Deschiderea expoziției DOCUMENT | OBIECT | NARAȚIUNE s-a consumat luni după-amiază, la o oră specifică ceaiului pentru supușii unei anumite Coroane, la Muzeul de Artă din Piatra-Neamț, în prezența unui public marcat de tineri nespus de frumoși. Expoziția de fotografie și artă video este organizată de Complexul Muzeal Neamț în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași.
Publicului îi este prezentată, până pe 9 mai, o selecție de lucrări aparținând membrilor colectivului didactic și colaboratorilor specializării Foto-Video a Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul universității, în calitatea lor de artiști contemporani ce activează pe scena artistică națională și internațională, după cum scrie în textul oficial de promovare, material care oferă – într-un mod elegant – și o schiță a sălii de expoziție cu amplasarea și descrierea fiecărei lucrări. Titularii lucrărilor expuse sunt Matei Bejenaru, Andrei Cozlac, Lavinia German, Cătălin Marinescu, Oana Nechifor, George Popovici, Cătălin Soreanu și Bogdan Teodorescu.
Pe lângă sinteza introductivă în poveste din leaflet, expoziția bneficiază de un caiet de sală cum rar s-a văzut în orașul de sub Telegoală. Pe frontul acțiunii, o așa „operațiune” de deschidere elegantă, cum cea patronată de Mihaela Verzea de la Complexul Muzeal, bine asistată de energicul Florin Ghimiș, sare din tipare. Reacția tinerilor, cu al lor nucleu format din studenți și absolvenți ai UNAGE Iași, a fost pe măsură.
Corpul expediționar de la Iași l-a avut în prim-plan pe prof. univ. dr. Matei Bejenaru. Predă fotografia și arta video la UNAGE din 1999, după ce în 1996 a absolvit secția Pictură la aceeași universitate. E greu-de-greu de ocolit ca personalitate puternică în secțiunea academică foto-video de nivel național și internațional. Deține un palmares complex și de invidiat. Cândva, demult, în iulie 2013, a fost „expus” nemțenilor în defunctul cotidian Ceahlaul®. Inclusiv cu prima licență obținută, cea de inginer energetician la Electro Iași, în 1988, ceea ce înseamnă că se pregătește de-o întâlnire de 35 de ani.
Cu sau fără fentele mizerabile dintr-o poveste stâlcită de premierul Ponta al vremii, în contul Zilei Naționale a Franței din acel 2013, aminteam în articol de o ceremonie pusă în operă de Institutul Francez de la Iași. Matei Bejenaru era una dintre cele 5 personalități ale vieții universitare cu puternice conexiuni spre Franța care au primit însemnele de Cavaler al ordinului Palmes Académiques și Cavaler al ordinului Arts et Lettres prin intermediul ambasadorului de atunci al Franței, Philippe Gustin. Asta se întâmpla și după ce în anul universitar 2011-2012 fusese profesor invitat la Université du Quebec à Montreal (Canada).
Profesorul care în prezent este și directorul Centrului de Fotografie Contemporană Iași a vorbit, printre altele, despre fotografia de plastician și lipsa arhivelor de imagini, despre saltul de la arte plastice la cele audio-vizuale și mediul audio-vizual pe care puțini inițiați îl promovează la nivel profesional. A subliniat spre veșnică neuitare că fotografia se va înnobila ca și vinul.
Având în vedere conexiunea energetică, a acceptat provocarea unei scurte incursiuni prin energie, artă și cunoaștere:
„Provocarea asta a ta mă duce în primul rând la gândurile unei energii spirituale. Pentru că eu lucrez în domeniul artistic acum, o văd în strânsă legătură cu gândirea. Deci cei care gândesc, care gândesc complex și profund au acea energie mentală ca să poată să fie și creativi. E unul dintre crezurile mele. Încerc să învăț, să gândesc, să înțeleg cum gândesc pentru că, dacă înțeleg cum gândesc, înțeleg și de ce sunt creativ. Nu trăiesc într-o formă de exaltare mistică, nu există niște spiriduși în aer care îmi dau indicații cum să fac artă. Există o luciditate, există și o poezie, și o subiectivitate în felul în care gândesc. Lucrurile astea, într-un final, mă motivează să mă exprim ca artist și asta fac cu mare bucurie”.
Evident, nu putea fi ocolit pedagogul:
„Pedagogul, sigur, are o responsabilitate. Acolo este și energia de comunicare. Trebuie să știi să comunici, trebuie să știi cât să comunici, și cum și cui și în ce context. Cred că fiecare dintre noi, care am ajuns la un anumit nivel de cunoaștere și de înțelegere a unui anumit domeniu, are o datorie morală să nu ținem numai în farfuria noastră, să mâncăm singuri din farfuria aia ceea ce știm noi, ci să împărtășim cu alții. În felul ăsta, avem și noi o infimă contribuție la un anumit progres al cunoașterii prin faptul că o generație care vine după noi va ști ceva din ceea ce am înțeles noi”.
Pentru ca povestea de luni să se încheie altfel decât într-o rutină clasică, apoi musai trebuie anunțată prezența discretă și elegantă a artistului Cornel Miftode, un adevărat ctitor local în domeniul foto-video. De undeva din Cer parcă ne zâmbea hâtru și Ioan Clopoțel, care spre finalul vieții a obținut un masterat în artă exact la profesorul Bejenaru. Iar profesorul, uitându-se spre Colegiul Național „Petru Rareș” de pe treptele muzeului, a vrut să afle unde era clasa rectorului UNAGE Iași, Aurelian Bălăiță. A aflat.
Viorel COSMA
