E trecut bine de ora 13, luni, 19 iunie. Răbdarea are limite. Concursul Național de Sărituri peste Obstacole – ținut la Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu” din Piatra-Neamț între 16 și 18 iunie, constând în Cupa Municipiului (ediția a XXVI-a) și Cupa TCE Agricultura (ediția a XIV-a) – e încheiat. Fapt fără precedent, însă deloc suprinzător prin raportare la ce vremuri trăim și halul în care suntem tratați de autorități și alte „vedete” în urbea de sub Telegoală, până în acest moment nu s-au făcut publice informații oficiale și ordonate în legătură cu participanții reali (cluburi, sportivi, cai), probele defășurate și toți premianții, în frunte cu câștigătorii celor două trofee de pe capul de afiș. Respectul, o noțiune fundamentală în lumea călăriei, nu pătrunde la Piatra-Neamț.
Cercetând inclusiv conturile de Facebook ale Asociației Club Sportiv Ecvestru „Costache Lupu“ și Federației Ecvestre Române nu găsești nicio urmă de informații utile despre palmaresul evenimentului. Ușor stingher, într-un preambul dat publicității anterior, asociația organizatoare anunța participarea a peste 80 de călăreți cu 100 de cai. În declarațiile din zilele de concurs, președintele Costache Lupu a dat informația pe dos, cu 80 de cai și 100 de călăreți, insistând că noile reglementări specifice permit ca același cal să fie încălecat de mai mulți sportivi. După datină, știam că unui călăreț i se permite să concureze cu mai mulți cai. Acum, ar veni că animalul suprem, calul, s-a transformat într-un soi de motoretă, s-o dai de la unul la altul să-i urce în șa. Dar, să trecem, vorba unei vedete istorice a Grupului de la Roman, Sorin Ovidiu Vîntu. Asta și cu gândul la lumea călăriei de vârf din țară, care era puternic racordată la o impresionantă etapă de Cupă Mondială desfășurată în aceeași perioadă. La Тsaratsovo/Țarațovo (Царацово), în Bulgaria.
Această atitudine respectă, totuși, ceva: linia de sfidare care a caracterizat înșelăciunea denunțată anul trecut, când am scris despre Țeapă și minciuni pe bani publici ca la Piatra-Neamț. În numele cailor. Am demonstrat atunci că marele eveniment sportiv botezat Concursul Naţional de Sărituri peste Obstacole „Cupa Municipiului Piatra-Neamţ”, programat nu în avans, ci taman de Zilele Orașului Piatra-Neamț – Piatra Fest 2022 (23-26 iunie 2022), nu exista. Cupa din titlu era doar o probă într-un concurs al Federaţiei Ecvestre Române, un CSI1*. În traducere vine Concurs de Sărituri Internaţional de una bucată stea. Pentru acest nivel, trecând peste clasicele prostii și minciuni de fundal, nu se impune plafon minim al fondului de premiere. În schimb, există unul maxim, de 49.999 euro, peste care care urci automat la concurs de două stele și intri la altă categorie de greutate, de importanță.
În luna mai 2022, dezonor consiliul local a aprobat nu mai puțin de 100.000 lei ca fond de premiere, pe proiect inițiat de primar, însărcinat apoi cu ducerea la îndeplinire a hotărârii. Cu multă îngăduință, abia se justificau 15.000 lei în dreptul probei dedicate orașului. Niște bani s-au dat discret înapoi, deși existau suficiente argumente perfect legale pentru anularea întregii finanțări. Normal, ar fi trebuit să urmeze o sănătoasă interzicere a accesului Clubului Sportiv Ecvestru la banii publici locali, indiferent de aspectele vădit penale ale operațiunii.
Lăsând sonorul mai jos, clubul a cerut în acest an 50.000 lei, alegându-se cu 35.000 destinați premiilor de la Cupa Municipiului. Fiindcă s-a înțeles măcar că nu ține să tot întinzi coarda grandorii la o „combinată” dublă, locală și privată, pe cale de consecință, tristețea i-a cuprins până la limita sevrajului pe cei obișnuiți că consume „enunțuri” aiuritoare despre intenția de participare a sportivilor străini. Anul trecut, când intenția cuprindea Austria, Bulgaria, Franța, Turcia și Ungaria, spre hazul amar al oricui era puțin atent, am semnalat ceva enervant. Cine își închipuia că un călăreț din Franța, doar unul singur, își plimbă calul (eventual în valoare de câteva sute de mii de euro și cu o asigurare pe măsură!) prin toată Europa până la Piatra-Neamț, cu șoselele din România subînțelese, la un concurs cu fond de premiere neatractiv, avea resurse generoase imaginație.
După cum stă treaba, la această ediție nu-i aflăm nici pe români. Însă, pe bază de inspirație și/sau noroc, pe unii i-am putut vedea evoluând.
Vremea, clar, s-a manifestat potrivnic. Vă dați seama, să nu se poată organiza festivitatea de deschidere!… Dar și oficialii s-au complăcut. Primul semnal că ei trăiesc pe altă lume s-a înregistrat la făcătura cu parada de deschidere, în realitate plimbarea pasagerilor unei șarete acoperite cu stație de amplificare și a vreo doi călăreți chinuiți. Au încurcat traficul rutier în oraș, la oră de aglomerație, asistați fiind de polițiști și jandarmi care-i întreceau numeric. Ultimul a lovit duminică, ziua ultimelor probe, când în loc să se dea startul repede în cea mai importantă probă, s-a luat pauză de peste un ceas. Motiv pentru care, de la ora 15, cine a avut răbdare și nu era deranjat de amenințarea ploii ce avea să vină pe la 15:30, urma să vadă începutul săriturilor peste obstacole de categoria A cu baraj, nu festivitatea de închidere, conform unui anunț făcut mai devreme.
