Hora înfrățirilor cu Piatra-Neamț: Însemnătatea celor trei reprize oficiale

Operațiunea protocolară internațională dedicată orașelor și autorităților înfrățite cu Piatra-Neamț s-a încheiat discret, elegant și mult, mult peste așteptări, duminică, 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, cu gânduri, emoție și credință îndreptate spre Lod, oraș înfrățit cu noi din decembrie 1994 și unde se află mormântul Sfântului Gheorghe.

Lansarea și pregătirea, dominate de erori mari și comunicare defectă, nu prefigurau ceva bun. Din mers, însă, totul a luat o turnură favorabilă. Cu acest prilej, strict în contul orașului gazdă, ca încă o premieră marcată, s-a simțit ceva din anticul spirit olimpic, când pe durata jocurilor încetau războaiele.

A vorbi despre un succes nu este deloc exagerat, nu este publicitate gratuită și nici plătită. Este deja istorie care circulă în multe medii. Drept mărturie care nu strigă public, stă și bucuria reunită a veteranilor relațiilor noastre externe, cu acte parafate, începând din 1992, ba chiar de la 1991. Pe atunci, Piatra-Neamț și județul Neamț erau de neîntrecut la a face cinste și a salva imaginea unei Românii fără-de-imagine și credibilitate. Cade ca o datorie de onoare, în acest moment, amintirea câtorva oameni-cheie din rândul oficialilor noștri implicați: Alexandru Țibulcă (prefect), Ioan Onisei (consilier prefect și președinte CJ), Gheorghe Ocneanu (primar), Dan Marian Lospa (viceprimar și prefect), Vasile Vișan (secretar general al municipiului Piatra-Neamț), Raul Constantin Bobeanu (președinte CJ).

Primirea și rețeaua orașelor înfrățite

Tonul marcant al operațiunii s-a dat vineri, 21 aprilie, odată cu primirea delegațiilor și reprezentanților la primărie. Completarea relatării rapide, publicate aici, pe mesagerulneamt.ro, aduce clarificări pe care fiecare le va înțelege cum poate, cum este dispus. Eventual, fără patimă.

Declarațiile de consistență și mesajele, mărturisirile și angajamentele serioase, sunt fără precedent din 1992 încoace.

Primarul Andrei Carabelea a vorbit apăsat despre frați întru gândire, spirit și credința în punțile noastre de legătură care, realmente, existau încă înainte de consfințirea oficială a relațiilor de înfrățire. Accentul pus pe „înainte” trimitea clar și spre Chișinău. În sfârșit, s-a clarificat public provocarea conținută de înfrățirea sectorul Ciocana, una cu esență politică, dar nu orientată spre Moscova, potrivit peceții purtate de primarul general Ceban. Ca susținere vine avizul liniștitor dat înfrățirii de ministerul nostru de Externe.

Surpriza oferită de pretorul Sinilga Școlnic a întrecut orice așteptări. A convins a fi o persoană înțeleaptă, cu profunde cunoștințe istorice și politice. S-a exprimat ca puțini alții (sau altele) în limba realităților concrete ce privesc moldovenii de Est. Este efectiv primul oficial din Republica Moldova care, după 1991, a acceptat și a vorbit aplicat la Piatra-Neamț în termeni de moldoveni de Vest și moldoveni de Est, ca români. Peste toate, au stârnit emoție și aplauze relatările sale despre cum au primit refugiații din Ucraina.

Din altă parte istorică a Moldovei, de la Edineț, primarul Constantin Cojocari, pe lângă dezvoltările de acuratețe în termeni de geopolitică, într-un discurs impecabil structurat, a pus un accent dramatic: „România e unică, e singura țară înconjurată de români dincolo de frontiere”. Imediat, a punctat ceva durerors: „Înfrățirea între frați e specifică românilor”. După care, energizat de privirea soției sale – în ai cărei ochi citeai România-de-România cum rar am văzut după august 1991 – a susținut convingător ideea de Pod de cărți, în loc de Pod de flori. A evocat cu pasiune contribuția noastră în cărți pentru biblioteca publică din Edineț. Toate astea vin de la un primar român autentic, unul care însă nu are acte oficiale de român! Natural, a cerut ferm părții pietrene sprijin ca frații noștri din străinătate să devină și frații lor.

Intervenția legendarului Shlomo Abramovici de la Lod (Israel) s-a potrivit la marele fix. Salutând gândurile mari ale primarului Carabelea, în linia de recuperare și relansare a relațiilor noastre externe, a amintit de ramura sa de familie evreiască ce vine de peste Prut, prin soție, direct de la Chișinău, cu o ramură la Edineț. În continuare, a insistat pe fapte, iar nu pe vorbe, precum cele bine mucegăite de prin 2018-2019. Vechile proiecte pe sport, tineret și cultură, pe patrimoniu comun cu „armata” de evrei cu origini în Piatra-Neamț, anterioare norului de ceață în care le-a aruncat fostul primar povestior Chitic, încep a renaște pe bune. Mai mult, a insistat pe o cooperarea cu orașele înfrățite cu Piatra-Neamț. Și a lansat ideea rețelei de orașe înfrățite, cu centrul aici!

