Interviu cu primarul Dumitru BĂLĂJEL
Pentru zona de nord a județului, comuna Răucești este una dintre cele mai dinamice din zonă. Administrația locală, condusă de primarul Dumitru Bălăjel, este decisă să atragă sume importante pentru dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor locale, cerințele vremurilor crescând de la un an la altul. De aceea se dorește implementare unor proiecte de maximă importanţă, respectiv canalizare, alimentare cu apă potabilă, gaz metan, drumuri modernizate și instituții locale moderne. Pentru a se rezolva aceste probleme, este nevoie de foarte multe eforturi, bani alocați pentru documentații și multe altele. Și cum ne aflăm la începutul lunii martie, edilul de la Răucești, după tradiție, a oferit câte o floare fiecărei doamne sau domnișoare care s-au aflat, în zilele de 4 și 5 ale lunii, în bisericile din comună.
– Domnule primar, acum 7 ani ați ajuns în fruntea comunei Răucești. Timpul trecut de atunci permite un moment de bilanț. Dacă ar fi să încercaţi unul pe scurt, ce anume ați puncta?
Dacă ar fi să o luăm pe rând, în cei 7 ani am realizat multe. În primul rând, o să mă refer la modernizarea drumurilor, fiind cel mai important domeniu investițional pentru întreaga comunitate. Drumurile ajută oamenii să se deplaseze dintr-un loc în altul, dintr-o zonă în alta. La drumuri se mai adaugă și iluminatul public, serviciu dorit și cerut de locuitorii noștri. În acești ani, am modernizat în jur de 15 km de drumuri comunale, și asta din 2017 încoace. Lucrările au fost efectuate în satele Răucești, Răucești de Jos, zona Munteni, în Oglinzi, străzile Rădei, Susului, Speranței, Dascălilor. Recunosc, oamenii își doresc, în primul rând, asfalt, dar și un stâlp de iluminat public la poartă, în principal. În prezent, avem 80% din iluminatul public stradal nou-nouț. La un moment dat, aveam iluminat public pe majoritatea străzilor, doar că era pe varianta veche. După, a fost sesiune pe Ministerul Mediului, iar printr-un proiect am schimbat în totalitate lămpile, cu finanțare în proporție de 90%. Așa cum am spus anterior, mai avem o diferență de 20%, pentru care am realizat un nou proiect, care a trecut anumite faze și pentru care așteptăm să semnăm contractul de finanțare, tot prin Administrația Fondului de Mediu.
– Din bugetul local au fost făcute investiții?
Sunt lucrări importante, chiar multe. Din bugetul local a fost realizată o primărie nouă, care este 100% pe cheltuiala bugetului local, cu aportul fiecărui locuitor al comunei. În prezent, oamenii sunt mândri de această construcție. Edificiul îi reprezintă ca și comunitate în acest spațiu și nu numai. În definitiv, ne reprezintă pe toți. Una este să vină un cetățean străin și să ajungă în fața unei primării ca a noastră și alta este să se afle în fața unei banele construcții vechi de zeci de ani. Tot în această perioadă, am construit și o grădiniță în satul Oglinzi, unde avem o comunitate educațională importantă. De această investiție ne-am apucat în 2018 și am terminat-o în 2021.
– Ce ne puteți spune în privința infrastructurii școlare?
Am modernizat școlile, prin Ministerul Dezvoltării. La Școala Oglinzi au fost lucrări de 20 miliarde lei vechi, și se văd aceste lucrări în izolații, parchet, uși noi, mobilier și multe altele. Tot din bugetul local, 50% din volumul acestuia se duce spre infrastructura școlară. La terenul de sport de lângă primărie avem în construcție un spațiu și un cadru care vor fi acoperite cu un balon, lucrarea fiind realizată de o firmă de la Târgu Mureș. La această investiție se mai adaugă două parcuri foarte frumoase, aportul fiind, din bugetul nostru, de 50%. Când am pregătit acest proiect, am mers inițial spre un balon pentru sport și două parcuri de joacă pentru preșcolari și elevi. La început, nu am făcut calculele, dar am spus că asta trebuie să facem. Proiectul este prin GAL Ținutul Zimbrilor. Recunosc, atunci când s-a tras linie, am ajuns la 50% partea noastră de finanțare. Parcurile sunt realizate în curțile școlilor Răucești și Oglinzi.
Parcuri de joacă unice în județ
– Sunt foarte frumoase, unice chiar în județ.