Cum se întâmplă, bursa zvonurilor veridice a funcționat. Niște potcoave gingașe, din soiul care se exprimă pe frecvențe accesibile cunoscătorilor sportului ecvestru, șopteau ceva despre indisponibiltatea unui oficial important din zona locală, el având un angajament stabilit anterior pentru ora 15 fix. Ce-a fost, ce n-a fost s-a dus. Păcat de frumusețea probei. Pe de altă parte, iubitorii de călărie care plecaseră au dus cu ei o bucurie compensatorie. Le ajunsese prima rație de revedere de la a doua festivitate de premiere a zilei cu un personaj revenit în forță în Baza Hipică.
Personajul, Daniel Măricuța, a fost prezentat publicului doar ca președinte de onoare al Federației Ecvestre Române. Pe site-ul oficial nu figurează. E nimeni altul decât străvechiul nostru client, deținătorul activelor din bază, fostul primar de la Șelimbăr, un penal consacrat și nu orice fel de penal. Cam de un an, luând drumul instanței de judecată cu o lucrare complexă și stufoasă după circa 8 ani de cercetări, a dispărut ușor de pe radarul interesului public național. De unde titlurile de deschidere și dezvăluirile vorbeau în trecut despre cel mai mare dosar de corupție din Sibiu, dacă nu din tot Ardealul, acum parcă s-a dat ordin de ignorare.
Numeroasele articole dedicate călăriei și aventurilor țopăitoare prin și peste legi din Baza Hipică, articole ce l-au expus ori de câte ori era momentul, le găsiți la locul lor, în arhiva Mesagerul de Neamț. Mitul cu salvatorul bazei e demolat de suficientă vreme. Povestea combinației prin care unele active au ajuns la el și dezvăluirile privind manevrele ulterioare sunt valabile în continuare. Merită re-puse sub anume nasuri și ochi, mai ales în condițiile în care, deși terenul de bazei a scăpat de amenințarea vânzării, nimeni din zona pădurii tutelare locale nu vrea să demonstreze cu acte ce și în ce condiții caută Clubul Sportiv Ecvestru în Baza Hipică. Uite-așa ajungem iarăși la finanțările publice acordate în „neștiință-neștiutoare”, ba de consiliul local, ba de cel județean.
Măricuța s-a afișat public alături de primarul nostru. Ceea ce trebuie urmărit cu maximă preocupare. Nu e vorba de suspiciune sau a nu crede în coincidențe, de a crea scenarii sau a da amploare unei imprudențe. La câte belele are pe cap, asta cu Măricuța îi mai lipsea lui Andrei Carabelea. Împreună s-au plimbat, împreună au stat în tribuna oficială, împreună au dat premii. Până și simpla eroare îi este perfect imputabilă. La acest nivel, cu o așa miză pe masă, nu merge. Sigur, dacă plănuiesc ceva împreună, indiferent ce, cu atât mai mult se justifică preocuparea. Urmele lăsate în Piatra-Neamț nu îl recomandă pe Măricuța, nu îl califică pentru o fărâmă de reevaluare fără asumarea trecutului în integralitate, dar în integralitatea sa.
Ceva totuși a mers minunat la evenimentul ecvestru din week-end, chit că de la apel a lipsit garnitura de vechi abonați de valoare la concursurile noastre. Sigur, ne-am bucurat de Radu Ilioi, de copiii antrenați de el, de Raul, băiatul lui. L-am revăzut cu drag pe Ionuț Ursache, ne-am înclinat în fața familiei lui Leonte Grădinaru de la Dumbrava. Am evocat amintiri parcă din altă viață cu Claudiu Seliștean de la Federația Ecvestră. Cu emoție am îmbrățișat-o pe Mariana Moisei, prima Doamnă a amazoanelor României, veterană care a descoperit elixirul tinereții.
Minunea a fost de fapt o sumă de minuni. Copiii mai mici, puțin mai mari sau aflați pe calea adolescenței au întreținut o cupolă de senin deasupra bazei. Pregătiți exemplar, stăpânindu-și caii până spre limita superioară a visului cu ochii deschiși, aripa tânără a călăriei ne-a topit. Sunt mândri în șa, etalează o ținută impecabilă. Au ochi frumoși și gesturi de un rafinament aproape aristocrat, sunt echilibrați, sunt modești.
Da, niciun alt sport nu educă așa cum o face călăria. Le mulțumim în primul rând părinților, tot în primul rând antrenorilor și, desigur, în primul rând cluburilor care ne-au oferit demonstrația. Drept pentru care, se califică la această încadrare de mulțumiri și Costache Lupu cu al său club. Fiindcă, deoarece și pentru că a găzduit minunea de minuni. (Dacă și cum se califică de drept la primirea celor două titluri de cetățean de onoare vehiculate, cu altă ocazie, că-i vine rândul și avem grijă să nu sară calul.)
Cu o asemenea aripă tânără educată prin sportul călare începi a nu-ți refuza optimismul. Cât ai clipi, revii la realitate. Călăria e un sport scump, inaccesibil multora. Am scris și altă dată: ar trebui să fie bătută în caiele inoxidabile în lista de priorități naționale veșnice. Calul nu este doar animalul suprem, este și cel mai sensibil. Dragostea nu ține loc de condiții de viață, de pregătire și concurs. Altfel, calul plânge pe ascuns cum știe el să plângă, de nu-l vezi ușor. La Piatra-Neamț am văzut cai plângând. Să nu se mai repete, da?!
Viorel COSMA
