interviu cu prof. univ. dr. Sorin Bocancea, politolog

– Domnule profesor, să începem cu scandalul retragerii de pe piață a cărții “Războiul din Ucraina” a cărei coordonator ați fost. Din fericire am cumpărat cartea înainte să fie retrasă. Ce s-a întâmplat de fapt?

Volumul reunește 40 de contribuții științifice ale unor specialiști din domeniile istorie, drept, științe politice, studii militare, relații internaționale, comunicare și economie ce analizează războiul declanșat de Federația Rusă împotriva statului independent și suveran Ucraina. Printre aceste studii se află și cel al profesorului Constantin Ilaș, în care este realizată o inventariere a mesajelor propagandei ruse distribuite în România de la începutul conflictului, adică din 2014. Pentru că aceste mesaje nu se propagă singure, ci sunt susținute de către activiști care le distribuie din diverse motive (necunoaștere, convingeri antidemocratice sau pur și simplu contra cost), autorul respectivului studiu a realizat o listă cu nume de persoane și de platforme ce distribuie și întrețin propaganda rusă în România. Deși volumul a fost lansat în decembrie 2022, Editura Institutul European a trimis pe piață un tiraj pilot în ianuarie. Nu știu câte exemplare au fost. În luna februarie, în contextul unor discuții despre războiul din Ucraina, am postat pe pagina mea de Facebook fotocopiile paginilor cu listele realizate de Constantin Ilaș. De acolo a izbucnit totul. Cel care a pornit campania împotriva cărții, fără s-o fi citit, a fost activistul Liviu Mihaiu, cu toate că el nu se afla pe listă. Probabil că s-a simțit nedreptățit de această absență, căci altfel nu-mi explic valul de minciuni și de insulte pe care le-a prăvălit pe toate canalele la adresa mea și a lui Constantin Ilaș. Lui i s-au adăugat reactivatul Turcescu și alte nume triste ale spațiului public de la noi. Editura, profesorul Ilaș și cum mine am primit și o somație din partea unei doamne, care se numește Oana Stănciulescu, în care ne cerea în limbajul anilor ’50 ai secolului trecut „să ne dezicem!”, „să ne cerem scuze” și să „retragem volumul de pe piață” că dacă nu vom răspunde în fața justiției. Eu și profesorul Ilaș am râs la vederea acestei întoarceri în istorie și ne-am văzut de-ale noastre, pentru că, totuși, după peste trei decenii de la căderea regimului comunist, este puțin probabil ca o instanță din România să condamne pe cineva pentru delict de opinie. Dar, editura a avut altă atitudine, decizând să dea curs solicitării și amenințărilor respectivei doamne. După luarea acestei decizii, în discuția pe care am avut-o cu conducerea editurii, aceasta a acceptat să cedeze cu titlu gratuit drepturile de autor către o altă editură. Ceea ce s-a și întâmplat. În prezent, o prestigioasă editură din București pregătește o nouă ediție a volumului, cu tot cu acele liste, și sper ca acesta să fie gata până la finalul lunii mai.     

– Într-un interviu acordat celor de la SunMedia ați declarat că Putin va pleca de la putere doar mort și că Rusia este un pericol la adresa lumii libere chiar și după căderea dictatorului. Detaliați, vă rog!

Așa cum am arătat și-n studiul pe care l-am publicat în volumul despre care tocmai am vorbit, poporul rus nu are o cultură democratică, ci una ce legitimează utilizarea forței în orice formă. Pentru ruși, doar simpla deținere a puterii legitimează utilizarea ei discreționară, fără ca cineva să se gândească la un control al acesteia. Lumea occidentală a lucrat secole de-a rândul pentru a controla și a îngrădi exercitarea puterii politice, astfel încât aceasta să nu-l strivească pe individ. Or, în cultura rusă, individul nu contează, colectivul fiind cel care decide totul. Cultura rusă produce tirani, iar dispariția lui Putin, naturală sau provocată, ar fi doar un răgaz pentru refacere și pentru creșterea unui alt tiran care să reactiveze același mecanism opresiv. În ruși e mai multă Asie decât Europă și cred că de la această realitate trebuie să pornim atunci când evaluăm locul lor în lume. Cele trei decenii de deschidere spre Occident nu au lăsat urme în societatea rusă. Vedem că tinerii care au refuzat războiul nu au ieșit să-i facă opoziție lui Putin, ci au ales să fugă din țară; ceilalți luptă pentru Putin, comițând crimele pe care acesta le comandă. În Moscova nu este posibil un „Euromaidan”, cum a fost posibil la Kiev în 2014. Vedem cu toții cum propagandiștii ruși ne tot invocă marea cultură rusă pentru a acoperi crimele Rusiei; or, o cultură ce nu a reușit să-și ridice poporul din stadiul de brute, ce nu a reușit să impună comandamentele etice ale umanismului, nu este diferită de barbarie. Un gânditor spunea că civilizația este lucrarea de doctorat a unei culturi; cultura rusă pică de la primul extemporal, nu are cum să ajungă la doctorat. După Putin nu vom avea la Kremlin decât un alt tiran care va cânta, probabil, mai bine partitura democrației doar pentru a-și vrăji oaspeții cărora le va pregăti un ceai cu noviciok. În consecință, este greșit a porni de la premiza că Rusia nu trebuie umilită; Rusia nu înțelege decât de forță, acesta este singurul limbaj față de care are respect. În rest, este ca și cum am merge cu o floretă la o bătaie cu bâte.     