La Oglinzi, parcul este între grădinița nouă și școală. Sunt la fel, dar acum depinde cum vor fi îngrijite în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Mai sunt unii care mai strică ce este acolo și din acest motiv sunt foarte supărat. Acestea au fost lucrări mai mari, dar primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns primar a fost să pun la punct nomenclatorul stradal al comunei Răucești. Era un model pe care îl avem în minte tot timpul. Practic, am dat denumiri străzilor și numere la poartă. Mergând spre București, am văzut plăcuțe din tablă emailate, de pe timpul lui nea Nicu. Mi-au plăcut, pentru că nu sunt din plastic, dar am găsit plăcuțe în care s-a dat cu ciocanul în ele. Un astfel de număr rezistă sute de ani, ca și numerele la mașini, numai că am văzut unele numere de pe care a căzut vopseaua, de bine ce au fost lucrate. Plăcuțele sunt făcute la Sighișoara, iar vopseaua nu mai cade de pe tablă. Când lucram în privat, de acolo aduceam tot felul de produse. Astfel că m-am hotărât să fac numerele la case tocmai la Sighișoara. Tot prin contribuția bugetului local am oferit și bisericilor anumite sume. Sunt bani controlați, iar dorința mea a fost să se vadă ceva în urmă. Evident, funcție de nevoi. Noi am fost prezenți nu numai cu bănuți, dar și cu munca fizică, cu oameni de la ajutorul social.
– În materie de servicii publice locale, când vor dispărea diferențele dintre sate la nivelul comunei?
Satele Ungheni și Săvești fiind mai departe de centrul comunei, au un pic mai mult de suferit. Din păcate, la extreme ajungi mai greu cu utilitățile, dar avem proiect de alimentare a comunei cu gaz metan, pentru care așteptăm să semnăm și contractul de finanțare.
– De unde finanțarea?
Din Programul Național „Anghel Saligny”. Până acum nu s-a dat drumul la astfel de investiții, dar se spune că se vor finanța și aceste proiecte. Am auzit că în acest an proiectele pentru gaz vor fi date spre finanțare. Prin proiect, este prinsă toată comuna, inclusiv Ungheni, Săvești, Oglinzi și Răucești. Ne trebuie 150 km de rețea în toată comuna. Vă spun exact, pentru că avem măsurătorile cadastrale.
Canalizarea, o prioritate
– Ce proiecte mai aveți în lucru?
Avem un proiect pe Programul Anghel Saligny pentru canalizare. Deocamdată, este o valoare de mai bine de 200 miliarde lei vechi, ceea ce înseamnă aproape 20 km de rețea. Am luat-o inițial cu descărcările, astfel, din punctul Barieră de la Târgu Neamț intrăm prin Răucești de Jos, centrul civic al comunei, apoi mergem o porțiune spre zona Săvești. De acolo vine o conductă de refulare, apoi o luăm pe strada Morii și ajungem la Oglinzi. De aici, la școala din acest sat și biserică, după care coborâm spre Băile Oglinzi.
– Aveți stație de epurare în proiect?
Nu. O vom folosi pe cea de la Târgu Neamț. Pentru noi este mai bine așa, pentru că o stație de epurare în comună este foarte scumpă. Tot legat de infrastructură, în primăvara asta ne ocupăm de alimentarea cu apă pentru locuitorii satelor Oglinzi și Săvești.
– Câtă rețea trebuie la Oglinzi?
Multă. Pentru ambele sate, este nevoie de mai mult de 30 km de rețea. Satul Răucești are apă potabilă la rețea de 50 de ani.
– Satul Oglinzi a fost favorizat de apropierea orașului?
Nu. Interesant, majoritatea primarilor, după 1990, au fost din Oglinzi. Dar au avut un interes?
– Domnul Vlad a fost tot de aici?
Nu. Cred că a fost singurul din Răucești. Este vorba de Gheorghiță Craiu, Ilie Tănase, Ilie Apostoae, toți din Oglinzi. Poate și faptul că acest sat a avut o populație mai unită a contribuit la această situație. Însă, ca număr, satul Oglinzi este mai mare decât celelalte, reprezintă 60% din populația comunei. Tot în această perioadă am achiziționat stații de autobuz, pentru a proteja copiii și cei care merg la oraș. Au mai fost și rigolele betonate și multe altele.
Goana după investiții
– Ce proiecte vizați în următorii ani pentru comună?
