În data de 2 iulie, întreaga lume creștină ar trebui să-l pomenească pe Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare. Să ne amintim că Papa Sixtus al IV-lea l-a supranumit pe Ștefan ”Athleta Christi” (Atletul lui Christos), pentru faptele sale deosebite, de apărare a credinței în Mântuitorul Iisus Hristos, atât din Moldova, cât și din Europa.
Slujirea Mântuitorului Iisus Hristos reprezenta rațiunea existenței sale. Acest fapt reiese și din declarația marelui domnitor: ”Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, care arzând de dumnezeiasca credință și iubire al cuvântului lui Dumnezeu fiind…”.
Cronicarul Grigore Ureche ne amintește că Ștefan cel Mare și Sfânt și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu într-o zi de marți, la 2 iulie 1504, în scaunul său domnesc de la Suceava.
Sf. Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani, două luni și trei săptămâni și a înălțat 44 de mănăstiri și biserici în toată Moldova, încât, pe vremea aceea, un duh creștinesc de sfințenie plutea peste tot pământul cel binecuvântat al Moldovei.
”În Ștefan cel Mare găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale” – Nicolae Iorga.