Un argument puternic în favoarea rețelei a venit de la Hliboca, prin primarul Grigorii Vanzureac, cel cu demonstrația de românism fără a vorbi limba română. De vinerea trecută a devenit foarte clar modul în care Yves Nicolin, primarul de Roanne, s-a interesat – și acționat – pentru sprijinirea concretă a fraților noștri de la Hliboca și a refugiaților. Imediat ce a început războiul, anul trecut, primul pe care l-a căutat a fost primarul nostru. Acum s-au aflat și detalii despre implicarea energică a autorităților noastre și a oamenilor de afaceri din Piatra-Neamț. Cei din Hliboca nu aveau nici măcar instalație de alarmare antiaeriană. Acum au, grație nouă! Pe lângă recunoștința exprimată într-un mesaj scris în română și ucraineană, aveam să descoperim respectul și dragostea cu totul speciale de care se bucură pietreanul Dorin Căpitanu, patronul de la Dolinex.

Deosebit de încântătoare a fost revederea cu translatorul său oficial, gazetarul veteran Nicolae Șapcă, șeful publicațiilor „Monitorul bucovinean” și „Novyi den” („Ziua nouă”). Prin intermediul său, primarii Carabelea și Vanzureac au pus la cale recuperarea înfrățirii pierdute de CJ Neamț cu istorica Regiune Hmelnițk și înfrățirea capitalei Hmelnițk cu Piatra-Neamț.

Deloc în ultimul rând, a strălucit Yves Nicolin, în rol de „Grand Maire de Grande Roanne”, așa cum a fost botezat de cineva din Piatra-Neamț pe la 2001. De sâmbătă i se mai spune, cu afecțiune, „Saint Yves de Sihăstria”.

Înfrățirea și reînfrățirea

Ziua de sâmbătă, pe partea oficială de la primărie, a avut ca piese de rezistență parafarea acordului cu sectorul Ciocana și reînnoirea angajamentelor cu Roanne. Festivitatea propriu-zisă a onorat istoria și partenerii.

Din păcate, fostul primar Gheorghe Ocneanu a lipsit motivat. A lipsit și cel mai căutat, cel mai dorit martor și păstrător al contactelor externe, fostul secretar general Vasile Vișan. Dar a venit Dan Marian Lospa. A venit și Ion Rotaru, cel care timp de două mandate ca primar de Piatra-Neamț a jucat bine cartea înfrățirilor. Foștilor primari Dragoș Chitic și Gheorghe Ștefan nu li s-a simțit lipsa absolut deloc. Pe de altă parte, au fost prezente la datorie figurile principale ale asociației noastre de prietenie cu Roanne.

Deși poate părea neverosimil, discursul primarului Andrei Carabelea a fost la înălțimea evenimentului. A impresionat pe toți cei prezenți amintirea și momentul de reculegere în memoria lui Maxim Levy, primar de Lod la vremea parafării acordului de înfrățire, în decembrie 1994. Mai cunoscut în lume este fratele său, David Levy, politician de excepție și fost ministru de Externe al Israelului în trei rânduri.

Important de semnalat este că la întâlnire a participat și Elena Miron, director general al Camerei de Comerț și Industrie Neamț, președintele Mihai Apopii fiind blocat de participarea la o acțiune angajată cu mult timp înainte. Până acum, Camera cam era sărită de la astfel de acțiuni protocolare. Intervenția aplicată a Elenei Miron a fost atât de bine primită încât, imediat, Shlomo Abramovici i-a solicitat să transmită o listă de domenii de interes și activități pentru a dezvolta repede contactele potrivite.

Fântâna Orașelor Înfrățite și alunii

În programul de sâmbătă, încadrându-se în același registru de „peste așteptări”, s-a marcat inaugurarea Pieței Orașelor Înfrățite, ca un fel de secțiune a Pieței Petrodava. Până la urmă, întreaga lucrare, cu catarge, steaguri și plachete personalizate pe fiecare oraș înfrățit, e de pus în pliantele turistice de promovare.

Absolut toți participanții, dar și publicul trecător prin în zonă, au apreciat fundalul sonor elegant, cu profund specific românesc. Ce nu au priceput unii este altceva. Nu s-au plantat puieți de brad sau oarece pomi, ci un anume arbust: alun.

Alunul și crenguța de alun nu trimit doar la Moș Nicolae. Din timpuri străvechi, alunul semnifică vindecare, protecție, noroc, clarviziune, inspirație, înțelepciune. Are și trimiteri spre divinitate. Iar dacă e să căutăm în limba noastră, în istoria noastră, dăm de geto-daci și cuvântul „apollon”. Pe vremuri, asta se învăța la școală. Alegerea alunului devine astfel una cu adevărat fericită.

…Și cum în mijlocul amenajării dedicate fraților noștri funcționează o frumoasă fântână, nu este exclus ca locul să fie rebotezat ca Fântâna Orașelor Înfrățite. Cel puțin în franceză sună minunat.

Viorel COSMA