertoriului, a colectivului, a partenerilor! Multă rigoare în munca fiecăruia cu sine şi cu rolul!
Multă rigoare în evoluţia îndeletnicirii noastre. Multă credinţă şi devoţiune pe scenă şi nu numai…
Mă bucur că oraşul Piatra Neamţ îl cinsteşte cu acest apelativ „cetăţean de onoare al oraşului”. Alexandru Dabija urmează filonul bogat artistic al unchiului său Benedict Dabija, angajat de Doamna Lucia Sturdza Bulandra la Teatrul Municipal şi care era la fel de talentat şi la fel de tăios la limbă ca şi „Sandu al nostru”!
Aşchia nu sare departe de trunchi.
Aferim!
După asemenea mesaje, încheierea trebuie să fie una pe măsură. A fost culeasă din arhiva recentă a TVR1. Este ediţia din 9 ianuarie 2023 a emisiunii Nocturne realizată de Marina Constantinescu. Invitat a fost Alexandru Dabija.
Pentru ziua de mâine am păstrat dinadins un mesaj surpriză. Ca indiciu, e o mare doamnă a scenei româneşti în a cărei carte de muncă, la loc de cinste, scrie Teatrul Tineretului. Cine ghiceşte primul, fără glumă, primeşte un autograf de colecţie. Foştii salariaţi ai TT sunt rugaţi să nu sufle răspunsul… (Viorel COSMA)