– Câți dintre români știu ce înseamnă cu adevărat să fii patriot? Patriotismul de la tribună sau de pe rețelele de socializare poate fi numit patriotism?

Patriotismul înseamnă în primul rând să-ți cunoști bine limba. Or, vedem că patrioții urlători prin piețe sunt agramați. Patrioții sunt cei care duc greul acestei țări, sunt cei ce respectă legile, cei care merg la muncă și mereu au de oferit ceva semenilor lor, de la familie până la țară. În rest, flecari luați în seamă de cei ce n-au altă treabă decât să caște gura la tot felul de bazaconii. După cum spunea Umberto Eco, rețelele de interacțiune socială au creat posibilitatea ca prostul satului să devină purtător al adevărului. Societatea nu a dus niciodată lipsă nici de proști, nici de patrioți de serviciu, doar că acum aceștia sunt mai zgomotoși. Însă țara nu crește cu ei, ci cu cei care fac viața mai bună începând din curțile lor. 

“A defila cu revizionismul este dovadă de ignoranță și de înapoiere”

– De ce credeți că există români care îi dau dreptate lui Putin și susțin invadarea Ucrainei? Ce-i mână în această luptă de propagandă?

O fac fie din necunoaștere, fie din prostie, fie din ambele motive. Puțini cunosc istoria Ucrainei, faptul că această țară a fost împiedicată la începutul secolului XX, când România a reușit „întregirea”, să devină stat național independent. Au venit sovieticii și le-au blocat proiectul național. Iată că, după o sută de ani, Ucraina își realizează proiectul mereu visat și mereu blocat de Rusia. Ignoranții ar trebui să pună mâna pe carte și ar afla că teritoriile românești ce se află astăzi între granițele Ucrainei nu au fost smulse de aceasta, ci de URSS, în care și Ucraina era captivă. În prezent, a defila cu revizionismul este dovadă de ignoranță și de înapoiere. România este un stat care, în momentul în care a aderat la structurile euroatlantice, a declarat că nu are pretenții teritoriale, recunoscând actualele granițe. Și așa trebuie să rămână. Subiect închis, pe care-l redeschid doar propagandiștii ruși pentru a-i ameți pe ignoranți și pe proști.

– Ați declarat public că AUR este un partid pro-Rusia. Ne-am putea gândi că avem și la nivelul conducerii guvernului oameni politici cu rang de ministru care să fie vectori pro Putin? Există acest risc de securitate?

Sigur că da. Asumarea temelor propagandei ruse de către AUR este evidentă și nici nu mai merită comentarii. Cât privește oamenii utili Rusiei din partidele aflate la guvernare, am putut vedea prestația Ministrului Grindeanu în cazul Canalului Bîstroe. Și mai sunt astfel de utili (din aceleași motive pe care le-am enumerat în cazul propagandiștilor) care sunt mai discreți, dar care lucrează. Din fericire, ei sunt minoritari, dar pot oricând provoca avarii.  

– Unele voci spun că România și, de fapt, clasa politică nu adoptă o poziție tranșantă prin care să arate că susține fără echivoc Ucraina în războiul cu Rusia. Inclusiv Ministrul de Externe este bănuit de non-combat atunci când evită să spună în ce constă ajutorul dat Ucrainei de către țara noastră.

Am criticat această lipsă de transparență în ceea ce privește sprijinul acordat de România Ucrainei. Aflăm pe toate canalele de știri cu ce și cu cât contribuie țările occidentale la sprijinirea Ucrainei, dar la București e tăcere. De această tăcere ne vom lovi și atunci când va începe reconstrucția Ucrainei: cei ce au ieșit deschis în apărarea ei își vor lua partea, iar românii își vor măcina frustrările tot în tăcere. Din păcate, la București nu s-a abandonat duplicitatea în relațiile internaționale. Și pe vremea lui Iliescu, decidenții de la București ziceau ca Occidentul și făceau ca Moscova, fapt ce ne-a amânat occidentalizarea cu un deceniu. Se pare că această școală de politică externă încă este activă. 