Dorința mea este să ajungă la fiecare gospodărie rețelele de apă, canal și gaz, inclusiv modernizarea drumurilor. De fapt, asta este marea infrastructură locală, pe care și-o dorește fiecare cetățean de pe aceste locuri. Lucrări mai mici vor mai fi, cu siguranță, dar trebuie rezolvate cele mari, care au un volum investițional uriaș. Sunt investiții mari și urgente. În primul rând, canalizarea, care este foarte necesară. Acum, fiecare are fosa lui și nu plătește nimic. Asta înseamnă că ne omorâm unul pe altul. Fiecare se descurcă așa cum poate, dar ne otrăvim sistematic, toată mizeria, toată otrava se duce în pânza freatică, iar noi avem de suferit. Canalizarea este prioritatea numărul unu. O să fie o mare problemă cu canalizarea, inclusiv cu gazul, privind racordările. La noi vin tot felul de sesizări, legat de cei care golesc fosele. Ba este în șanț, ba este la vecinul și trece hotarul. În momentul în care te duci peste el și ai conductă de canalizare la poartă, cetățeanul nu are ce să mai spună. Îi dau termen 30 de zile să rezolve problema.
– Până nu va fi o lege clară, nu se va rezolva problema.
Deja se lucrează la această lege. Noi nu am primit registre în care să notăm fiecare fosă, de fapt sunt obligați proprietarii să vină și să declare fosa. La noi, la Oglinzi, este foarte greu cu canalizarea, satul fiind așezat pe dealurile submontane, de genul, un deal și o vale. Vor fi 27 pompe de transfer.
– Cum va arăta comuna peste câțiva ani, mai ales că locuitorii comunei sunt cunoscuți pentru atașamentul pentru comuna lor?
Și eu sunt mândru că fac parte din această comună, iar dacă am ajuns aici, am ajuns pentru că eu vin din privat. Mă descurcam chiar foarte bine. Ajunsesem la un moment dat chiar la un nivel foarte bun din punct de vedere financiar.
– Și de ce ați candidat pentru funcția de primar?
Am venit aici, pentru că vroiam mai mult pentru comuna mea natală. Atenție, nu eu mai sus, ci mai mult pentru comună. Jur că așa a fost. Munca de primar nu este ușoară. Este ceva aparte. Numai un om nebun poate gândi că a ajunge primar este o poziție foarte importantă pentru tine. Un Dumnezeu, un sfânt, nu! Ești un salahor al comunității și nimic mai mult. Te necăjește fiecare în fel și chip. Nu este o problemă că vin oameni cu mofturi la primărie. Este normal să fie așa, pentru că și eu sunt unul dintre cei mândri din această comună. Munca de primar nu este ușoară.
– Din goana mașinii, comuna Răucești arată bine.
Așa este. În comună sunt oameni harnici, gospodari. Și o spun fără glumă, prietenește chiar. Păi, dacă aș avea bani la câtă putere am și câtă energie am acum, aș face comuna asta păpușă. Evident, cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu aș sta deloc. Aș avea pixul tot timpul în mână. Într-o bună zi, am să vă arat fotografiile de la primărie și vă spun că nu a fost zidit un perete ca eu să nu-l am schițat și măsurat. Nu s-a pus o bordură fără să măsor. Am fost plecat într-o zi la București, iar când am venit am găsit bordurile puse, dar erau puse aiurea. Am chemat omul de pe buldo, am cerut să dea jos totul, pentru că se întăreau și nu se mai puteau desprinde. Tot am dat jos. Când au venit dimineață, oamenii își făceau cruce.
Refacerea drumului de la Ungheni
– Domnul viceprimar a fost văzut cum dădea cu grebla în fața primăriei.
Foarte bine și frumos. Trebuie să dea exemplu. Și celălalt vice făcea la fel.
– În comună aveși un domn Costică, mare fotbalist cândva, mare organizator de activitate fotbalistică.
Domnul Costel Chiriac este un om dedicat acestei activități, dar care vrea tot timpul ca echipa Speranța să învingă.
– Or fi pe aceste locuri oameni plini de inițiative?
Cu siguranță și este mare lucru. Nouă nu ne rămâne decât să mulțumim lui Dumnezeu. Cel de Sus urăște trândăvia, lenevia. Ne urăște dacă nu facem ceva. Nu trebuie să fim leneși.
– Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat până acum?
Da, chiar foarte mulțumit. Totuși, aș fi vrut să modelez un pic oamenii, să-i împac pe unii în anumite momente. Să stau de vorbă cu ei, dar nu am reușit niciodată. Mi-am dat seama că nu se poate și de aceea am renunțat de a crede că pot să le rezolv o problemă. Am ajuns la concluzia că nu va exista nimeni care să-i împace pe toți oamenii. Vin la primărie cu tot felul de istorii, dar cea mai grea problemă nu este că are el ceva, ci pentru că i-am dat dreptate celuilalt. Apar unele dușmănii, iar oamenii se duc la primar.
– Primarul nu este judecător.
