Consecință a ingerințelor nesancționate ale prezidentului Iohannis, pe 4 iunie 2020 nu am avut cum sărbători public și oficial Centenarul Certificatului de naștere a României Mari. Asta e valoarea corectă pentru noi a Tratatului de la Trianon, după ce actul de voință exprimat pe 1 decembrie 1918 a însemnat ziua de naștere. Ni s-a luat un prilej de bucurie prin care puteam combate dezmățul revizioniștilor de la Budapesta, cu a lor „tragică” Zi a unității naționale maghiare. Legea dedicată, la a cărei origine se află senatorul Titus Corlățean (PSD), avea să intre în vigoare prea târziu, pe 21 noiembrie 2020. (Două link-uri edificatoare, aici și aici).
Și în acest an, în contul zilei de 4 iunie, Budapesta a orchestrat un recital revanșard ce contravine tratatelor și normelor de drept internațional. Conducătorii oficiali ai statului român, după datină, iar au uitat cui au jurat credință.
La Oradea, în schimb, un oraș dominat de a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru (1 – 11 iunie), duminică seara s-a produs o masivă revărsare de românism. Mii de orădeni au jucat și au cântat în Piața Unirii împreună cu Zdob [și] Zdub. N-au venit cu mâna goală – pe scenă au urcat alături de ei și frații Vasile și Vitalie Advahov. S-a simțit adânc cum muzica face unirea, nu neapărat dimineața pe răcoare, cu ochii la Soare, uitându-te la Cerul Mare, cât la Oradea-n Casa Mare.
O relatare plină de conexiuni, de la fața locului, e în lucru.
Viorel COSMA
