Piața Centrală din Piatra Neamț atrage ca un magnet, în fiecare zi, sute de oameni. Care se bucură că pot cumpăra produse pe care le cred că sunt direct de la producători – o amăgire în 95% dintre cazuri – mai ieftine și mai proaspete.
În afară de zona celor care vând legume și fructe, la etaj există și un loc cu spații amenajate în care ar trebui să vândă toți cei care au articole gospodărești și de menaj. Dacă în afara clădirii, pe zona cu flori, pomi, verdeață și tarabe sociale, este destulă vânzoleală cam toată ziua, la etajul clădirii totul pare încremenit în timp, parcă în moarte clinică. Când și când câte vreun curajos, în amintirea aglomerației de dinainte de incendiu, pășește cu grijă . Este vorba de un spațiu mai mult decât generos, imens chiar, unde mai sunt doar trei-patru standuri ocupate. Predomină obloanele trase.
Firesc, prima întrebare care îți vine în minte, este de ce? Ce face ca animația din restul pieții să se oprească la scările ce duc la etaj? Un prim răspuns ar fi lipsa de anunțuri că acolo se desfășoară o activitate comercială. Sau că ar exista spații de închiriat. Ca să nu amintim și de spațiul gol unde s-a prestat pe timpul pandemiei vaccinarea anti Covid. Sunt șanse foarte mari ca în viitorul apropiat să fie pus lacătul pe spațiul de la etaj, dacă cei cu atribuții în domeniu nu iau nici o măsură, în condițiile în care potențial există.
Administratorii celor câteva standuri de la etaj nu au de gând să mai stea prea mult pe acolo, în condițiile în care chiria, utilitățile și impozitul le mănâncă din greu din resurse, iar vânzare nu este. “Nu vindem nimic, aici pierdem timp și bani, ăsta e câștigul. Arareori mai urcă aici câte un bătrân, în rest…nimic. Aș vine de tot și mâine dacă aș putea, da nu pot. Am pus anunțuri peste tot, și pe Facebook, dar nimeni nu vrea. E foarte greu“, spune cu năduf unul dintre comercianți. Chiria achitată lunar este 476 de lei, la care se adaugă cheltuielile cu utilitățile, ce ajung la 500-600 de lei pe lună, poate chiar și mai mult, în funcție de vreme și anotimp.
Disperarea pare este atât de mare încât dacă întrebi de spațiu, chirii sau cheltuieli, unii sunt dispuși să vândă afacerea pe loc. “Acu vând dacă doriți, facem inventarul și dau totul la juma de preț.. imediat facem actele, numai să vă hotărâți să cumpărați…“, strigă cel de la stand dacă văd o urmă cât de mică de interes. Indecizia unui potențial cumpărător aduce și o evaluare rapidă a afacerii “12.000 de euro și batem palma“. E improbabil ca prețul să fie cel corect având în vedere varietatea de mărfuri, de la cafea la oale ori de la candele la prosoape. O urmă de interes dar cu puțină ezitare dau speranțe celor ce vor să abandoneze locul. Dacă unul pleacă, mai rămân doar doi comercianți, drept pentru care unul din aceștia din urmă vine cu un sfat prețios “dacă aveți ceva bani, eu zic că e păcat să îi îngropați aici…“.
Există posibilitatea ca spațiile să fie ocupate așa cum se întâmpla înainte de incendiu? Aproape sigur da, dacă ar exista reguli, ca toți cei care vând în zona pieței ace, brice, foarfeci, radiouri, cuțite să fie direcționați spre zona respectivă sau trimiși acasă.
Dacă ar exista o preocupare reală pentru ocuparea spațiilor din partea societății și a acționarului numit Consiliul Local Piatra Neamț, care până acum si-a ascuns dezinteresul pe motiv de insolvență la CMI Urban SA? Cum lucrurile stau așa de ani buni, cea mai plauzibilă ipoteză este că nu se vrea sau avem o lipsă îngrijorătoare de soluții.
(G.S.)