– Să abordăm și situația politică din țară, înaintea alegerilor de anul viitor. Vedeți aceeași coaliție PSD-PNL-UDMR și după alegerile locale și parlamentare de anul viitor? Există posibilitatea accederii AUR la putere?

Da, cred că cele trei partide vor rămâne în coaliție, pentru că sunt motive mari cât Planul Național de Redresare și Reziliență. Iar în ceea ce privește AUR, riscul ca această formațiune să crească este mare, ca urmare a conjuncturii politice. AUR este o formațiune populistă ce crește din orice criză. S-a ivit în pandemie și o va duce bine ca urmare a războiului. Dacă nu ar fi fost aceste crize, nu am fi vorbit de AUR. Nu este o formațiune cu un proiect politic pentru România, ci una care speculează orice nemulțumire apărută în criză. Iar la aceasta aflăm că se mai adaugă și comenzile venite de la Moscova.

– Sunt aceste alianțe contra naturii și opuse ideologic, cum ar fi PNL și PSD, în interesul țării? Se mai ține cont de propriile electorate, care poate nu agreează asemenea alianțe?

Aceste alianțe au fost contra naturii ideologice încă de la prima variantă a USL. Am mai spus și cu alte ocazii, chiar și-n publicația dumneavoastră, că astfel de alianțe afectează grav democrația, pentru că împinge spre irelevanță competiția politică. Atunci când în campanie se dă mâna peste țară sub privirile neputincioase ale votantului care se vede adus la vot pentru a relegitima asemenea tovărășii, democrația este în suferință. Și din acest moment apare votul care sancționează, iar beneficiarul acestui vot va fi AUR, care se prezintă antisistem, deși este în sistem.

– Aveți nenumărate colaborări și legături cu instituții de învățământ din Republica Moldova. Ați organizat nenumărate activități peste Prut. Ce spun intelectualii basarabeni despre situația politică actuală de acolo? Cum văd relația cu România? Și încotro cred că se îndreaptă țara lor, în contextul acțiunilor de destabilizare venite din partea Rusiei, prin unii cetățeni moldoveni din clasa politică?

Am fost de curând în Republica Moldova, chiar în ziua aniversării a 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România, cu un grup de studenți ai Universității „Petre Andrei” din Iași, la Universitatea de Stat din Chișinău. Vom strânge relațiile cu instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova, pentru că există acolo disponibilitatea pentru așa ceva. Cât privește situația politică, persoanele cu care am stat de vorbă sunt mulțumite de faptul că țara lor a reluat parcursul european și sunt pline de speranță în acest sens. Sigur, frica de pericolul rus este mare, dar autoritățile de la Chișinău au știut să ia măsurile necesare pentru a combate propaganda Moscovei, ceea ce nu s-a întâmplat la București. Peste Prut, problema dominantă este cea economică, însă relansarea relațiilor cu Bruxellesul este privită cu încredere. Să ne amintim că în toamna lui 2022 existau amenințări dinspre Moscova, că moldovenii vor muri de frig la iarnă. Iată că a trecut iarna și nu a murit nimeni de frig fără gazul rusesc. Și acest fapt este dătător de speranță. Cine-și putea imagina acum un an că-n primăvara lui 2023 va avea loc la Chișinău al doilea summit al Comunității Europene? Iată că acest lucru se va întâmpla în curând și lucrurile încep să devină din ce în ce mai clare pentru toți cetățenii Republicii Moldova.

– Sunt voci care cer PNL-ului să se retragă de la guvernare, după ce Marcel Ciolacu va prelua funcția de premier. Că ar fi o strategie mai bună de a face opoziție până la alegerile de anul viitor și o șansă în plus de a mai crește în sondaje.

De ce s-ar retrage? Au o înțelegere politică pe care trebuie s-o respecte. Credeți că ar crea o impresie bună dacă nu și-ar respecta înțelegerea? Să repete greșeala USR? Cine pleacă de la guvernare nu are garanția că va crește în sondaje și rămâne doar cu certitudinea că nu mai e la guvernare. Scopul oricărui partid este acela de a guverna, nu de a face opoziție. Și să plece acum, când sunt de cheltuit atâția bani? Este o vorbă: câinele nu pleacă de la măcelărie. La fel ca PSD, și PNL are primari cu proiecte demarate, ce ar fi blocate dacă partidul ar intra în opoziție. Le-ar sări lumea-n cap. Dacă vor face administrație bună își vor păstra un nivel mulțumitor pentru a păstra puterea. Vom vedea cu ce va veni PSD la guvernare și cum va continua guvernarea după rotativă. Deocamdată e prea devreme pentru a face prognoze.  

A consemnat Ciprian Traian STURZU