Unii așteaptă să tai capul la vreunul, ca să-l rezolvi pe el. Nu este glumă ce spun. Așa se întâmplă în fiecare zi la primărie. Când îi spun o anumită părere, te și etichetează: ”Nu cumva ești de-a lor?” Recunosc, am mai și împăcat oameni, dar au fost și rateuri.
– Ce se întâmplă în satul Ungheni, unde oamenii parcă au altă croială?
Acolo este o problemă delicată. Oamenii par puțin mai nemulțumiți decât alții. Au fost cândva și în județul Suceava, dar nu au fost ajutați cu nimic. Eu țin să spun că ei au suferit mult mai mult atunci când au fost la județul Suceava, în comuna Drăgușeni. Sunt oameni din acest sat care mă sună des când au o problemă. Ei au de suferit din cauza magistralei care duce apa în Răucești, apoi la Târgu Neamț, Vânători, Bălțătești, Grumăzești, iar de vreo 8-10 ani a început să se sfarme drumul, care are mult de suferit. Noi suntem în litigiu cu Apa Serv, am câștigat, iar cei de acolo vor aduce drumul la starea inițială. Îl vor asfalta până la urmă. Oamenii au un șantier continuu acolo, nu dă bine și nu este în regulă. Într-o noapte, la o gospodărie s-a spart țeava de a intrat omului apa în beci și în casă. Cu toate acestea, îmi doresc, și trebuie să stau la primărie, ca să văd apă curentă peste tot, la fel canalizare, gaz și tot ceea ce trebuie la fiecare gospodărie în parte. Vreau să găsesc timp și un consilier pe măsură ca să intru în școli.
– Didactic sau administrativ?
Noi suntem tot timpul în priză, ba la una, ba la altă investiție, proiect, dar mie mi se are că avem copiii cam adormiți. Unii nici măcar nu știu să dea bună ziua. De multe ori le spun eu de două-trei ori, ca ei să răspundă. Aici este durerea mea.
(Rep)
Scurt istoric al conducerii comunei Răucești
Organele conducerii administrative. Începând cu anul 1865, potrivit organizării prevăzută de legea comunală, conducerea administrativă cuprinde două categorii de organe: unul deliberativ și altul executiv, ambele având, de-a lungul anilor, denumiri diferite.
Organul deliberativ s-a numit, succesiv, consiliu comunal (1864-1929), comisie interimară (1929-1931), consiliu comunal (1931-1950), comitet provizoriu (1950-1952), sfat popular (1952-1966), consiliu local (1966 – până în prezent).
Șeful organului executiv s-a numit, la început primar (1864-1929), apoi președinte al comisiei interimare (1929-1931), primar (1931-1950), președinte al comitetului provizoriu (1950-1952), președinte al sfatului popular (1952-1966) și, din nou primar, începând cu anul 1966.
Funcția de primar a fost deținută de-a lungul anilor de locuitori fruntași ai satelor, în perioade diferite de timp, după cum făceau parte din partidele de guvernământ ale vremii, până în 1945.
Mai jos prezentăm câțiva primari din comuna Răucești, numiți sau aleși de electori, aflați de la înființare până în 1950: Nicolaie Odaie(1864-1866), Gheorghe Bănescu (1869-1872), Gheorghe Apostoae (1873-1875), Gavril Bănescu (1892-1902), Nicolae Șova (1902-1906, 1906-1911), Neculai Stănică (1928-1930), Vasile Ilieș (1932-1936), Vasile Cozma (1936-1938, 1945-1947), Gheorghe Istrate (1940), Vasile Apostoaie (1946-1950), iar la fosta comună Săvești 3, Toader Gafițanu (1926-1928) și Ion Secrieru (1928-1932). Începând cu 1956 până în 1975, președinte al Consiliului Popular, apoi viceprimar până în 1983, a fost Mihai Tănase. După el au urmat primarii: Pavel Tărăboanță (1975-1985), Vasile Humă (1985-1989), iar după Revoluția din 1989 s-au ales democratic: Nicolae Vrînceanu (1989-1992) – FSN, Gheorghe Craiu (1992-1996) – FSN, Constantin Vlad (1996-2004) – PSD, Ilie Apostoae (2004-2016) – PDL, iar în 2016 a fost ales domnul Dumitru Bălăjel – PNL.
Între anii 1975-2012, s-au perindat și se perindă următorii viceprimari care s-au remarcat prin faptul că au fost și sunt oameni de acțiune și foarte buni gospodari, care alături de vrednicii primari ai vremii au schimbat an de an fața comunei noastre: Apostol Constantin, Mihai Tănase, Nelu Anușca, Nicolae Vrînceanu, Gheorghe Craiu, Țîlică Predoaia, Lazăr Tărăboanță, Dumitru Bălăjel, Minel Manolache și Ioniță Gheorghe.