În 26 iunie 1940, România resimțea direct urmările înțelegerii dintre Rusia lui Stalin și Germania lui Hitler, cunoscută sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov. Sovieticii au cerut Basarabia, direct și fără scrupule, fără argumente. A fost un ultimatum brutal, specific diplomației unui stat totalitar, pe care Carol al II-lea și guvernanții români l-au acceptat, în contextul internațional de atunci, în care România era, practic, înconjurată de dușmani: Rusia vroia Basarabia, Bulgaria a cerut Cadrilaterul, iar Ungaria se pregătea de ocuparea Transilvaniei.
Ciuntirea României avea să înceapă în câteva zile, cu umilințe greu de suportat pentru armata română aflată în Basarabia, mai ales că aceste umilințe veneau din partea unor minoritari ieșiți să-i aștepte entuziaști pe emisarii lui Stalin. Textul documentului remis Guvernului român încă stă mărturie a disprețului unui stat totalitar față de realitatea istorică.
În 28 iunie, la ora 06.00, Marele Stat Major a emis ordinul 6006, adresat Grupului de Armate Est: „Guvernul a hotărât evacuarea Basarabiei şi ducerea rezistenţei pe Prut”. În aceeași zi, la ora 09.00, populația a fost informată despre ultimatumul dat de către URSS și despre decizia Consiliului de Coroană de a se supune și de a retrage armata și administrația din Basarabia.
Conform ultimatumului, orașele Chișinău, Cernăuți și Cetatea Alba trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14.00.
Patru zile mai târziu, în 2 iulie, noua graniță a României, de-a lungul Prutului a fost închisă definitiv. Aproximativ 200.000 de români au reușit să se refugieze în România, din cei peste două milioane care locuiau în Basarabia. (Sursă: Constantin Tatu, lucrarea „Începutul marii drame românești – 26 iunie 1940”)
Textul ultumatumului sovietic
«În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica sovietică ucraineană. Uniunea sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis în fața întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a URSS este de domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca, în interesul restabilirii adevărului, să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei la Uniunea Sovietică.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți a Bucovinei a cărei populație este legată în marea sa majoritate de Ucraina sovietică, prin comunitatea sorții istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compoziție națională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS-ului și populației Basarabiei, prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia. Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:
- Să înapoieze cu orice preț Uniunii sovietice Basarabia;
- Să transmită Uniunii sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.
Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România.
Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.»
AMAE, fond 71/1920-1944. URSS, vol. 130, f. 245-246.
