Nominalizările pentru premiile UNITER au reprezentat anul acesta cadrul perfect pentru ca progresismul din teatrul românesc, cu tot ce are el bun dar și cu tot ce are mai grețos se manifestă cu o forță demnă de o cauză mult mai bună.
O doamnă cu ceva realizări în teatru, cu diplomă pe care scrie regizor, a pus în scenă un scandal care s-a soldat cu retragerea lui Silviu Purcărete – pentru unii un neica nimeni al teatrului românesc pe lângă vocala și valoarasa doamnă Carmen Lidia Vidu. Cum s-a ajuns la acestă situație care ar trebui să-I umple de rușine pe cei care au declanșat scandalul?
Doamna cu pricina a inițiat o petiție, semnată în jur de 1400 de oameni, în care reclama că se dă premiu unui alt regizor, pentru o piesă premiată, valoroasă, dar că acesta nu merită nominalizarea pentru că a fost reclamat pentru un abuz de a actriță, în paranteză fie spus, nedovedit și extreme de neclar. Mai spune doamna cu pricina că actorul Alexandru Repan, care a fost colaborator al Securității, nu merită nominalizare exact din acest punct de vedere. Cele două argumente au reprezentat efectul și nu cauza pentru care a fost lansată petiția. Esența vine de la faptul că doamna Vidu, alături de alți colegi de fenomen teatral s-au plâns că tinerii regizori sunt invizibili când vine vorba despre categoriile „Cel mai bun spectacol” și „Cea mai bună regie”, la fel și teatrul independent! Și, culmea impertinenței, nominalizări se fac doar la bărbații de vârsta a doua sau a treia! De aici, clar o discriminare la adresa doamnelor imberbe și a domnilor care nu pot ajunge la premii cu spectacole manifest precum cele promovate ostentativ de Geanina Cărbunariu în clădirea teatrului Tineretului din Piatra Neamț.
Silviu Purcărete: Manifest pentru „tinerele leoaice ale teatrului românesc!”
Dacă partea cu Repan ar mai avea cât de cât o motivație dincolo de valoarea artistică a actorului, ultima alegație a prilejuit o ieșiră în scenă absolut fabuloasă a regizorului Silviu Purcărete, care merită reprodusă.
“Dragi colegi,
Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sunt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări. Mulţumind adânc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog să luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atâta amărăciune şi parapon. Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrâne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele. Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești. Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!“.
Pe scurt, un regizor considerat bătrân – valoarea nu are nici o importanță – se retrage și lasă locul celor demonstrează valoare vocală în petiții ale corectitudinii politice, respectând legea junglei, cei bătrâni trebuie dați deoparte.
Ce a înțeles Vidu din mesajul lui Purcărete? Nimic!
În loc să înțeleagă exact mesajul lui Silviu Purcărete, Carmen Lidia Vidu perseverează în a adânci un scandal din care ea nu are nimic de pierdut, dimpotrivă, câștigă notorietate în zona tenebrelor frustrate ale teatrului românesc.
”Sarcasmul domnului Purcărete, a cărui operă o admir și a cărui persoană o respect, este încă un semn că tabăra conservatorilor nu are decât dispreț pentru cei care se întâmplă să gândească altfel decât ei (să le spunem progresiști, și să nu uităm că progresul e un cuvânt pozitiv și în secolul 21). În mod evident, Silviu Purcărete nu mai are nevoie de confirmări și cu atât mai puțin de cele care vin prin intermediul Premiilor UNITER. Dar mă întreb ce nevoie avea oare să-și exprime acest dispreț superior pentru tinerii artiști, această ironie la adresa regizoarelor care este oricum atât de adânc infiltrată în textura teatrului românesc încât ea devine definitiv pătată? Chiar avea nevoie Silviu Purcărete să reitereze discursul extremiștilor de dreapta pentru care orice încercare de re-echilibrare a dinamicilor discriminatorii dintr-un domeniu, de chestionare a status-quo-ului, de curățare a unui mediu de lucru toxic este automat încadrată în categoria “political correctness”, tradusă drept “răul suprem” care nu are ce caută in teatru?”
Așa aflăm că există în fenomenul teatral ”extremiști de dreapta” contra doamnei Vidu&com, care, culmea, îndrăznesc să vorbească, să-și expună părerile, după ce mai pun în scenă și câteva creații memorabile. Pe această logică, în curând vom avea o lege care va interzice orice părere a ”extremiștilor de dreapta” din teatrul și filmul românesc, alta decât a echilibratei doamne Vidu. În definitiv, vreo două teatre mici, de provincie, ar putea fi transformate în colonii de muncă pentru toți indezirabilii care nu înțeleg sensul cuvântului progresist. Dacă se vor califica și acolo și nu vor fi trimiși să adâncească vreun Bâstroe autohton, că tot există la noi experiența canalului Dunăre-Marea Neagră.
Tompa Gabor: ”Activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”…”
Despre Tompa Gabor și ce a făcut el pentru teatrul românesc nu ete cazul să discutăm aici. Generații de actori s-au lansat în piesele sale, a lansat regizori, scenariști, a obținut numeroase premii internaționale, nu neapărat în Ungaria, cum ar spune cârcotașii. Reacția lui la retragerea nominalizării regizorului Andriy Zholdak de la premiul pentru regie arată cât de periculos este un asemenea fenomen.
Mesajul domnului TOMPA GABOR, Director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Președinte al Uniunii Teatrelor din Europa:
Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact 6 ani! Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo. E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului. Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra în anul 1962, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!
Am convingerea că acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare. Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică. Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.
Tompa Gabor
20.03.2023
În loc de epilog
Carmen Lidia Vidu nu ar trebui să lipsească cu o creație proprie la următoarea ediție a festivalul Geanina Cărbunariu, găzduit de Teatrul Tineretului de la Piatra Neamț și finanțat de Consiliul Județean Neamț. Vrednică este de un premiu acordat în avans, pentru simpla prezență în fenomen.
Valentin Bălănescu
